Some fab jazz

Funky old groove

De prin sertărașele minții scos

Vorba zilei (228)

Iubirea adevărată se ascunde în privire, alunecă printre degete, poposește pe buze și-și găsește locașul în inimă.

O altfel de rochiță

- Ai acum și tu o rochiță precum Sofia!
- Ha!Ha!Ha! Și tu ai (cuvinte urmate de un desen în aer cu degetele, semn că am și eu dungi la fel ca și cele existente pe vesta sa). 

Tudor, nepoțelul meu este un mare zâmbărici și în egală măsură un actor de top. Am aflat că o iubește pe Sofia (personajul din desenele animate care cântă frumos) și vrea să aibă rochiță ca a ei, inclusiv o amuletă. Cum astăzi a primit din partea bunicilor o vestă colorată cu dungi, urmare a zilei de onomastică de mâine, am profitat de ocazie și i-am spus că acum are și el o rochiță. M-a amuzat percepția sa și răspunsul pe care mi l-a dat. Actualmente, suntem amândoi fani Sofia. Amândoi cântăm bine și nu ne temem de notele înalte. :))))) Cu un singur amendament: el are o vestă cu dungi printre care și câteva în culoarea mov, iar eu un hanorac viu colorat cu dungulițe mov. :))) Drept dovadă, nimic nu este întâmplător. :)

Trezire

în albastru mi-am învăluit trupul, 
l-am lăsat să se prelingă 
încet.
în privire i-am captat învăluirea și
m-am trezit
în fața unui val în timp ce marea își continua al său cânt
de cucerire a țărmului împrejmuit de stânci golașe.

Vorba zilei (227)

Timpul așează umbre peste toate și tot pentru a ne reaminti pașii pe care i-am făcut, consecințele acestora și efectele pe care le-au avut asupra noastră. Și o face într-un mod natural. Firesc.

Scurte rataciri

photo from p.a.

Fascinația albastră

photo from p.a.

Vorba zilei (226)

În unele situații, ai nevoie nu de minte pentru a trece peste ele, ci de mult tupeu.

At the end of the weekend

Vorba zilei (225)

Prin muzica sa, inima grăiește adevărul. Noi nu facem altceva decât să-i continuăm compoziția în spațiul real. Stângaci, vulnerabili, pasionali, răbdători și toți în egală măsură curioși să fim purtați de muzica ei. Cât mai departe.

Călător la cetate

photo from p.a. - Cetatea Făgărașului

Drumul de sâmbătă

geoMETRIe

linii fine stau și privesc,
copacii stau și strigă goi
la noi,
îngândurați, ne îndreptăm mai departe.
cerul are fermoarul strâns
soarele lumina și-a stins.
pe tulpina unui copac un pătrat stă lipit, 
cu creta un copil desenează în jurul său un cerc
ca o îmbrățișare.
pas cu pas adunăm kilometri de trăiri, 
în suspans stă agățată cunoașterea, 
iubirea își așteaptă curioasă ca și ieri balonul
ce o va purta spre alt moment important.

Concluziile unei conversații telefonice

Fratele meu îmi demonstrează permanent cât de mult ne asemănăm în ceea ce privește munca făcută responsabil. La fel și tatăl meu. Am constatat că pragmatismul l-am moștenit amândoi de la tata, iar iubirea de frumos de la mama, vinovată în cazul amândurora de urechea muzicală :D. Cu toate acestea, amândoi muncim precum niște tâmpiți, nici noi nu mai știm de ce tragem atât de mult, pentru că am ajuns să nu ne mai bucurăm de lucrurile simple așa cum obișnuiam în alte vremuri. Azi, în timp ce vorbeam la telefon cu el, am realizat că deși avem și hobby-uri diferite, ne place să ne fie respectată munca făcută corect. Numai că azi, educația își lasă amprenta asupra destinului multora dintre noi. Și mulți nu conștientizează cât de importanți sunt cei 7 ori 6 ani de acasă în viață. Întâlnesc zilnic, oameni care nu salută ori nu răspund la salut fie datorită grabei, fie din ignoranță sau mai grav că persoana din fața lor nu corespunde profilului "cu epoleți" (aceasta este o tendință în vogă în materie de comportament organizațional existentă la noi, fie în sistemul privat ori cel de stat). Această atitudine îmi displace deoarece nu ar trebui să ne comportăm astfel, discriminatoriu. Respectul trebuie acordat fiecărei persoane indiferent de ce haină poartă, de modul de a gândi și de a se comporta.

Revolta unei generații

Dacă în trafic schimbi altfel viteza, în alte domenii ai nevoie de mai mult curaj și de cu totul alte calcule. Pentru a schimba percepții, trebuie să fii un bun psiholog și mai ales expert în arta comunicării extinsă în planul manipulării. Cu toate acestea, mai există și situații în care sentimentul unității își reintră în drepturi. La fel se întâmplă și în cazul revoltei. Fie ea socială, politică sau a libertății la opinie, amprentele lăsate în urma unei revolte se resimt ani la rând. Sunt precum niște umbre cu care trebuie să mergem înainte, respectiv consecințe care ne schimbă traseul vieții în mod conștient, cât și inconștient. Unii dintre noi ajungem să-i blamăm pe ceilalți, alții vor arăta permanent degetul și prea puțini vor fi capabili să stea drepți și să înfrunte cu demnitate fiecare consecință a acțiunilor trecute (fie ea proprie sau nu). Nu toți indivizii implicați într-o revoltă vor adera întru totul la crezul acesteia, nu se vor implica 100% în acțiunile ei, însă majoritatea vor dori să facă parte dintr-un grup. Aderența la un grup va fi mereu dorită și un punct reper pentru manifestările în spațiul public. Este reprezentația vizibilă a ccea ce poate face o mulțime și a puterii sale în spațiul public. Rezultatul alegerilor de săptămâna trecută a stat sub semnul revoltei unei generații care a devenit dintr-o dată conștientă că după un somn lung trebuie să se trezească, măcar cu speranța că se va schimba ceva. În bine sau în rău, rămâne de văzut. Restul care n-a crezut în această revoltă va trebui să se obișnuiască să trăiască cu ideea că mulțimea și-a spus cuvântul, iar consecințele "pledoariei" sale vor fi resimțite și de reprezentanții săi. Nu doar de cei aflați în minoritate.

Degeaba

După o zi absolut bizară, tâmpită și lista adjectivelor ar putea continua am realizat că a fi deștept nu este bine azi. Ești perceput ca fiind ciudat. Să fii deștept și să formulezi idei corecte și bine întemeiate e și mai aiurea. Prost e super bine. Stai în banca ta și mănânci la fel ca și cel deștept mâncarea. Nu cu aceleași emoții ce-i drept, însă cu același scop: de a te hrăni.

Vorba zilei (224)

Uneori, ne îndreptăm spre drumuri complicate al căror sens în vom cuprinde altcândva complet. Alteori, constatăm că n-avem parte de sprijinul dorit pe drumul ales deoarece oamenii au ajuns să poarte măști prea des. Numai intuiția este cea care grăiește adevărul, trebuie doar să nu lăsăm vălul oboselii să-și facă de cap.

Eticheta

Când lucrezi cu diverse tipologii de personalități, ajungi fără să vrei într-un final să etichetezi. Când privești în jur și observi oameni care iau totul în sictir, ajungi să te întrebi dacă ai nimerit în locul potrivit. Și da, începi să cauți. Începi să te întrebi oare de ce se întâmplă așa. De ce avem astfel de atitudini? De ce a te implica înseamnă pentru unii ați pune neuronii în mișcare, în vreme ce pentru alții s-ar reduce la sintagma "lasă-mă papa, la mare"? Într-o lume în care totul se învârte, uneori cu sens, alteori fără și pe alocuri cade în nonsens, ajungem să cădem pradă capcanelor psihologiei. Emitem judecăți. Și vrem să înțelegem. Uităm însă, că a înțelege presupune a cunoaște, a cerceta, a căuta în liniile infinite ale necunoscutului, a scoate la iveală noi și noi variabile. De fiecare dată când am dorit să schimb ceva la cei din jur, am ajuns să mă schimb eu deoarece m-am lovit de ziduri, de prejudecăți, de idei de genul "avem experiență de viață mai multă decât tine", "știm mai bine decât tine ce este bine", "nu ne înveți tu ce este corect, ești prea tânără" etc și am renunțat. Oamenii nu se schimbă decât dacă vor. Unii te vor asculta, alți nu. Cei care stau atenți vor fi mereu pe fază și vor prinde esența, ei vor fi câștigători. Ceilalți vor pierde trenuri pentru că așa vor conștient.

Vorba zilei (223)

"Țăranii" vor rămâne "țărani" indiferent de cât de sus vor urca pe scara socială. Eticheta le este străină oricum, indiferent de ocazia în care îi vei întâlni.

Alegeri

Rezultatul alegerilor prezidențiale de anul acesta va dovedi încă o dată că atitudinile electoratului nu se schimbă printr-un decret politic. Doar mijloacele de comunicare s-au schimbat în ceea ce privește propagarea mesajelor politice, Internetul a devenit un canal de comunicare folosit intens în acest sens, partea proastă este aceea că nu ne face și mai deștepți. Indiferent de rezultat, trebuie să fim pregătiți: fiecare dintre noi am ales ceea ce am considerat a fi răul mai mic, dar necesar, iar la nivel colectiv, imaginar l-am ales pentru  a nu știu câta oară pe Pinocchio. Nu râdeți, căci aici zace un mic sâmbure de adevăr. Fiți realiști! Avem nevoie de un Geppetto care să ne reamintească cine suntem, unde am ajuns și mai ales cum am ajuns așa. Și nu mă refer la un om în vârstă, ci la un înțelept, capabil să înțeleagă spiritul real românesc, nu pe cel al intereselor de tot felul. Sufletul real românesc nu vibrează la spectacole televizate pline de noroi verbal și acuze ori atacuri la persoană, esența sa este cu totul alta. Aparține lucrurilor simple, ascunse pe acest tărâm frumos, de poveste. Da, nu ne putem hrăni copiii cu povești, nici noi în acest mod, însă ar trebui să devenim din ce mai conștienți de faptul că realitatea de azi constituie suma alegerilor părinților noștri ori ale noastre, fie ele potrivite sau greșite. Și da, nu trebuie să uităm că unii au luptat și au murit la Revoluție, pentru ca noi cei de azi să avem parte de o cu totul altă poveste, de un cu totul alt destin.

NeVOIe

mi-am ascuns trupul într-un pulover lung,
în cazul în care ai dori să știi ce mai fac,
în vreme ce degetele îmi alunecă 
pe tastatură
pentru a crea alte fragmente despre tine.
în casă, este cald, 
miroase puțin a iarnă datorită bătrânului jazz 
ce-mi gâdilă auzul.
acum, mi-este destul de clar,
mi-ai rămas în gând.
este nevoie doar de un zâmbet pentru a trezi trăiri.

CADru

simt cum secundele tresar 
sub al ceasului molcom ticăit
și doar apariția ta, îi poate schimba starea.
aștept, aștept, aștept
în vreme ce inima își cântă sonata
în liniște.
n-am niciun hotar, 
lămpi se aprind,
lumini se sting
iar fiorul iubirii pornește la vals.
***
e doar un vis
agățat de un acoperiș
cuprins de cadrul lunii
jucăușă, 
ne mai veghează încă dată noaptea,
"iubire, bine ai venit!"
șoptește o voce.
și inima tresare odată cu secundele sculptate
în al ceasului molcom ticăit.

Desen

știi, 
în fața unei cafele fierbinți,
cuvintele se descătușează
în voie,
clipele vin și dispar
voios.
și noi, desenăm sub clar de lună, pe asfalt
emoții, 
braț la braț.

Un alt weekend de ștampilat

Încerc să înțeleg atitudinea unora care ajung dintr-o dată să facă politică doar când sunt alegeri fie ele pentru locale / prezidențiale etc. și să manifeste curiozități mărețe de a afla cine cu cine votează. Personal, nu obișnuiesc să-mi expun public părerile deoarece procesul de cercetare în vederea întocmirii lucrării de licență mi-a oferit mult prea multe informații legate de politică din punct de vedere psihologic, alegerea informațiilor aparținându-mi în totalitate, fapt ce l-a uimit de multe ori pe profesorul coordonator. Dacă alți colegi au trebuit să-și modifice lucrările, a mea a fost acceptată așa cum a venit din prima, cu o singură excepție: de a elimina din bibliografie un autor neacceptat din punct de vedere politic de restul profesorilor. Am făcut acel demers pentru a putea lua licența prin propriile forțe. Și am reușit în fața celui mai bine documentat profesor în domeniul politologiei să fac o impresie bună, deoarece i-am prezentat o diagramă la care el nu se gândise până atunci, făcută de mine. Sursa de inspirație din spatele acelei minunății a fost filmul Harry Potter. Sub magia vizionării primei părți în vogă la acea vreme, am creat acel fragment. De ce ajung oamenii să creadă mai mult sau mai puțin într-un om politic, ce se ascunde în spatele alegerilor lor, ce-i poate convinge, cum li se schimbă atitudinile, cum funcționează ideologiile, sunt lucruri pe care le recomand să le descopere (citind ori vizionând filme extrem de mult) cei care obișnuiesc să aibă astfel de atitudini doar în timpul campaniilor electorale. Să citească dincolo de un mesaj ori gest politic, de o imagine sau acțiune politică. Adevărul este că politica o fi ea precum o curvă (cum le place multora să o asemene), însă este nevoie de mult curaj și fler să o faci. Și da, de extrem de multă diplomație. Nu știu câți actori politici de la noi, în momentul de față sunt capabili pentru o astfel de funcție în stat. La fel, nu știu câți oameni obișnuiți ar fi capabili să-și asume o asemenea funcție. Însă, mulți se bat pentru ea ori își expun părerile în spațiul public și nu numai, de parcă ar fi cei mai tari lei din junglă. Adevărul este că sunt mulți "câini" în jur care zic că mușcă și prea puțini care mușcă cu adevărat, restul doar latră, pentru a fi băgați în seamă. Mâine, ies la vot cu o mare părere de rău: niciunul dintre cei 2 candidați nu merită acea funcție în stat, dintr-un simplu motiv: nu au fost sinceri cu electoratul, iar atitudinile lor trecute stau mărturie în acest sens.

Bucuria de a fi

Când ești o persoană creativă, trăiești în mod constant cu ideea că lumea din jur te va percepe în anumite momente ca fiind ciudat. Ciudat că ești diferit, că simți altfel viața. Capabil să-ți accepți trăirile fluctuante, respectiv stările schimbătoare ca fiind părți din tine, raportate fie în culori, fie în vorbe, îți vei continua cu demnitate traseul. Vei rătăci uneori. Te vei regăsi în jocul de lumini și umbre. Îți vei prinde ideile din zbor când stau agățate de-ale cerului buze. Și te vei bucura când vei avea alături oameni care vibrează la fel în numele frumosului.

În miezul problemei

dacă stau bine și mă gândesc
piersicile au gust suav,
te îndeamnă la fiecare înghițitură 
să le contemplezi interiorul, 
să privești dincolo de miez, 
locul unde sălăsluiește timid
misterul.
așa este și cu dragostea adevărată, 
cea care te ține treaz noaptea, 
nu doar pentru momente de iubire, 
ci și pentru cele de împărtășire a ideilor, 
a gândurilor de tot felul,
cea vinovată că inima ta începe să bată
din ce în ce mai intens.
și în fața căreia vei sta uneori și vei zâmbi tâmp fără să-ți pese
căci doar este a ta.

În poiana cu amintiri, m-am așezat pentru a zăbovi puțin

luna sub formă de jumătate de măr
mi-a ghidat pașii prin mulțime
să te caut puțin câte puțin 
în fiecare chip de bărbat întâlnit în cale.
pe la jumătatea drumului m-am oprit 
pentru a-mi trage sufletul o clipă
și...
am privit cum iubirea în fața mea stătea
preț de o secundă am vrut să-i cuprind frumusețea
însă, am observat cum inima ta bătea o altă melodie
diferită de a mea.

Vorba zilei (222)

Singurătatea își face prezența în viețile noastre pentru a ne reaminti cine suntem și cum am ajuns. Are rolul și povestea sa. Este o apariție a contrastelor. Și da, nu pleacă până nu ia cu ea ceva. Un gând, o emoție. Cu toate acestea, alături de ea descoperi lucruri noi despre ființa ta. Te va face să fii puternic când vei simți că nu mai ai puterea. Te va ajuta la nevoie. Te va lăsa cu întrebări și te va îndruma să le cauți răspunsurile. Pentru a te descoperi.

Dincolo de invizibil

Pentru unii, viața începe devreme. Le oferă trăiri intense, amintiri extrem de dragi, de neuitat. Iubiri împărtășite ori nu. Recompense. Altora destinul le aduce în prag lupte de tot felul, drumuri multe pe al vieții meleag. Cunoaștere. Momente inconștiente, durere. Întrebări fără răspunsuri. Viața mea știu că va începe la momentul potrivit și se va termina zâmbind. Prinsă în brațele iubirii care mă va cunoaște cu tot și cu toate. Apropiate mie și sufletului meu. Care nu mă va judeca, ci mă va accepta așa cum sunt. O ființa incompletă. Captivă într-o simplă poveste. Despre sine și eu. Fără niciun regret, doar cu un singur gând: de a mă risipi și regăsi, oferind altora trăiri, emoții, zâmbete, întrebări, răspunsuri, construind, cu buzunarele goale de vise proprii împlinite. Râzând că viața a fost un moment trăit intens.