De ce stai ca prostul?

"De ce stai precum un prost cand lumea in jurul tau se misca? Oare nu vezi ca totul se reduce la schimbare? De ce astepti?" Erau intrebari ale caror raspunsuri nu le cunostea.

Enigme pe care le-ar fi putut descifra cu usurinta daca ar fi stiut sa citeasca. Se uita la carti ca la niste icoane. Pline de mister. Cu povesti pe care nu le va putea cuprinde in propria-i viata.

Uneori, privea oamenii din jurul sau cu invidie. "Ei de ce pot si eu nu?" Nu realiza ca asteptarea nu-i va aduce cunoasterea la indemana. Asa cum vroia.

Acum, asteapta pe un peron sa vina un tren. S-a trezit cu gandul sa plece. Oriunde. Fara o destinatie precisa. Doar cu un singur scop. Sa adune povesti ca pe vremuri. Pe care le va transmite prin viu grai. Vrea sa schimbe lumea. Nu sa o lase sa-l schimbe. Va reusi?

Nota: In pantofii prostului, am stat astazi, asteptand ca lupta idioata a orgoliilor functiilor sa fie doar un fragment din trecut, nu din prezent sau din viitor. Ce-am castigat? Timp pierdut pe care l-am umplut cu randurile de mai sus. Pe o coala de hartie.