Sa faci

Daca ai impresia ca fiecare mana de ajutor oferita cuiva iti va conferi pe viitor titlul de cel mai generos om, atunci ar fi cazul sa renunti la aceasta idee. De cele mai multe ori, vei constata ca ajutorul apare din necunoscut, nu din cunoscut. Asa este natura firii umane sau asa trebuie sa se intample. Ajutorul are partea sa de imprevizibil ce trebuie acceptata. Previzibilul l-ar imbraca in aura obisnuitului. Banalului.

Important este sa faci lucruri ce-si vor pune amprenta asupra celorlati in mod constructiv. Fara a avea mari asteptari din partea acestora.

Si ce daca +++

totul este trecator, conteaza sa nu fie sters. Lipsit de amintiri. De trairi.

Stickwitu

Motto: "Actul creatiei presupune si o anumita doza de a soca. Iar de la soc pana la nebunie este o linie foarte subtire de trasat".

Vrei sa devii megastar? Esti sigur ca asta iti doresti cu adevarat? Se poate. Tot ce trebuie este sa renunti la o parte din eul tau. Daca faci acest lucru castigi, daca nu, te-ai ars. Publicul simte. Asculta-ma cu mare atentie! Si incearca sa nu zugravesti peretii mei albi cu privirea ta. Ochii la mine. Asa este mai bine. Deci, unde am ramas? Megastar, zici? Iti place Lady Gaga? Ca nu este o lady stie toata lumea, dar iti place felul ei de a canta? Nu???? Dar, tu esti chiar nebun? N-ai vazut cum imbratiseaza pianul pe scena? Cum ii aluneca degetele pe clape? Nu???? Uite un filmulet dintr-un concert de-al sau. Hai, zii ca te-am convins? Nu???? Aia face "sex" in public, pe scena si n-o amendeaza nimeni ca aduce atingere bunelor moravuri. Ai mai vazut tu pe cineva sa atinga pianul asa, in timp ce filtreaza cantand? Bun, nu-ti place de ea. De ce? O imita pe Madonna? Asta este o gluma. Ultimul ei videoclip este plin de momente ce te duc cu mintea la creatiile Madonnei? Haide, mai! Ok. Avem si parti ce aduc cu Vogue, putin din Like a prayer si totusi ce nu-ti place la ea? Tipa are umor negru. Am inteles. Detesti modul in care se imbraca. Daca nu suporta textila, ce sa-i faci? Ii place sa fie naturala, nu???? Nu????? Socheaza????? Dar ce vrei tu sa faca ca sa atraga atentia a milioane de oameni? Sa sparga bariere pe care altii le-au daramat deja, inaintea ei? Este singurul lucru previzibil in cazul sau. Ai dreptate aici, nu te contrazic. Dar tipa stie ce vrea. Si uite ca si obtine. Soc dupa soc si cate un premiu in domeniu. Tu ai putea face asta? Crezi???? Si totusi cu cine ai vrea tu sa te asemeni? Ca stil muzical si atitudine? Freddie Mercury? Bun. We are the champions!!!! Imi place gandirea ta. Un adevarat invingator. Sa-ti spun un mic secret. Si eu am fost fan Queen. Vezi tu mustata mea are istorie. Din cauza lui Freddie mi-am lasat-o. Cand am observat cum farmeca el lumea, mi-am zis ca pot si eu asta. Si uite, cati ani au trecut de cand el nu mai este. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Tot fermecator a ramas in memoria fanilor. Auzi, dar piese proprii ai? Aha! Cum???? Cu mult boom-boom de trepideaza podeaua? Pai, ce rocker esti tu? Unul modern. Cum vine asta? Haine mulate din piele. Discuri??? Si platane???? Esarfe?????? Doar nu esti Steven Tyler? Hai ca pe asta n-am mai auzit-o. Un "Freddie" la platane? In cluburi? S-ar putea sa iasa ceva. Esti sigur ca asta iti doresti? OK. Sa-i dam bice!!! Atentie o alta unda de soc va lua nastere.

PS: Aceasta postare este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Celor care le vine ideea copierii personajului "Freddie" le sugerez sa se lase pagubasi. Drepturile de autor imi apartin. A fost un singur Freddie ce a ridicat multimea in picioare cu vocea sa.

Moartea lui P

Pe ploaie totul pare atat de linistitor. Amortit. Ganduri ce se tolanesc in minte. Inainte si inapoi. Baltoacele din gropi decoreaza asfaltul odata fierbinte, asemeni unui ring de dans pe care exersam pasi de balet (nevoiti). Nici stirile nu ne strica moralul, nici imaginile ce se deruleaza prin fata noastra ori cuvintele rostite stalcit de unii prezentatori. Doar privim si auzim ca nu s-a schimbat nimic de dimineata. Doar orele au trecut. Altceva?

Realizam ca repetitia nu este mama invataturii, ca am fost pacaliti de vechii romani. Ca limba romana si-a pierdut farmecul. S-a dus iubirea pentru ea. Si-a facut bagajele si a plecat undeva intr-un colt pierdut din S.U.A. Sta tolanita la soare langa un batranel bogat. Daca a putut, cu asta s-a multumit. Rochia limbii romane este acum facuta din denim (inca, n-am abandonat albastrul - sic!). In acel peisaj P sta izolat si priveste cum randurile pe care odata le umplea, cum reusea el sa se streacoare atat de fin, neobservat, sunt acum golite. Daca ar putea sa provoace pe cineva la un duel verbal, ar face-o fara nicio ezitare. Dar nu poate. Sta incapabil si priveste cartea amintirilor. "Ce bine era atunci. Lumea ma respecta. Acum... nici nu mai stiu ca exist. M-au izgonit in exil."

Stie ca este doar o prepozitie, trecuta in opozitie fara niciun drept de vot. Asa se intampla mereu cand linistea este tulburata de cate un cataclism. Si cum noua nu ne place din fire sa se bage cineva in fata noastra fara a comenta, P si-a gasit sfarsitul rapid. L-am pedepsit, ca, deh! ne grabim.

In alte vremuri, "pe" valsa alaturi de "care", azi doar putini mai stiu de peripetiile lor.

Sub un nor P (pe) i-a pulsul natiunii. Isi spune in sinea sa: "am trecut si pe aici. Sunt fericit. Va salut!"

Sa...

In secolul vitezei si al ratacirii continue in material, lipsiti de aripi, decazuti si inaltati prin intermediul vorbelor, sa construiesti un lucru durabil este ceva mai mult decat indraznet. Mai degraba nebunesc.

Cand esti deschis la minte si te lovesti constant de refuzuri ce se inscriu in expresia "lasa, ca merge si asa", nu ai cum sa nu crezi ca va veni si clipa in care vei dori sa pasesti spre alte orizonturi, in care tot ceea ce ti se parea imposibil devine posibil pentru ca asa ii este menirea. In ultima perioada asta simt cel putin pe plan profesional. As vrea sa rup lanturile, sa invat sa zbor din nou. Doar sunt o persoana "atipica in sistem", "extraterestra".

Sa construiesti ceva intr-un sistem in care este mai bine sa nu-i strici starea de spirit, sa nu-i provoci dereglari ce nu pot fi rezolvate cu vitamine, proteine etc, inseamna ca nu intelegi starea de fapt. Ca esti impotriva naturii firii. "Daca merge astfel, de ce sa schimbam ?"

"Pentru ca" nu-si are rostul aici. Este stinger. Constructorul ajunge sa-si arunce instrumentele pe jos si sa imbrace hainele monotoniei. Neuronii intra intr-o eterna somnolenta. Panoul cu portretele celor mai muncitori angajati poarta acum un praf galben, invechit. Nu mai impun limite ale continuitatii, ci doar ale starii de veghe. Scriu istoria plictiselii. Lipsita de profesionalism.

???

1. Fericirea este doar o pasare calatoare pe care trebuie sa stii cum sa o apropii de inima.

2.Cand privesti rasaritul soarelui, gandeste-te ca orice inceput este unul plin de vulnerabilitate, invaluit in culori uluitoare.
3. Sufletul are un singur punct sensibil: frumusetea lipsita de farduri.

4. Cand ai impresia ca ai ajuns la un capat de drum, un altul ti se va oferi privirii. Trebuie doar sa observi lumea din jurul tau.

5. O fi totul considerat zadarnic, insa, esenta sa ramane coplesitoare.

Nota: Nu cautati pe google, gandurile expuse mai sus, nu le veti gasi decat aici.

It's got to

It's got to be good
to give your love away
without thinkin'
openly, wild and free.

You might think that
love is foolish

Indeed.

Love is a blind shadow
for your heart.
A shadow which can
transform you
into a hero or a slave.

It's up to you
to dress appropiate
when you want
to complete the game
of hunting love down.
And close to your humble soul.

It's got to be good
to simply love.

Alegeri

Dintre o para si un mar, as alege fara nicio ezitare marul. Am mai multe amintiri legate de el. Si mult mai multe julituri numarate in copilaria mea ce mi s-au intiparit in minte cand alergam cu merele in maini pe strada, spre locurile de joaca.

La fel as proceda si in cazul prietenilor. Numai ca mai sunt si situatii in care am dat cu nuca-n perete in cazul alegerilor. Si nu pentru ca n-am cantarit bine deciziile. Ci din cauza momentelor total nepotrivite. O fi fost Mercur retrograd sau cine stie ce alta planeta, ideea este ca au fost momente cand am luat decizii gresite. Nu din rea vointa. Efectele au aparut mult mai tarziu. Si le-am putut masura. Partea proasta a deciziilor eronate este aceea ca trebuie sa repari, sa astupi golurile ivite. Si da, sa te transformi peste noapte in micul constructor.

In ultimele saptamani m-am luptat cu o decizie. Am intors-o pe toate partile. Mi-am facut tot felul de calcule matematice legate de partea financiara. Si am constatat ca raman mereu cu un mare 0 barat dupa cheltuielile cu platile lunare. Acum cateva minute, mi-am schimbat decizia. De ce? Am realizat ca am facut doar posibilul, nu si imposibilul. Si cum mie imi plac provocarile, o sa o duc si pe aceasta la bun sfarsit. Doar Dumnezeu stie ce o sa iasa si capsorul meu.

Curiozitate

"- Sunteti din Bucuresti?
- Da.
- Aveti un accent diferit. De persoana straina.
- Nu am trait pe alte meleaguri (rasete). Va multumesc pentru compliment."

Un fragment dintr-o discutie avuta azi la cumparaturi cu o persoana pe care n-o cunosteam. Si pentru ca mi s-a mai spus treaba asta, am o intrebare pentru cei care ma cunosc si mi-au auzit vocea: "ce accent am?" (vreau sa stiu raspunsul vostru, pentru a sti ce tara sa aleg ca sa-mi continui povestea :)))))))
Kisses!

Caut idei

De obicei, cautam lucruri pierdute. Drumuri vechi, dar noi pentru exploratorii din trupurile noastre. Reinviem amintiri. Si ne agatam de pretexte la infinit. Apasam tasta "on hold" de mii de ori. Pana cand?

Provocarea de azi: caut idei... geniale. Ofer raspunsuri prompte (+ alte idei la schimb).

Pupici si imbratisari calde!

Lucruri potrivite

Motto: "Nisipul din clepsidra se scurge in liniste, departe de griji. Dar ce vei face in momentul in care se va sparge? Iti vei cumpara alta?"

O mica stea a decis sa-si faca de cap. Sa rastoarne cu josu-n-sus tot ce a cladit. Dintr-un motiv cat se poate de normal. De schimbare a ritmului.

A rupt firele ce o legau de modul cel mai bun de a rezolva problemele si anume diplomatia ridicand stacheta. Ce a reusit? Sa puna punctul pe "i" nimic mai mult. Lumea nu o poate schimba. Este o cauza pierduta. Desi este constienta ca oamenii nu digera usor adevarul cat se poate de palpabil, nu doar evident, a ales sa-si aleaga o alta traiectorie. Dupa ce a rostit cu voce tare ca-si va urma visele fara sa-i para rau de decizia luata, a constatat ca pentru unii imaginea conteaza enorm. Pacat! Lucrurile se potrivesc o data cu trecerea timpului.

Unii stiu doar sa-si pazeasca spatele si locul, fara sa realizeze cat de mici pot fi. Goi in suflet. Ce va face mai departe? Doar timpul stie.

Ia spune-mi tu, puisor, ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Este una dintre intrebarile de care ne-am lovit in copilarie. Intrebare spusa fie de parinti, bunici, unchi, matusi, prieteni de familie, profesori (sau copiii cu care imparteam ciocolata si diversele jucarii). In calitate de copil, aveai cateva optiuni: fie erai sincer, fie smecher sau un mare mincinos caruia ii placea sa se umfle in "pene" (pe care oricum nu le avea in dotare).

In cazul meu, optiunile erau cam aceleasi pe care le auzeai din gura unei fetite. Doctorita si profesoara au fost primele mele ganduri legate de viitor. Asta pana cand am descoperit ca-mi place luna si ca as fi vrut sa-mi pun si eu piciorusele pe ea. Prin urmare, cosmonaut scria pe mine. Totul a fost frumos, pana in clipa in care am simtit cum sta treaba cu raul de... inaltime (asta nu m-a impiedicat sa iubesc muntele mai mult decat marea). Pa!Pa, draga cosmonaut! Urmatoarea idee a vizat una din primele optiuni si anume aceea de a fi profesoara. Nu orice fel de profesoara: de germana. Am renuntat si la aceasta varianta, in momentul in care am ajuns la liceu si am constatat ca nu am cum sa mai invat germana, caci era o singura grupa de incepatori, nu de avansati cum mi-as fi dorit. Am trecut si de faza aceasta cu usurinta, amuzata oricum de melodia celor de la Voltaj cu profa de germana. La facultate, am uitat definitiv de germana si am ales asa cum era prevazuta in aria curriculara, limba engleza. A fost o decizie riscanta, caci nu luasem lectii de engleza pana atunci. La examene, m-am bazat doar pe cunostintele proprii din cantece, filme si reviste citite. Cand am decis sa invata gramatica limbii engleza, am renuntat. Nu ma atragea deloc. De atunci, au trecut ani buni si recunosc ca a inceput sa-mi placa aceasta limba, uitand in schimb limba germana. N-am pierdut insa, accentul cu care mai pot rosti cuvinte uzuale in germana. :D

Tragand linie, am ajuns la concluzia ca pasii mi-au fost purtati spre alte cai... toate anevoioase. Una priveste meseria actuala din care ma voi retrage pentru a imbratisa placerea de a scrie si de a picta (doua picaturi ale creativitatii). Doua placeri pe care le voi imbina intr-un alt spatiu.

Intr-un colt de lume

...o stea isi cauta drumul. Si-a pierdut putin din stralucire, nu din credinta. Dupa ultimele zile...zbuciumate, lipsite de liniste, pline de oboseala, a decis sa ia o pauza. Nu a uitat de muzica. Si nici de sufletul sau.

Acum se gandeste la ce mai are de facut pana cand luna o va imbratisa. Doar cateva ore o despart de ziua de maine. Si aluneca usor peste un nor alb... in pasi de dans.
Si maine? O va lua de la inceput.

:) Cu muzica zburand in jurul sau. Tot mai departe.

Oare stii?

Fete. Oameni. Alte timpuri. Raze de soare la fel de jucause ca si altadata. Muzica. Rataciri printre bataile inimii. Priviri ce ascund ganduri pudrate de fericire. Iubire impartasita.

Pe drumurile necunoscute ale vietii pasim. Ne mai impiedicam uneori si ajungem in bratele iubirii. Voit sau intamplator nu mai conteaza.Dar ce dulce este gustul sau simtit printre liniile fine ale pielii? Ce poti simti cand tii in maini un bilet pe care au fost asezat soapte de iubire?

Oare stii?

O felie de pizza

Se intampla uneori sa descoperi accidental colturi de lume uitate. La fel se intampla sa descoperi ca lumea din jur nu este asa cum percepeai. A poza astazi este mai la indemana multora. Imaginea pe care o lasi in spatiul public sau in ochii celorlalti conteaza mai mult decat o mie de cuvinte insiruite aiurea. Cum ramane cu uitata calitate de a fi OM? Mizam pe ea atunci cand vorbim despre noi in CV-uri, dar o ignoram constant in realitate.

Astazi, mi s-a spus ca sunt o persoana dificila. Sunt constienta de acest aspect din adolescenta. Il recunosc si nu ma ascund dupa degete. Imi arat sentimentele adevarate, nu mi le maschez. Nu pup funduri de dragul de a da bine in fata altora. Imi cunosc limitele si stiu cand sa ma opresc si cand sa spun "gata". A fi bun si amabil nu este egal cu a fi fraier.

Ma cunosc prea bine si nu joc rolul de manipulator, desi ma pricep la vorbe. Si da, nu am de gand sa fac lucrul acesta niciodata in niciun spatiu, fie el public sau privat, pentru a obtine ceva ori a-mi impune o idee. Iti place ceea ce-ti spun, bine, nu-ti place, mi-e totuna. Viata este plina de alegeri. Ciudate uneori. Dar daca le luam cu verticalitate, s-ar putea sa avem o cu totul alta viziune.

Cert este ca nu am de gand sa-mi schimb stilul ori modul de a privi lucrurile. Nu renunt la verticalitate de dragul unei imagini de carton care la prima ploaie se poate strica. Prefer sa raman un simplu om. Cu ganduri bune.

Si totusi, raman cateva chestiuni de discutat: cati primiti zilnic cuvinte frumoase despre voi ? Cati demonstrati constant celorlalti ca sunteti speciali si nu va renegati sufletul (fara a va astepta la minuni sau cine stie ce cadouri)?

Inca un an

Timpul este valoros pentru fiecare dintre noi. Ne gandim adesea la el. Si cand vine vremea sa suflam in luminarile asezate frumos pe tort, ne loveste din nou cu prezenta sa invizibila si totusi perceptibila.

Ce am realizat in ultimul an? Ce am trait si mai ales cu ce am ramas?

Maine este o zi mare pentru "pisoiul" meu preferat. Mai adaugam inca un an la relatia noastra de prietenie ce dateaza din liceu. Relatie ale carei caramizi au fost puse in liniste. Cu numeroase amintiri drept marturii. Chiar daca n-o sa petrecem in acelasi stil adolescentin, iar eu n-o sa am in ghiozdan, minunatul mega sandwich pregatit de mama, tocmai bun de devorat, vom avea ce povesti. Chiar si despre relatia noastra cu tigarile. Apropo, mai tii minte, cand m-ai vazut prima oara cu o tigara in mana?

Maine, am sa-l trag pe "pisoi" de mustati. Sper sa ma lase, nu de alta dar am ramas acelasi "pisoias" temator. :D

Recunosc ca n-am dexteritatea sa de a prinde "soricei", poate reusesc maine. Stau prost cu tactica. Gandesc strategii detaliate, dar cand vine vorba de punerea lor in aplicare, ma fac din ce in ce mai mic. :D. I'm just the Brain, nu Spiderman.

Maine este ziua sa. Implineste o varsta frumoasa. Asa ca, draga Flori cu suflet de copil, nu-ti spun decat atat: La multi ani! (restul cuvintelor le pastrez pentru intalnire).

Pupici si imbratisari virtuale!

La multi ani, copii!

Copilaria este o lume de miracole si de uimire a creatiei scaldate in lumina, iesind din intuneric, nespus de noua si proaspata si uluitoare.

(Eugene Ionesco)