Imprevizibilul. Acest inevitabil X ce ne da peste cap toata ecuatia existentei. Pe care-l dorim, il iubim si-l detestam in egala masura. Caci nu-l putem domoli. Nu este amicul nostru alaturi de care sa impartim o bere si idei intortocheate. Si nici partenerul nostru la sotronul desenat pe asfalt. Sub soarele dogoritor. Ne urmareste si ne pazeste mereu spatele. De ploaie si de frig nu ne poate apara. Datator de adrenalina. De care am vrea sa fugim, dar unde sa ne ascundem? Ce forma sa luam? Pentru a nu ne percepe esenta.
Am mancat "larve" pentru a crea. Si cate nazbatii am facut pentru a simti viata pe propria-mi piele. Acum culeg ce am semanat, intr-un colt de lume. Desenat in alte culori. Astazi.
Intr-un balon de sapun, visele mi se arata si se duc. Spre alte zari. La asfintit. "Si maine este o zi", spunea Scarlett O'Hara. De maine, imi pun aripi ca sa zbor. Nu precum Icar. Alaturi de fluturi.
Ador fluturii!
RăspundețiȘtergereIntr-o noapte am visat o campie plina de fluturi colorati :)
As vrea sa fiu un bondar :) (imi plac dungile lui)
Mi-au plăcut întotdeauna fluturii. Atât de fragili, nişte minuni ale naturii..
RăspundețiȘtergereAşa cum pentru un artist sunt operele sale, nişte omizi care atunci când sunt terminate, dau aripi sufletului...
...prefer omizile :P
RăspundețiȘtergere@Tlaloc: Ce ai visat tu am trait cand eram o copila. Campul era plin nu doar de fluturi, ci si de libelule. Este una dintre imaginile care mi s-au lipit de retina.
RăspundețiȘtergere@Zenna: Fragili si irezistibili in egala masura. Asa sunt fluturii.
@Ionut: :))))