Fratele meu îmi demonstrează permanent cât de mult ne asemănăm în ceea ce privește munca făcută responsabil. La fel și tatăl meu. Am constatat că pragmatismul l-am moștenit amândoi de la tata, iar iubirea de frumos de la mama, vinovată în cazul amândurora de urechea muzicală :D. Cu toate acestea, amândoi muncim precum niște tâmpiți, nici noi nu mai știm de ce tragem atât de mult, pentru că am ajuns să nu ne mai bucurăm de lucrurile simple așa cum obișnuiam în alte vremuri. Azi, în timp ce vorbeam la telefon cu el, am realizat că deși avem și hobby-uri diferite, ne place să ne fie respectată munca făcută corect. Numai că azi, educația își lasă amprenta asupra destinului multora dintre noi. Și mulți nu conștientizează cât de importanți sunt cei 7 ori 6 ani de acasă în viață. Întâlnesc zilnic, oameni care nu salută ori nu răspund la salut fie datorită grabei, fie din ignoranță sau mai grav că persoana din fața lor nu corespunde profilului "cu epoleți" (aceasta este o tendință în vogă în materie de comportament organizațional existentă la noi, fie în sistemul privat ori cel de stat). Această atitudine îmi displace deoarece nu ar trebui să ne comportăm astfel, discriminatoriu. Respectul trebuie acordat fiecărei persoane indiferent de ce haină poartă, de modul de a gândi și de a se comporta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu