The heart goes boom-boom!

Multi dintre noi am trecut in revista anul ce tocmai vrea sa fuga de sub picioarele noastre si sa fie aruncat la miezul noptii in sertarul Trecutului. Cate dintre dorintele noastre s-au implinit in acest an din cele puse in gand la pragul dintre 2007-2008? Si de cate surprize minunate am avut parte fiecare, doar noi stim. Cert este ca iar repetam traditia si dupa tropaiala din aceasta noapte o luam de la capat in 2009. Cu alte sperante, asteptari, vise, proiecte carora vrem sa le dam viata, persoane dragi si oameni ce asteapta in necunoscut sa intre in vietile noastre. Si pe toate le asteptam pentru prima oara in noul an cu zambetul pe buze, zambet cu care sa fim seriosi nu ne mai intalnim, caci este acel zambet care frange inimioare la modul cel mai sincer cu putinta. Ce ganduri imi vor trece prin minte in primul minut din 2009? Sunt deja frumoase si sper sa zboare liber in aer, alaturi de toti oamenii deosebiti din viata mea. La multi ani! Si rupeti puntea dintre ani cu ajutorul optimismului si al dansului. Basul si cu toba mare sa se auda in difuzoare.

Prietenie, incotro te duci?

Un cuvant uneori prea mare si al carui sens nu putem sa-l cuprindem intru totul, din diverse motive. Recent, am citit un articol, care m-a impresionat datorita onestitatii surprinse in cateva randuri, avand drept obiect prieteniile vechi. Mi-a placut abordarea, mai ales ca a adus in discutie un subiect absolut placut in aceste vremuri cand totul se misca rapid si ai impresia ca viata este precum un rollercoaster, iar la fiecare cotitura nu stii ce te asteapta si cum sa abordezi situatiile ivite. Recunosc, ca ma numar printre norocosii soartei pentru ca am stiut sa-mi pastrez prietenii mereu aproape. Ca au mai disparut intre timp din peisaj unii dintre ei, asta nu m-a facut sa merg mai departe. Fiecare are propriile sale asteptari. Am prieteni de-o viata caci ii cunosc de cand eram de-o schioapa si altii care mi-au ramas alaturi din liceu ori din facultate. Toti sunt deosebiti si diferiti din multe puncte de vedere. Ieri, m-am intalnit intamplator cu oameni pe care nu i-am mai vazut de 3 ani si toti au ramas surprinsi de optimismul meu, spunandu-mi pentru a n-a oara ca locul meu nu este in Romania, caci sunt prea buna si vorba unuia dintre ei: "Ai prea multa minte, mai". Da, cunosc toate aceste aspecte si stiu ca este posibil ca la un moment dat sa plec din tara pentru putin timp ca sa-mi urmez anumite vise, dar pana atunci ma bucur de aerul din tara, de oamenii frumosi din anumite zone ale plaiului mioritic si da, continui sa visez.
Nu stiu cati dintre voi, ati ramas consecventi in privinta relatiilor de prietenie asa ca va provoc la o leapsa virtuala pe marginea acestui subiect. Primii invitati sunt: Monik, Ionut, Cristinica, Ela si Iulia.Las si pe altii sa se alature acestui experiment.

Un pic de magie...

si povesti care se rescriu cu fiecare secunda ce incet se scurge. A venit Craciunul. Imi pare rau ca nu este si zapada in jur, ar fi fost chiar un taram de poveste pe care l-as fi iubit nu doar cu inima, ci si cu ochii. Am primit cadouri frumoase in ultima vreme, urari care de care mai calduroase si originale de la oameni speciali, oameni care sper sa ramana asa, indiferent de distantele care ne despart ori de timpul prea putin petrecut impreuna. Poate ca in anul care vine, voi reusi sa le acord importanta pe care o merita din plin (si ei stiu acest lucru) si vom scrie in continuare povesti cu sufletul.
Iar, voua, dragi cititori, va urez: Craciun fericit! Traiti cu inima fiecare moment. Si bucurati-va precum niste copii in fata bradului.

Din dragoste

N-am fost si nici nu cred ca voi putea face parte din categoria persoanelor cuprinse in publicul tinta al unor emisiuni cu o esenta cam subtirica ori cu un substrat asemanator dulciurelelor ieftine. Cu "mataluta, "mata" si cine mai stie cate alte expresii prin care se incearca apropierea de ochii celor de dincolo de ecran, nu se castiga succes sau rating asa de usor. Si uite ca emisiunea asta are succes si ani buni de existenta in spate, ca si prezentatorul de altfel. Prezinta povesti adevarate, presarate cu iubire dulce ori amaruie (in multe cazuri). Tocmai, ascult povestirea unuia dintre protagonistii unei caz "dramatic" de iubire neimpartasita.Si zau, ca nu-mi pot lua ochii de la Mirciulica. Ma amuza atitudinea sa, e bun de personaj la Mondenii. L-ar lua pe Becali. Sunt curioasa ce ganduri ii trec prin minte cand asculta tot felul de povestioare ale unor oameni cu inimi frante sau nu. Mai ales ca el a ramas ca si emisiunea sa constant in trairi, chiar si in ceea ce priveste aspectul sau fizic. Aceeasi frezura, haine casual ori sport (cand merge pe teren). Este posibil ca intreg succesul sa i se atribuie expresiei "iubirea vinde", asa cum revistele pentru barbati gen Hustler sunt centrate pe ideea "sexul vinde". Astept la anul care vine, emisiuni revigorate si chiar daca avem cu totii nevoie de dragoste, sa facem prostii din dragoste, nu rautati in numele iubirii.

Ochi de copil

"-Mami, cine este Mos Craciun?"
Si noi am rostit aceasta intrebare cand eram pici. Fermecati de lumea celor mari si de jucarii in egala masura. Dornici sa descoperim si sa acoperim fiecare coltisor din raza noastra vizuala sau nu. Cu totii l-am asteptat, timizi, cu poezii la purtator, pe Mosul cu barba alba, imbracat in haine rosii. Si toti am vrut sa-l prindem asupra faptului. Ori sa-i furam sacul plin cu jucarii.
Daca, altadata lumea Mosului parea rupta din povesti, iar noi zambeam si ne bucuram in fata unor lucruri simple, azi Mosul este un brand. Vinde bine. Chiar si gadgeturi de ultima generatie gasesti in sacul sau "fermecat" .
Unde sunt vremurile de odinioara? Unde este magia aceea care ne lumina chipurile sub "licaririle" flacarii unei lumanari ciuntite sau ale unei lampi cu gaz la caldura sobei? S-a dus si bucuria aceea inocenta din momentele in care deschideam cadourile de sub brad. Ne-am pierdut acea privire de copii. In comercial.
De Craciun, va doresc sa va regasiti inocenta pierduta si sclipirea din ochi. Si sa gustati clipa precum niste copii.

Rehab

In noptile stropite cu lacrimi. Cu vise sfaramate. Cu aripi frante pentru a-i multumi pe cei din jur. In clipele in care am incercat (fara succes) sa mediez situatii. Prin tot si prin nimic am trecut. Am experimentat prea multe lucruri. Uneori este bine sa pui stop. Am ales sa merg mai departe. Cu sperante alaturi. Am esuat. Sau poate ca nu. In concepte, m-am pierdut. N-am vrut sa le spun unor persoane dragi ca dex-ul nu este insufletit. Ca toti acei termeni prind viata odata cu noi. Doar ca nu stim cum sa-i tratam.Si tot cadem. Cadem. Si dansam cu imprevizibilul constient. Mereu prezent si pe care nu-l putem gestiona ori sa-i calculam potentialul.
Din sens in nonsens trec. Scriu.Ganduri rasfrante...isi gasesc drumul. Intr-un post ca nu va fi inteles. Nu este filosofic. Este doar parte. Din propriu-mi suflet. Ce prinde contur prin terapia scrisului. Pacatele vechi au umbre lungi, ce-si intind "bratele" intr-un tablou cu nuante inchise.
As fi vrut sa povestesc altceva in aceste zile. Insa, clepsidra timpului mi-e potrivnica. Lucruri vechi se rasfrang in prezent. E ca si cum as asculta acelasi playlist. Over and over again. 'Till when? Nu stiu. Ce rol interpretez? Al unui om care-si accepta existenta cu plusurile si minusurile ei. O visatoare ce-i va invata pe altii sa zboare.Prin puterea unui zambet.

Scrisoare deschisa

Draga Mos Craciun,

Stiu ca nu ti-am scris niciodata, nu de alta, dar intotdeauna am avut senzatia ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Fiind prima mea scrisoare, n-as vrea sa o lasi la fundul sacului tau, plin cu tot felul de bucurii. Nu pot sa-ti spun daca am fost cuminte sau nu si nici cate poezii stiu pe de rost (poate daca ma lasi sa fac o poza cu tine, iti spun una :D), cantecele nu se pune problema (mi-e sa nu falsez), insa as putea sa dansez step :D alaturi de renii tai. Stiu ca primesti n scrisori de la copii din intreaga lume, ca eu am trecut demult de vremea copilariei...dar am o mica rugaminte. Nu uita sa pui sub fiecare brad impodobit din casutele vizitate de tine, cateva kilograme de bunatate, veselie, zambete, multa iubire si mai ales sa imprastii in aer praf de stele care sa ne lumineze pasii oriunde ne-am afla. Dupa cum ai citit, n-am cerut nimic pentru mine.Pana cand ai sa vii, ma las purtata de acordurile celor de la Coldplay.

Cu drag, [hug]

PS: Iar voi, dragi cititori, iubiti si radeti cat puteti de mult! :)

Lectia de blogging

Dupa ce am vizitat cateva bloguri de top, am realizat ca sunt prea mica pentru aceasta lume virtuala ce ne primeste cu drag nick-urile (identitatile noastre sub acoperire), gandurile marunte ori simplele cuvinte aruncate in posturi ce reprezinta freedom of speach in zona on-line. Inca mai am de invatat si multe lucruri de aflat precum un explorator. Zona este mult mai extinsa, mai ales in zona creativitatii ce nu va cunoaste limite vreodata. Despre propriul blog, la un search am putut afla ca este cotat bine si in continua ascensiune (multumesc ochilor invizibili care se delecteaza cu scrierile mele) si mai ales este incadrat la categoria pamflet (asa este si propria-mi viata, iar eu ma simt precum un clovn ce are glume la purtator).
O buna prietena mi-a marturisit ca nu mi se potriveste nick-ul ales, ca nu ma caraterizeaza intru totul. Cand l-am ales mi-a trecut prin minte si varianta ca voi fi perceputa drept o bloggerita acida (caci acolo bate "cubul de gheata" pus intr-un cockteil).N-a fost aceasta intentia mea. M-am gandit pur si simplu la racoare, la ceva care sa improspateze atmosfera on-line cu umor, ironii mici, cuvinte simple, romantism, muzica si poezie. Acesta este mixul propriu de placeri. Cu el "defilez" in mediul virtual. Indiferent de cat timp am la dispozitie. Sunt doar un mic procent dintr-o lume in continua dezvoltare. Simpla si complicata in egala masura.

Like a blondie

Nu prea am parte de momente blonde, dar cand se intampla sunt "blonde" in adevaratul sens al cuvantului. Azi am avut parte de unul. Recunosc ca am adoptat filosofia unuia dintre profesorii mei de la facultate de a fi doar pentru 5 minute proasta decat o viata intreaga. Oricum e mult mai echitabil si economic in acelasi timp. Am aflat si eu ce reprezinta uggs sau uggie pe meleagurile noastre mioritice. Initial, am crezut ca este vorba de vreo echipa de fotbal american, apoi de niste batoane de ciocolata, pentru ca tot auzeam in jurul meu ca "sunt bune, mai" si uite ca in sfarsit mi s-a aprins si mie "luminita"...gratie unei reviste glossy. Ei, ce am vazut eu acolo.Poze cu barbati-vedete care purtau uggs. Frumosi si comozi in acelasi timp. Tocmai buni de facut ture prin parc sau la munca (in cazul meu). Faza tare a fost aceea cand in timp ce ma uitam la poze in autobuz am observat cum se misca niste uggs langa mine...(am crezut ca m-am tampit de tot).Nu a fost asa. O tipa ce statea alaturi de mine purta uggs cu mandrie, iar mie imi venea sa-i zic precum un chinez idiot: "ah..uggs, ia", cu un zambet tamp pe deasupra. M-am abtinut, desi imi venea sa rad numai la gandul ce-mi trecuse prin minte. I-am privit ce-i drept minute in sir, ca sa vad cum se muleaza pe picior (totul s-a petrecut pe furis) si in final am ajuns la concluzia ca sunt comozi. Daca este sa-mi cumpar o pereche le spun Ozzie. Uggs e prea soft.

Womanized

Termenul acesta, recunosc ca m-a pus serios pe ganduri...de cand il tot aud la radio din glasciorul lui Britney (care nu m-a frapat niciodata prin vocea ei). Ca tipul din videoclip e frumusel...am tot auzit de la colegele de serviciu, doar "pupati-as ochisorii aia albastri" n-am auzit...inca! (timpul nu este pierdut). Revenind la womanized, n-as vrea sa womanize pe cineva si nu ma dau in vant dupa tipi efeminati. Din ce motiv? Devin dragalasi si cum barbatii nu agreeaza astfel de alinturi, ar fi chiar ridicol sa ma adresez in aceasta maniera. Si-ar pierde interesul instantaneu, nu de alta, dar big boys don't cry, cei efeminati s-ar putea...Si da, n-as vrea sa-mi imprumut lipstick-ul unui tip efeminat ori lacul de unghii...si nici lantisorul din argint cu cine stie ce pandantiv interesant, simbol al feminitatii...nici sa-i spun "colega"/ "fata" unuia. Ar fi chiar funny...
Girls do not womanized boys! Let them simply...fly...free

Dubidub

O buna prietena mi-a scris ca ar trebui sa fim mai calzi, in orice zi. Avea dreptate, numai ca uitam adesea sa ne comportam astfel. De ieri, tot experimentez situatii limita si ma intreb ce "loz" idiot am putut sa trag de nu ma pot odihni si eu ca un om normal, ci doar precum un om-robot care trebuie sa gandeasca in permanenta si mai ales sa gaseasca solutii. Sincer, am ajuns la limita...se implinesc 3 luni de cand tot dorm putin...si din cate stiu nu suntem dotati cu "baterii Duracell". Nici nu vreau sa ma gandesc la ziua de luni, mai ales cand stiu ca voi ajunge pentru a n oara la ore tarzii acasa de la munca. Mi-am lasat proiectele de suflet de o parte, dizertatia ma asteapta si nu mai stiu in cate parti trebuie sa ma impart pentru ca toti din jur sa fie multumiti. Agenda mi-e plina, timpul e tot mai compactat de am ajuns sa-mi doresc sa aiba ziua 48 de ore in loc de 24. Iar intalnirile cu prietenii...aproape inexistente, doar refuzuri si pareri de rau, intalniri contramandate si promisiuni. Am sufletul impartit, gandurile aiurea si in continua crestere, partajate in diverse sertarase ale mintii. Nicio schimbare in bine. Daca as fi avut mai multa bunatate, as fi impartit-o si cu altii, ca de rautati si dificultati ne tot lovim. Astept sarbatorile cu nerabdare, ca sa fur putina odihna...si sa-mi incarc bateriile cu ajutorul atmosferei plina de povesti din aceasta perioada. O singura rugaminte am la voi, dragi cititori, in acest moment: ati putea sa-mi dati putin din timpul vostru liber?

Sar'na, salutare, pa!pa!

In urma unei istorisiri facuta de mama mea azi, mi-am adus aminte de o alta povestioara veche, rostita tot de ea. Desi privea o alta persoana, rolul interpretat in sine prezinta acelasi caz. Este vorba despre persoanele matosite, care privesc lumea, cica dintr-un colt, in siguranta...afumati si cu un vocabular...plin de vorbe de duhhhhhh. Persoana al carei portret vreau sa-l creionez, era un indragostit ametit atat la propriu, cat si la figurat de iubire. Pe cine iubea respectiva persoana nu stiu. Cert este ca intr-o dimineata, s-a gandit sa-i faca o surpriza lui a sa "love". Evenimentul s-a petrecut la vreo 2 ani de la revolutie, cand isi faceau in faza incipienta intrarea englezismele in limba romana. Pe atunci, erau cunoscute expresii de genul: "how do you do", "how are you", "thank you" si bineinteles "I love you". Pentru ca de "baby" nu prea se auzise (si nici nu castigase locul bine cunoscut de azi, in ceea ce priveste alinturile intre indragostiti), domnul in cauza, s-a decis ca nu este frumos sa se duca cu mana in buzunare la a sa "love". Neavand prea multi gologani, ci doar elanul datorat aburilor alcoolizati si aromatizati, s-a decis ca putina paine nu strica sa-i duca la micul dejun persoanei ce i-a lovit din plin inima. Zis si facut. Nu inainte de a cumpara si un buchet frumos de lalele. Inarmat cu buchetul de lalele, cu un zambet tamp si cu un mers in reluare, s-a prezentat la prima ora in centrul de paine pentru a-si expune dorinta: "pentru a mea love, o paine, va rog". Bineinteles, ca la o asemenea afirmatie, nu poti decat sa incepi sa mustacesti (ca sa nu te apuce rasul imediat). Asta au facut si vanzatoarele. S-au amuzat pe sub "mustati", in timp ce mama privea si ea amuzata toata situatia.
"-Auziti, domnule, dar buchetul pentru cine este?"a intrebat una dintre vanzatoare.
"-Cum pentru cine? Pentru my love. Ii plac lalelele."
Iesirea domnului matosit din centrul de paine a fost si ea memorabila, caci nu putea sa nu se inscrie tot in acelasi registru; "Sar'na, good bye!"

Love, love, love

Ce haine ai vrea sa poarte iubirea ta? Si cum o recunosti? In adierea vantului, in soarele care se ascunde din ce in ce mai mult, tot mai timid in norii pufosi si buclucasi? In ritmul unei melodii din propriul iPod? In bataile inimii tale care tresalta la aparitia sa? Intr-un vers uitat, dintr-o poezie anume? In zambetul pe care tocmai l-ai sorbit pe furis din priviri? In sarutul furat sub o creanga de vasc?
Cum ai vrea sa fie iubirea? Dulce-amaruie? Colorata? In crescendo cu fiecare clipa ce trece? Sa poarte simbolul infinit doar pentru tine? Sa fie calda sau precum un dus rece ca sa nu te apuce prea des moleseala? Sa stii ca este mereu langa tine si te asteapta cu o vorba buna si o imbratisare? Sa te lase sa-i tii propriul suflet in maini? Sa te faca sa ti se faca dor de tot ce este legat de ea si in egala masura sa fi convins ca nu stii totul despre ea?
Ce ai face in numele iubirii? Cate secunde ai petrece si cate ganduri ai risipi doar pentru ea? De cate ori te-ai intreba de ce este atat de dulce, iubirea? De ce are nevoie de sare si piper pentru a rezista in fata timpului? De ce nu te poti plictisi atunci cand iubesti? Daca ar fi sa scrii un singur vers cum ai surprinde iubirea? Poate cuprinde esenta iubirii doar doua cuvinte?
Si totusi ce inseamna “te iubesc”? Simple ganduri…adunate intr-un pumn de cuvinte.

Mi-e dor

si doare (cata esenta a durerii cuprind aceste cuvinte, cantate acum ceva ani?)...asa simt in clipa de fata. Sageti in inima, franturi de ganduri care ma duc ireversibil catre el. Orice as face, nu pot sa nu-mi aduc aminte...atat de aproape si atat de departe...iar am cazut in butoiul cu pulbere a amintirilor si a durerii. A fost candva, o poveste de iubire. Intrerupta brusc. Asemeni sofatului fara carnetul de conducere la purtator. Cand incepi sa-i prinzi gustul se intampla acel ceva, care te pune pe ganduri si care te face sa te intrebi...merita oare? A fost? De ce? Undeva, iubirea se joaca cu inima altcuiva...in timp ce a mea se vindeca cu doze maxime de muzica si poezie in stare pura. Melancolie.

Pentru voi

Cu gandurile la Mosulica, ca deh in sufletul meu domneste marele copil, pus pe sotii, ma gandesc cu nerabdare la "specialitatile" ce vor fi gazduite de ghetutele mele (ale celor dragi stiu deja ce vor contine, mai am sa le ambalez frumos, in stilul propriu). Recunosc, imi plac dulciurelele, insa, spiritul sarbatorilor e cel care ma imbie in fiecare an sa trasez noi povesti...la lumina luminarilor parfumate, a cojilor de portocala, a scortisoarei...Chiar daca azi a fost chiar frumos afara, astept ziua de maine care va fi mult mai luminata cu numeroase beculete si poate ca voi vedea si primii fulgi de nea din aceasta iarna.
Si sper ca in aceasta noapte ghetutele voastre sa fie umplute cu multe bunatati si cu o mare parte din sufletul Mosului, care sa va ghideze pasii mereu (nu de alta, dar eu stiu ca voi ati fost foarte cuminti si chiar daca n-ati fost, Mosul tot o sa va daruiasca ceva, nu rateaza el ocazia).Asa ca zambiti si daruiti, dragi "copii" cuminti ori pusi pe nazdravanii! Doar suntem o parte frumoasa din aceasta lume. Fiecare cu propria culoare, ce ascunde in esenta sa minunate povestiri.
Hugs& funny kisses for all!

Mai, draga...

- Hai vino, mai aproape, te rog. Nu te sfii! Eu stiu cine sunt, dar tu stii? Ce-ti spun acum, ramane intre noi, da? Am vise mari, dar sunt un pic cam superstitios. Imi plac lucrurile sigure, cele alunecoase ma lasa rece.
- Am inteles...Sunt curioasa cum am ajuns eu aici, pardon, cum ati ajuns dumneavoastra aici?
- Cu grija, am ajuns. Simt atmosfera cool de la distanta. Iar, baietii de pe scena, vorbesc si simt in egala masura ce spun.
- La ce baieti te referi? (nu de alta, dar in jurul meu roiesc atatia...ups!). Hi!Hi!Hi! (in cascada...).
Tipul da semne de plictiseala (ce gandeste el, uitati transcrierea:
"- Ce caut eu de stau de vorba cu o asemenea faptura...mare tampit am fost cand am acceptat provocarea...asta nici sa vorbeasca clar nu poate. Pana si fundul unei maimute arata mai bine decat buzele ei rosii".
Intr-un final, sictirit ii raspunde:
- La baietii de acolo, care tin in mana un microfon si nu dau din cap precum cele doua Andre de odinioara. Intelesesi?
Sfioasa tipa il privi pe tipul intervievat si rosti cu boticul ei rosu...
- Ah, la ei te refereai. Si dupa ei, cine mai urca acolo pe scena?
- Inainte au fost X si Y, acum canta ALot si apoi formatia mea, Str8t.
- Si cate piese cantati?
- Atata cat trebuie. Nici mai mult nici mai putin. Publicul trebuie rasplatit in aceasta seara cum se cuvine, puncta Mik.
- Si totusi, cate formatii sunt prezente in aceasta seara aici? (din strafundul neuronului....)
- Cele mentionate anterior, mai draga....Du-te tu mai bine acasa si da-mi mie microfonul! Nu de alta, dar nu te prinde starea asta.
Continuarea ... de data aceasta surprinsa in realitate:



Nota: O asemenea faptura te poate face sa-i spui unui barman: "Give me only shots 2night!"

...

Cea mai frumoasa surpriza din ultimul timp...a fost vizibila astazi, plasata strategic in paginile unei reviste bine vandute, care nu ma asteptam sa accepte pumnul meu de cuvinte si mai ales sa publice un mic fragment din el. Se pare ca lumea nu este atat de mare...si ca exista oameni care se regasesc in scrierile mele. Recunosc ca este cel mai frumos cadou primit acum in preajma sarbatorilor. Oare ce-mi va aduce Mosul?

Idiotskaia Land

Sub auspiciul unei bune idei, ce a prins contur asta-seara...

Griogr: "-Ah, ia, iuiuiu!"
Piotr: "-Griogr, mne-nam jal' ."
Griogr: "- Na, Piotr...web camera...Anuska maia...ai, ai, ai..la tebia liubliu..."
Piotr: "-Web camera, Griogr...super...da, zavodi..."
Griogr: " -Zavodi, da, Piotr. Net di "king"...Vrum-vrum!"

Ce este acela un idiot si mai ales unde il poti gasi? O fi vreun pretutindenar pierdut sau regasit in fata unei idei care nu stie la ce serveste ea si nici sa-i citeasca instructiunile de utilizare? In orice caz, se pricepe de minune la idei, in special la cele care te face sa concluzionezi ca ti-ai pierdut minute in sir cu un singur scop: degeaba.
In clipa de fata, apare o alta chestiune: care este diferenta dintre un idiot si un prost? Un idiot este generator de diversitate, de interminabile teme pentru dezbateri, prostul doar de plictiseala, injurii de n facturi si de glume la care nu poti rade in mod inteligent. Daca ar fi sa acord un credit rapid, fara prea multe analize, idiotului i l-as oferi. Este creativ in idiotenia sa. Si te face sa-l privesti pe Mrs. Bean precum cel mai mare comedian al timpurilor moderne..."imbracat" in straiele bucatii de cireasa asezata tacticos pe tort.
Azi, am intalnit un idiot...pe care as vrea sa-l prezint lui Griogr si Piotr, cei doi idioti imaginari in varianta rusa, care descopera puterea gadgeturilor sub forma unei veb camera (e corect scris, caci asa il pronunta idiotul real). Si, recunosc, ca am ramas surprinsa ca idiotenia sa nu are limite...doar timpul meu, da.
PS: Astept cu nerabdare viitoarea noastra intalnire. Poate de data aceasta iese remiza: idiot versus timp (in mod real...impartit procentajul, fara nicio suparare).

Matinal

Lasati-va purtati de magia unui zambet, a unei imbratisari ori a oricarui gest, in esenta, frumos, in pasi de dans. Iar daca aveti chef de nazdravanii, aveti liber si la acestea (chiar si la serviciu). Condimentati-va ziua cu voie buna!

Cuvinte frumoase

V-ati gandit vreodata de ce ne place sa ne coloram viata in nuante cat mai vesele? De ce ne lasam purtati de muzici bune? Ori de soapte de iubire rostite in ritm de poezie? Ori de un zambet placut privirii? Poate ca nu ati lasat gandurile sa-si continue traseul, din cauza imprevizibilului sau din lipsa de timp...ori au "zburat" prea departe...pana la clipa in care ati realizat subit ca...aveti nevoie de cuvinte frumoase, de lucruri care sa dainuie, linistit in propria existenta. Nu stiu cati dintre voi reusiti sa spuneti macar o vorba frumoasa cuiva in fiecare zi, nu din vreo anume obligatie, ci pentru ca asta simtiti. Asa cum nu pot contabiliza nici numarul cuvintelor rostite in momentele supuse pasiunii focului din suflet, numit amor. Ideea ar fi sa nu mai plangem in fata vremurilor tulburi in care ne ducem impasibili existenta, ci sa actionam constructiv cu ajutorul cuvintelor frumoase. Precum niste pictori, sa punem putina culoare...in tonuri deschise nu doar in viata noastra, ci si a celor din jur. S-ar putea sa ne indragostim de ceea ce vom surprinde cu ochii.

In stand-by

In aceasta stare se afla sufletul nostru azi. In asteptarea acordarii importantei necesare. Mergem, unii, dintre noi, cu sufletul bandajat la purtator, cu "rani" provocate din n motive.Toate personale. Si prea putini constientizam, ca sufletul nu este precum o "haina" demodata, ci in el se afla "oglinda" propriei noastre existente.