Mi-e dor

si doare (cata esenta a durerii cuprind aceste cuvinte, cantate acum ceva ani?)...asa simt in clipa de fata. Sageti in inima, franturi de ganduri care ma duc ireversibil catre el. Orice as face, nu pot sa nu-mi aduc aminte...atat de aproape si atat de departe...iar am cazut in butoiul cu pulbere a amintirilor si a durerii. A fost candva, o poveste de iubire. Intrerupta brusc. Asemeni sofatului fara carnetul de conducere la purtator. Cand incepi sa-i prinzi gustul se intampla acel ceva, care te pune pe ganduri si care te face sa te intrebi...merita oare? A fost? De ce? Undeva, iubirea se joaca cu inima altcuiva...in timp ce a mea se vindeca cu doze maxime de muzica si poezie in stare pura. Melancolie.