linii fine stau și privesc,
copacii stau și strigă goi
la noi,
îngândurați, ne îndreptăm mai departe.
cerul are fermoarul strâns
soarele lumina și-a stins.
pe tulpina unui copac un pătrat stă lipit,
cu creta un copil desenează în jurul său un cerc
ca o îmbrățișare.
pas cu pas adunăm kilometri de trăiri,
în suspans stă agățată cunoașterea,
iubirea își așteaptă curioasă ca și ieri balonul
ce o va purta spre alt moment important.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu