Ia spune-mi tu, puisor, ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Este una dintre intrebarile de care ne-am lovit in copilarie. Intrebare spusa fie de parinti, bunici, unchi, matusi, prieteni de familie, profesori (sau copiii cu care imparteam ciocolata si diversele jucarii). In calitate de copil, aveai cateva optiuni: fie erai sincer, fie smecher sau un mare mincinos caruia ii placea sa se umfle in "pene" (pe care oricum nu le avea in dotare).

In cazul meu, optiunile erau cam aceleasi pe care le auzeai din gura unei fetite. Doctorita si profesoara au fost primele mele ganduri legate de viitor. Asta pana cand am descoperit ca-mi place luna si ca as fi vrut sa-mi pun si eu piciorusele pe ea. Prin urmare, cosmonaut scria pe mine. Totul a fost frumos, pana in clipa in care am simtit cum sta treaba cu raul de... inaltime (asta nu m-a impiedicat sa iubesc muntele mai mult decat marea). Pa!Pa, draga cosmonaut! Urmatoarea idee a vizat una din primele optiuni si anume aceea de a fi profesoara. Nu orice fel de profesoara: de germana. Am renuntat si la aceasta varianta, in momentul in care am ajuns la liceu si am constatat ca nu am cum sa mai invat germana, caci era o singura grupa de incepatori, nu de avansati cum mi-as fi dorit. Am trecut si de faza aceasta cu usurinta, amuzata oricum de melodia celor de la Voltaj cu profa de germana. La facultate, am uitat definitiv de germana si am ales asa cum era prevazuta in aria curriculara, limba engleza. A fost o decizie riscanta, caci nu luasem lectii de engleza pana atunci. La examene, m-am bazat doar pe cunostintele proprii din cantece, filme si reviste citite. Cand am decis sa invata gramatica limbii engleza, am renuntat. Nu ma atragea deloc. De atunci, au trecut ani buni si recunosc ca a inceput sa-mi placa aceasta limba, uitand in schimb limba germana. N-am pierdut insa, accentul cu care mai pot rosti cuvinte uzuale in germana. :D

Tragand linie, am ajuns la concluzia ca pasii mi-au fost purtati spre alte cai... toate anevoioase. Una priveste meseria actuala din care ma voi retrage pentru a imbratisa placerea de a scrie si de a picta (doua picaturi ale creativitatii). Doua placeri pe care le voi imbina intr-un alt spatiu.