ma uit in oglinda si incerc
sa vad dincolo de ea,
liniile fine din jurul ochilor ma anunta clar
anii trec, nu se opresc
oricat de mult as dori.
contradictiile se tin lant in viata mea
au acaparat prea multe momente
si tot ce vreau este sa apas pe un buton si sa le opresc,
sa dispara de tot.
nu-mi doresc ceva frumos
sau stralucitor
vreau un adevar care sa apara firesc,
sa fie o marturie a unei greseli acceptate.
nu vreau sa-mi imaginez nimic
vreau doar sa intind mainile si sa stiu
ca va fi acolo
aproape.
sa caut prea mult,
sa ma astept la prea putin
sa schimb aceste coordonate
ce-mi par atat de straine acum
ar fi ceva.
sa descopar ca lumea sta prinsa intr-o simpla rasuflare,
intr-o imbratisare a sufletelor care se accepta
cu plusuri,
cu minusuri
indiferent de statut.
vreau ceva firesc
in aceasta anormalitate tratata ca fiind normala,
fara sa mai adun fragmente rupte
dintr-un tablou ce zambeste
si plange in interiorul sau.
prin culori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu