Cu gandurile la Mosulica, ca deh in sufletul meu domneste marele copil, pus pe sotii, ma gandesc cu nerabdare la "specialitatile" ce vor fi gazduite de ghetutele mele (ale celor dragi stiu deja ce vor contine, mai am sa le ambalez frumos, in stilul propriu). Recunosc, imi plac dulciurelele, insa, spiritul sarbatorilor e cel care ma imbie in fiecare an sa trasez noi povesti...la lumina luminarilor parfumate, a cojilor de portocala, a scortisoarei...Chiar daca azi a fost chiar frumos afara, astept ziua de maine care va fi mult mai luminata cu numeroase beculete si poate ca voi vedea si primii fulgi de nea din aceasta iarna.
Si sper ca in aceasta noapte ghetutele voastre sa fie umplute cu multe bunatati si cu o mare parte din sufletul Mosului, care sa va ghideze pasii mereu (nu de alta, dar eu stiu ca voi ati fost foarte cuminti si chiar daca n-ati fost, Mosul tot o sa va daruiasca ceva, nu rateaza el ocazia).Asa ca zambiti si daruiti, dragi "copii" cuminti ori pusi pe nazdravanii! Doar suntem o parte frumoasa din aceasta lume. Fiecare cu propria culoare, ce ascunde in esenta sa minunate povestiri.
Hugs& funny kisses for all!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu