Dacă în trafic schimbi altfel viteza, în alte domenii ai nevoie de mai mult curaj și de cu totul alte calcule. Pentru a schimba percepții, trebuie să fii un bun psiholog și mai ales expert în arta comunicării extinsă în planul manipulării. Cu toate acestea, mai există și situații în care sentimentul unității își reintră în drepturi. La fel se întâmplă și în cazul revoltei. Fie ea socială, politică sau a libertății la opinie, amprentele lăsate în urma unei revolte se resimt ani la rând. Sunt precum niște umbre cu care trebuie să mergem înainte, respectiv consecințe care ne schimbă traseul vieții în mod conștient, cât și inconștient. Unii dintre noi ajungem să-i blamăm pe ceilalți, alții vor arăta permanent degetul și prea puțini vor fi capabili să stea drepți și să înfrunte cu demnitate fiecare consecință a acțiunilor trecute (fie ea proprie sau nu). Nu toți indivizii implicați într-o revoltă vor adera întru totul la crezul acesteia, nu se vor implica 100% în acțiunile ei, însă majoritatea vor dori să facă parte dintr-un grup. Aderența la un grup va fi mereu dorită și un punct reper pentru manifestările în spațiul public. Este reprezentația vizibilă a ccea ce poate face o mulțime și a puterii sale în spațiul public. Rezultatul alegerilor de săptămâna trecută a stat sub semnul revoltei unei generații care a devenit dintr-o dată conștientă că după un somn lung trebuie să se trezească, măcar cu speranța că se va schimba ceva. În bine sau în rău, rămâne de văzut. Restul care n-a crezut în această revoltă va trebui să se obișnuiască să trăiască cu ideea că mulțimea și-a spus cuvântul, iar consecințele "pledoariei" sale vor fi resimțite și de reprezentanții săi. Nu doar de cei aflați în minoritate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu