Când lucrezi cu diverse tipologii de personalități, ajungi fără să vrei într-un final să etichetezi. Când privești în jur și observi oameni care iau totul în sictir, ajungi să te întrebi dacă ai nimerit în locul potrivit. Și da, începi să cauți. Începi să te întrebi oare de ce se întâmplă așa. De ce avem astfel de atitudini? De ce a te implica înseamnă pentru unii ați pune neuronii în mișcare, în vreme ce pentru alții s-ar reduce la sintagma "lasă-mă papa, la mare"? Într-o lume în care totul se învârte, uneori cu sens, alteori fără și pe alocuri cade în nonsens, ajungem să cădem pradă capcanelor psihologiei. Emitem judecăți. Și vrem să înțelegem. Uităm însă, că a înțelege presupune a cunoaște, a cerceta, a căuta în liniile infinite ale necunoscutului, a scoate la iveală noi și noi variabile. De fiecare dată când am dorit să schimb ceva la cei din jur, am ajuns să mă schimb eu deoarece m-am lovit de ziduri, de prejudecăți, de idei de genul "avem experiență de viață mai multă decât tine", "știm mai bine decât tine ce este bine", "nu ne înveți tu ce este corect, ești prea tânără" etc și am renunțat. Oamenii nu se schimbă decât dacă vor. Unii te vor asculta, alți nu. Cei care stau atenți vor fi mereu pe fază și vor prinde esența, ei vor fi câștigători. Ceilalți vor pierde trenuri pentru că așa vor conștient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu