Sar'na, salutare, pa!pa!

In urma unei istorisiri facuta de mama mea azi, mi-am adus aminte de o alta povestioara veche, rostita tot de ea. Desi privea o alta persoana, rolul interpretat in sine prezinta acelasi caz. Este vorba despre persoanele matosite, care privesc lumea, cica dintr-un colt, in siguranta...afumati si cu un vocabular...plin de vorbe de duhhhhhh. Persoana al carei portret vreau sa-l creionez, era un indragostit ametit atat la propriu, cat si la figurat de iubire. Pe cine iubea respectiva persoana nu stiu. Cert este ca intr-o dimineata, s-a gandit sa-i faca o surpriza lui a sa "love". Evenimentul s-a petrecut la vreo 2 ani de la revolutie, cand isi faceau in faza incipienta intrarea englezismele in limba romana. Pe atunci, erau cunoscute expresii de genul: "how do you do", "how are you", "thank you" si bineinteles "I love you". Pentru ca de "baby" nu prea se auzise (si nici nu castigase locul bine cunoscut de azi, in ceea ce priveste alinturile intre indragostiti), domnul in cauza, s-a decis ca nu este frumos sa se duca cu mana in buzunare la a sa "love". Neavand prea multi gologani, ci doar elanul datorat aburilor alcoolizati si aromatizati, s-a decis ca putina paine nu strica sa-i duca la micul dejun persoanei ce i-a lovit din plin inima. Zis si facut. Nu inainte de a cumpara si un buchet frumos de lalele. Inarmat cu buchetul de lalele, cu un zambet tamp si cu un mers in reluare, s-a prezentat la prima ora in centrul de paine pentru a-si expune dorinta: "pentru a mea love, o paine, va rog". Bineinteles, ca la o asemenea afirmatie, nu poti decat sa incepi sa mustacesti (ca sa nu te apuce rasul imediat). Asta au facut si vanzatoarele. S-au amuzat pe sub "mustati", in timp ce mama privea si ea amuzata toata situatia.
"-Auziti, domnule, dar buchetul pentru cine este?"a intrebat una dintre vanzatoare.
"-Cum pentru cine? Pentru my love. Ii plac lalelele."
Iesirea domnului matosit din centrul de paine a fost si ea memorabila, caci nu putea sa nu se inscrie tot in acelasi registru; "Sar'na, good bye!"