Stomp

-Esti indragostita?

-Doar de viata.

-Cum vine asta?

-Natural. Fara aditivi.

-Glumesti, cumva?!

-In niciun caz. N-as avea niciun motiv intemeiat.

-Stiu ce simt. Intotdeauna, am stiut ceea ce-mi zicea inima in fiecare bataie a sa.

-Sunt curios, acum ce-ti sopteste inima.

-Inima mea n-ar incapea niciodata in palmele tale. N-ai stii sa o apreciezi, daramite sa apreciezi intensitatea notelor ei.

-Am iubit multe femei si recunosc, cand una are nevoie de mine. Asa ca tine.

-Nu mai spune. Esti imbatat de "imensitatea" ta, nu-i asa?!

-Eu? Acum intri in defensiva, precum o pisica.

-Daca as fi fost pisica, mi-ai fi privit mersul din departare. Nu mi-ai fi distins nici macar culoarea. Ideea este ca tu nu stii ce este iubirea. Vorbesti despre ea ca si cum este o haina pe care o gasesti ratacita intr-un coltisor de lume si pe care o imbraci pentru ca ti-e frig, iar trupul tau trebuie sa fie acoperit cu ea.

-Yeah! Show me love, baby!!!!

-Replica asta este afumata.

-Inca mai functioneaza.

-Da, la naive.

-Dupa cum observ ti-am captat atentia.

-Ce te umfli, pacat ca n-ai pene! Ti-ar fi stat bine cu ele.

-Macar admite ca stai de vorba cu mine pentru ca sunt fermecator. Ma pricep sa vrajesc.

-Uite, ce repede ai recunoscut asta. Esti onest! Un "nu" poti accepta?

-"Nu", nu intra in calculul meu. Eu sunt aici cu un scop precis.

-M-am prins, vrei sa ma vrajesti?

-Incerc. Spre sa si reusesc.

-N-ai nicio sansa.

-Esti sigura?

-Da, nu-mi plac maimutoii.

-Nici mie maimutarelile. Avem ceva in comun.

-Ceva in comun, noi? Doar timpul pe care-l irosim. Nimic mai mult.

-Nu-mi place ca-mi irosesti vremea.

-Atunci schimba masa.

-Imi plac ochii tai.

-Vad ca perseverezi. Ma intreb ce altceva iti mai place la mine?

-Vocea.

-Hai ca te las sa continui, sunt curioasa care este limita ta.

-Te-as duce pana la cer, daca m-ai lasa nitel.

-Daca m-as lasa vrajita, poate. Si crede-ma ca nu sunt Loredana ca sa-ti cant "ridica-ma la cer".

-Imi placi muuuuult.

-Am inteles asta cu 5 minute in urma.

-Nu ma pot abtine sa te privesc. Am casa si cont in banca. Nu stii cine sunt?

-Nu, nu ma intereseaza.

-Ti-as oferi multe lucruri. Te-as acoperi cu bijuterii.

-Pastreaza-le!

-Nu stii ce refuzi?!

-Ba da. Un suflet de tinichea.

-Chiar m-ai suparat. Altele ar accepta rapid ce am de oferit.

-Altele, bine punctat. Nu si eu. Si acum, te rog, schimba masa.