To: Celor fara varsta.
Ii stranse mana,
incet la piept.
Amintirile ii napadira mintea.
Nu a putut uita
ziua cand a zarit-o
pentru prima oara.
A fost nevoie
doar de un zambet,
pentru a sti ca ea era
muza pe care o astepta.
A pierdut de atunci
sirul gandurilor scrise,
a vorbelor spuse,
doar trairile le-a stocat
intr-un colt din inima sa.
Acum, o priveste din nou,
cu aceeasi curiozitate.
"Anii n-au varsta,
nici timpul risipit cu sufletul",
ii zise chipului
fericit care ii zambea.
Sunt zeu si totusi un muritor!
RăspundețiȘtergereSufletul nu are varsta deasemenea nici sentimentele, m-am regasit in poezia aceasta, multumesc!
Mă duce cu gândul la un anume film...
RăspundețiȘtergereFerice de cei ce îmbătrânesc împreună, dragostea adevărată nu cunoaşte timp.
@Tlaloc: Ma bucur, ca te-ai regasit in aceste versuri, nu doar ca zeu ci si ca om.
RăspundețiȘtergere@Zenna: Versurile le-am scris cu gandul la un cuplu pe care l-am vazut candva in metrou. Un cuplu care a spart barierele timpului, iubindu-se intr-un mod atat de simplu si de firesc. Mi-au ramas adanc intiparit in minte gesturile lor tandre, incat am realizat ca ei au trait frumos in 2.