sufletul isi cauta
aerul.
inima amortita
incearca sa-si regaseasca
melodia
intrerupta
de tic-tac-ul
sacadat.
imagini
surprinse
intr-un alt timp,
vorbesc
de pe peretele alb.
doar umbrele
mai ascund
amintirea unui candva
indepartat.
"ce-ar fi fost daca?"
este o istorie amaruie.
stiu doar ce am simtit
la fiecare imbratisare de-a ta
si cum m-am lasat pierduta
in fiecare privire de-a ta.
(Salvador Dali -Persistenta timpului)
inconstient, am alergat
si am lasat alte temeri
sa-mi inunde inima...
ti-am spus constient: "nu mai este cazul",
chiar daca inima tipa:
"da".
de aici, de pe stanca
tristetii,
las drept marturie,
un cuvant sfant:
iubire.
Mă declar oficial fana poeziilor tale!
RăspundețiȘtergereUltimele două strofe sunt atât de profunde...
Şi inima mea ţipă, dar în zadar.
Te pup!
Am uitat să menţionez: îl ador pe Dali!! :)
RăspundețiȘtergereStiu, Zenna, ca-ti place Dali, am vazut pe blogul tau picturi de-ale sale. Chiar daca la prima vedere pot parea greu de digerat tablourile ce-i poarta amprenta, nu poti sa nu observi profunzimea cu care a abordat diverse idei, nu doar teme. Ma bucur ca-ti plac scriiturile mele in versuri, desi, recunosc ca si tu esti una dintre persoanele care ma inspira sa vreau sa scriu mai bine.Ai un stil bine definit si imi place cum surprinzi stari si sentimente in postarile tale. Poezia asta ar fi trebuit sa o dedic cuiva, caci am compus-o cu gandul la ceea ce am simtit in acele momente si cum as fi vrut sa fug cat mai departe, de lume... de tot. Daca in acest moment, m-ar intreba daca il mai iubesc, i-as spune "da". Pupici si imbratisari! :)
RăspundețiȘtergere"ce-ar fi fost daca?"
RăspundețiȘtergeresunt cumva niste regrete?
Da, sunt niste regrete. Hugs!
RăspundețiȘtergere