marți, 2 iunie 2009

Viata...in felul ei de a fi

1. Cand viata iti va atarna de un fir de par ce ai face?
Daca n-as fi aparut in viata cuiva, azi n-ar mai fi fost. O marturisire care m-a facut sa percep viata in alt fel. Niciodata nu mi-am dorit sa fiu centura de siguranta a cuiva. Recunosc ca azi m-am simtit aiurea cand am aflat acest lucru. Chiar daca a fost un moment de sinceritate, m-a socat atitudinea unui om pe care-l vedeam ca fiind puternic. Chiar daca s-a frant la propriu in fata mea, acum stau si ma intreb ce s-a intamplat si cum de am reusit prin fragilitatea mea sa-i salvez viata.
"Optimismul tau contagios a schimbat multe. Si modul tau de a fi mereu aproape, chiar si de o persoana complet straina tie", mi-a zis.
Sunt prea mica, mai am pana sa cresc . Mai am de construit si de experimentat. Va fi o noapte lunga cu multe semne de intrebare. Ploioasa. Raspunsuri? Intr-un tarziu.
2. Printre straini inaintam in drumul nostru. Destinatii diferite. Cand o suferinta ce nu poate fi tratata si al carei traseu este ireversibil isi pune amprenta pe propriul trup ce ai face? Cat de tare ai fi capabil sa strigi? Cine ar avea urechi sa-ti auda plansetul? Cine ar avea ochi sa te vada? Dar cuvinte si gesturi care sa-ti aline un pic suferinta? Un om pe care l-am cunoscut in urma cu un an si ceva se lupta intre viata si moarte. Un om vesel care nu mai are puterea sa zambeasca. Un om pentru care nu pot face prea multe, doar Dumnezeu poate. Singurul lucru posibil este acela de a-i prelungi viata cu cateva luni cel mult. Azi a fost o zi din acelea grele. Cu incercari sufletesti. O zi derulata in jurul intrebarii: " Azi esti aici, maine mai esti?"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu