Nu este titlul vreunui nou roman. Sunt cuvintele care ma amuza, incepand de ieri, la munca. Este formula prin care un nou colaborator mi se adreseaza. Ieri, am stat si am privit razand, minute in sir, monitorul calculatorului. Eu, doamna? Si doamna Carmen, pe deasupra. Un nume care contine esenta sufletului meu, scris cu litere mari. Faza care m-a amuzat nu consta doar in formula de adresare, ci si in faptul ca nu mi-am privit prenumele niciodata asa. Nu l-am vazut atat de mare. Astazi, iar l-am privit in aceeasi postura. Imi vine sa pun acele e-mail-uri in rama. Ca sa ma amuz si la batranete.
Mereu o sa fiti o doamna, si inca "doamna CARMEN"
RăspundețiȘtergereDoamne, Doamne si noi toti! :) Ma simt mai mult Carmen, decat o doamna. Pentru mine doamnele sunt cam rare azi. Multe sunt tate decat doamne. :D
RăspundețiȘtergere