Se intampla uneori sa descoperi accidental colturi de lume uitate. La fel se intampla sa descoperi ca lumea din jur nu este asa cum percepeai. A poza astazi este mai la indemana multora. Imaginea pe care o lasi in spatiul public sau in ochii celorlalti conteaza mai mult decat o mie de cuvinte insiruite aiurea. Cum ramane cu uitata calitate de a fi OM? Mizam pe ea atunci cand vorbim despre noi in CV-uri, dar o ignoram constant in realitate.
Astazi, mi s-a spus ca sunt o persoana dificila. Sunt constienta de acest aspect din adolescenta. Il recunosc si nu ma ascund dupa degete. Imi arat sentimentele adevarate, nu mi le maschez. Nu pup funduri de dragul de a da bine in fata altora. Imi cunosc limitele si stiu cand sa ma opresc si cand sa spun "gata". A fi bun si amabil nu este egal cu a fi fraier.
Ma cunosc prea bine si nu joc rolul de manipulator, desi ma pricep la vorbe. Si da, nu am de gand sa fac lucrul acesta niciodata in niciun spatiu, fie el public sau privat, pentru a obtine ceva ori a-mi impune o idee. Iti place ceea ce-ti spun, bine, nu-ti place, mi-e totuna. Viata este plina de alegeri. Ciudate uneori. Dar daca le luam cu verticalitate, s-ar putea sa avem o cu totul alta viziune.
Cert este ca nu am de gand sa-mi schimb stilul ori modul de a privi lucrurile. Nu renunt la verticalitate de dragul unei imagini de carton care la prima ploaie se poate strica. Prefer sa raman un simplu om. Cu ganduri bune.
Si totusi, raman cateva chestiuni de discutat: cati primiti zilnic cuvinte frumoase despre voi ? Cati demonstrati constant celorlalti ca sunteti speciali si nu va renegati sufletul (fara a va astepta la minuni sau cine stie ce cadouri)?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu