1.Oamenii au zambit azi mult mai frumos, iar copii au fost cei care au ocupat primul rand cand a venit vorba de distractii de tot felul. Ei au fost cei care au dat ordine si au scris agenda parintilor. Pentru ei, soarele a zambit timid dintre nori si parcurile s-au umplut din nou cu miros de dulciurele si povesti amuzante. Iar baloanele viu colorate le-au purtat in zbor gandurile inocente. Pentru o zi, Dumnezeu s-a inclinat fericit in fata lor.
Si pentru ca domnul Goe nu a disparut complet, ci doar s-a ratacit pe strazile vremurilor, l-am intalnit in autobuz manuind vitejeste un balon albastru in forma de sabie prin fata unei doamne in varsta. Domnul Goe al nostru avea doar un singur scop: sa vada cat de mult rezista doamna respectiva in fata atacului sau. Pret de cateva minute, doamna si-a incrucisat privirea sub amenintatorul atac, in timp ce mama minunatului domn Goe privea nonsalanta situatia. Dupa ce a observat ca nu o poate enerva, domnul Goe a renuntat indreptandu-si atentia catre manerele agatate pe bara din dreptul sau. Un nou atac, o alta lovitura. Urlete. "Mama, stai linistit." Atac asupra mamei.
Cand domnul Goe a coborat din autobuz, brusc s-a facut liniste. Parcul il astepta cu drag.
2. Tocmai am vizionat alaturi de mama mea, de la balcon o serbare de la gradinita de vis-a-vis si ne-am prapadit de ras. Am auzit ca vine si politia si-ti ia toata marfa, iti ia si euroii si dolarii, dar nu l-am mai mai auzit pe Ghita venind la portita. Ne-am amintit de rolurile pe care le-am interpretat: de la fulgusorul de nea pana la toporasul ce vestea primavara alaturi de veselul ghiocel. Si am constatat ca aveam poezioare mult mai frumoase si melodii mult mai faine atunci decat acum.
3. Cand eram o biata copila, ce descoperea cu ajutorul indienilor si papusilor de tot felul lumea copilariei, am primit cel mai frumos cadou de 1 iunie. Inca mai tin minte momentul: mama imbracata intr-o rochie cu trandafiri intrand in casa si intrebandu-ne daca am fost cuminti. "Da", am raspuns noi intr-un glas. Daca fratele meu si-a primit primul cadoul, un avion gri cu aripi albastre, cand l-am vazut cat de fericit era, mi-am dorit si eu sa am unul. Cand mama a scos din punga un alt avion si mi-a spus: "E al tau", am crezut ca lumea este a mea. Aveam si eu avionul meu cu care puteam spune povesti din zbor.
Acum povestile se scriu altfel. Si copii simt intr-un alt mod copilaria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu