Il grito

Ti-am prins

ultimele vorbe

in proprii-mi pumni.

Si le-am strans

pana le-am inabusit

puterea

ecoului.

In liniste, m-am inecat

si am dormit

pe pamantul umed

cu soarele la asfintit

drept emisar.

In noaptea cea rece

ti-am lasat vorbele sa zboare

spre zarea albastra,

ce ascunde sub mantia sa

lumea oarba,

ce zace sub umbra

dialogurilor surdo-mute.

Si m-am eliberat.

Incet, luna se apleaca

peste stele

si multe suflete,

luminand

un drum

si alti pasi...

spre libertate.