Under construction

Pentru cateva zile, voi lasa blogul sa se mai odihneasca (asta daca nu ma iau fluturii creatiei la o plimbare din nou) :D si voi reveni cu un alt tonus. Si cu o alta fata.

Miliarde de pupici si imbratisari calde.
Cu drag, Carmen aka cub de gheata.

PS: Putin ritm ca sa nu va plictistiti!

Si s-a asezat ...

incet la masa pentru a mai scrie ceva. Franturi din gandurile de ieri, imbracate in gandurile de azi. Ar fi vrut sa le lase deoparte, sa mearga mai departe. Si a asteptat, in tacere. Un raspuns la ce a fost. La ce s-a intamplat. Desi este constienta ca asteapta in zadar, ar vrea sa schimbe situatia. Pe oameni a observat ca nu-i poate face mai buni ori capabili de gesturi marunte venite din inima. Multi gandesc material. Si aceasta constatare o doare. O doare si faptul ca este sensibila, prea sensibila pentru lumea fondata din caramizi ale intereselor. Isi doreste sa fie departe de tot. Sa redescopere lumea cu rucsacul in spate. Sa calatoreasca precum o perla pe mare. Sa nu mai auda nimic altceva decat muzica. Ar vrea sa devina designer si primul costum creat sa fie pentru sufletul sau. Ar vrea sa-i dea din nou aripile si sa zboare. Departe, cat mai departe. Dar stie ca din cenusa nu poti cladi minuni. Sau ceva durabil. A observat multe in hainele analiticului. Si asta nu este bine. Simte prea mult si cu intensitate. Nu este placut sa arzi in interior. S-a decis sa arda straiele analiticului, ale omului sensibil si ale constructorului. S-a decis sa lase sa cada cortina peste sufletul sau.

Aduceti-mi aminte sa fiu OM

"Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie." (Antoine de Saint Exupery)

Poate ca m-am mintit la infinit pana acum. Poate ca am incercat sa las lucrurile sa se asterne incet, fara prea multe explicatii. Poate ca am fost legata la ochi si n-am vazut cum sta treaba de fapt. Poate ca asa am vrut sa se intample. Poate ca nu.

Pentru prima data am reactionat dur in public la un eveniment si imi pare rau ca a iesit asa. Am fost provocata si am raspuns provocarii. Trebuia sa tac. Trebuia. Si n-am facut-o. N-am putut. S-a rasturnat paharul exact in momentul cel mai nepotrivit. Poate ca am parut o jigodie in ochii strainilor sau o persoana nepoliticoasa. Insa, n-am mai putut rabda impolitetea de a fi tratata cu spatele de o persoana cu care am impartit o relatie de prietenie de peste 16 ani. Sau poate ca doar mi s-a parut a fi o astfel de relatie. Astazi am fost pusa pe scaunelul pe care trebuia sa-l ocup cu ani in urma. Imi pare tare rau de cum a iesit totul. Rau de tot. Totodata, am realizat ca ajutorul oferit din inima si pentru care mi s-a multumit a dus la nasterea unei idei in mintile celor fata de care am reactionat, idee vizibila care mi-a lasat un gust foarte amar. Despre ce idee este vorba? Ca prietenia poate fi cumparata. Astept sa-mi fie confirmata verbal de cei in cauza si sper sa nu ma fi inselat, insa ochii nu mint.

Imi pare foarte rau ca a trebuit sa deschid azi ochii ca sa observ asta si mai rau ca persoana in cauza nu ma cunoaste chiar deloc dupa atata vreme (asa mi-a lasat impresia). Banii nu cumpara totul. Nici sentimentele reale, nici gesturile facute din suflet. Invatati sa fiti OAMENI!

I simply love...

-adierea vantului;
-ploile de vara;
-vata de zahar ars pe bat;
-inghetata de ciocolata;
-sa ratacesc in poezie si sa regasesc stari uitate;
-sa privesc lumea de pe munte;
-muzica;
-culorile ce se aseaza dimineata si seara pe cer alaturi de nori si soare;
-limonada;
-Becks;
-Bugs Bunny si alte desene animate savuroase etc.

Stari adunate

Flori, m-a  intrebat azi ce fac pe ultima suta de metri pana la schimbarea prefixului. M-a amuzat intrebarea, mai ales ca ma simt precum o adolescenta ce descopera ca exista lume inafara serviciului. Deoarece muncesc mult, nu reusesc sa pigmentez viata dupa job. Ne-am amuzat reciproc cand i-am marturisit ca in privinta realizarilor personale, am urmat o linie continua asemanatoare celei desenate de un copil pe asfalt si ca as fi putut face mai mult, dar n-a fost sa fie. S-a intamplat sa acord importanta lucrurilor  pe care le consideram importante, dar care in aceasta clipa nu mai sunt, sa-i ajut pe altii sa-si implineasca anumite vise / dorinte si sa le las pe ale mele sa mai astepte. Cineva mi-a spus odata ca nu pot fi egoista si ii dau dreptate. Este un rol pe care nu pot sa-l interpretez in viata aceasta. Si nici nu vreau, chiar daca uneori putin egoism nu strica. Mergand mai departe, pot afirma ca sunt constienta ca timpul trece (nu in favoarea noastra) si ca am multe de recuperat. Si alte lucruri de schimbat. Sper sa reusesc, mai ales ca s-au adunat tot felul de stari. Haioase in primul rand. Astept sa gasesc formula magica, dar pana atunci ma voi relaxa.

Marturisire

Imi plac dulciurelele, desi am cam rarit-o cu acestea in ultima vreme. Nu de alta, dar prea mult dulce dauneaza sanatatii (simteam nevoia sa mananc asa ceva datorita oboselii acumulate). Mai nou am realizat ca nici prajiturica nu-mi mai face cu ochiul smechereste ca altadata. Si asta de cand a inceput 'Burlacul". Cum sa ma mai duc intr-o cofetarie si sa cer vanzatoarei: "Dati-mi, va rog, si mie o prajiturica din aceea!", fara sa par suspecta prin atitudinea avuta? Pai, prajiturica este egal cu Bote aka Botezatu. Cum mai pot rosti: "Prajiturica mea! Prajiturica mea este mai buna decat a ta!" ? Imi doresc sa se termine cat mai repede emisiunea, deoarece vreau sa devorez o negresa (nu va ganditi la prostii, va rog:))))). Oare care este termenul de valabilitate al prajituricii Bote? :D Astept raspunsul de la voi. Va pup si nu uitati: fiti haiosi!

Amuzamentul continua

Diminetile care incep cu glume spontane sau momente haioase surprinse cu coada ochiului sunt cele mai binevenite. Cateva exemple:
-"suntem doar doi oameni aici dupa cum vedeti, asa ca va rog sa mergeti in biroul alaturat ca sa va rezolvati problema". Faza din final: in biroul alaturat era prezenta o singura persoana. :D (tipic romanesc gestul, nu?!)
-comediile americane a caror actiune are loc in anii nebuni de liceu si in care poti observa dupa cateva secunde multe clisee, de genul "pustani carora le plac femeile mai coapte (la varsta)", "majorete care invata sa rosteasca alfabetul pe terenul de baschet" etc.
-intotdeauna "goagalul" salveaza situatia si ... plictiseala.

Reply to: "De ce ne este frica sa facem bine?"

Sa porti haine de binefacator astazi este un act de curaj. Sa vrei sa nu te schimbi inseamna un act de nebunie pe circuitul vietii plin de contrasensuri.

Unii ar spune ca ma inscriu in prima fraza, desi ma inscriu in a doua prin gesturile pe care le fac adesea. Mi-a placut postarea dragei mele Monik si mai ales tema centrala a acesteia. Desi, am auzit adesea cuvinte de genul "esti prea buna, prea generoasa", "sa nu te schimbi", nu am ajuns sa-mi iau nasul la purtare, cum se zice si sa-mi vad de drumul ales. Si are ceva vechime acest drum. Am ales sa fac lucruri bune zilnic, ceea ce poate parea o mare tampenie pentru unii ori timp irosit in zadar, fara niciun beneficiu material. Ca am fost luata drept fraiera de multe ori nu mai are nicio importanta, nu am de gand sa-mi schimb verticalitatea. Si ai punctat un lucru esential, Monik. Ne este teama sa facem bine si mult mai usor sa gandim urat sau sa facem rau altora. Nu am cum sa-ti explic cum sta treaba cu facerea de bine. Eu asta simt si-mi place. Nu am perceput decat dupa o perioada chestia rostita de tine, dar recunosc ca nu mi-a fost niciodata frica sa fac bine. Nu cunosc multe persoane care sa ajute batranii, de exemplu, sa treaca strada. Si cand ma gandesc ca domnul Popescu a ras cand i-am marturisit asta la un seminar, alaturi de alti colegi de-ai nostri. Nebunia mare incepe in momentul in care deja te-ai obisnuit cu hainele binefacatorului si observi uratenia din jurul tau si te intrebi daca esti singur purtat de valurile unei mari involburate. In cazul meu, pot spune ca este singura nebunie la care nu voi renunta, la fel si cea legata de arte. Si daca vrei sa scapi de senzatia asta lasata de frica in fata facerii de bine, iti spun sa lasi totul sa vina de la sine. Mai simplu de atat nu se poate. Ah, du-te sa o vizitezi pe mamaita ta!

Apropo, voi ce fapte bune ati facut azi?

Ce ma amuza

Pe principiul una calda, una rece, am trecut azi prin diverse stari. M-am amuzat de la primele ore ale diminetii din mai multe motive. Pe scurt:

-sunt bune gadget-urile, dar cand nu stii cum sa le manevrezi mai bine renunta sau citeste instructiunile de utilizare (de asta au parte unii care au bani si nu stiu ce sa faca cu ei);

-sunt simpatici oamenii care considera ca un singur click rezolva problemele tehnice ale calculatorului;

-modul in care unii relationeaza cu profesia;

-adresele de e-mail alcatuite din cuvinte aiurite;

-o doamna care a interpretat cu buna stiinta un rol demn de Caragiale in troleibuz. Era atat de pretioasa...; 

-felul in care un caine din statia de autobuz se lingea pe bot in timp ce dormea (oare era mare castronul din vis? sau osul?);

-articolele din presa de genul: " Sishu si Pacha Man au postit un joint la Ateneu". Daca s-a putut, de ce nu? Altii fac posta altceva...(lol) O stire interesanta, va rog?

Ce ma agaseaza

Este aiurea sa intocmesti liste tampite care vor fi vizualizate doar de cateva perechi de ochi. Insa, ca multe lucruri care se inscriu in categoria "trebuie", le faci. De dragul datoriei. Importanta informatiilor este pusa de multe ori pe ultimul plan. Ma agaseaza sa fac liste pentru a justifica o stare de fapt. Vizibila. Pe langa acestea, in ordine aleatorie:

-persoanele care nu-si mai stiu prenumele datorita colegilor care le alinta in felurite moduri si care-si aduc aminte de acesta doar cand tin buletinul in mana;

-oamenii care confunda bancile scolii cu jobul, dand raspunsuri cat mai puerile la intrebari absolut simple;

-cei care-mi mananca timpul de dragul de a si-l ocupa pe al lor cu ceva;

-asa-zisii critici de moda (oameni obisnuiti, nu cei de specialitate) care-mi dau sfaturi in privinta vestimentatiei, de parca as avea 3 anisori, sfaturi pe care nu le-am primit niciodata de la mama mea deoarece stie ca am gusturi bune, nu agasez lumea vizual si-mi place la nebunie sa experimentez. :D Ce nu suport la acestia: nu stiu cand sa se opreasca si nici macar nu cunosc care sunt ultimele tendinte in domeniu, dar fac pe cunoscatorii. Beat it!!!!!

-conducatorii auto, posesori de jeep-uri in micul Bucuresti care claxoneaza ca tampitii crezand ca vor lua fata altor masinute mai mici decat ale lor in trafic. N-oi avea eu carnet, dar tot idioti ramaneti pentru mine, in calitate de pieton;
-cei care traiesc de dragul imaginii publice, falsand de prea multe ori in viata;
-persoanele care nu inteleg ca a fi amabil si politicos nu este = cu a fi fraier;
-cei care nu respecta munca altora, insa au pretentii ridicate ... de  la neuronii celor de langa ei, nu ai lor;
-oamenii care "miauna" ca prostii pe langa cei care au cine stie ce functii sau grade mai inalte cu speranta ca vor fi si ei remarcati candva. Remarcati, dragii mei, sunteti, dar nu in sensul bun al cuvantului;
-deasemenea, ma agaseaza persoanele care considera ca o functie inalta este egal cu a fi deasupra celorlati si care permit miaunicilor sa-si manifeste liber activitatea s.a.m.d.
-cei care ma confunda la serviciu cu un covoras de la intrarea intr-o casa, dupa care isi cer scuze pentru gesturile prostesti si cuvintele de duh aruncate a niste sageti spre mine. Data viitoare, ma voi recomanda simplu si la obiect: "Sunt pulica fara frica si fara o functie inalta." :D 

This is what I want

Hei, hei, hei, stiti ce astept cu nerabdare in luna septembrie? Unii ar zice ca este vorba despre ziua mea, eu insa, astept si asta. Albumul lui Phil Collins-Going back. Good music is back on the road, again.

Puncte

-Trebuie sa faci ceva. Sa vezi la ce te pricepi.

Si uite asa a mai aparut un proiect in minte. Iar m-am apucat de scris o alta poveste. Sper sa nu ajung sa fiu considerata drept persoana care nu-si termina proiectele literare. Ci doar incepe unele noi.

Daca, in cazul romanului deja inceput aici, nu mai am inspiratia necesara, pentru ultimul ivit, fluturii alearga ca nebunii dintr-o parte in alta a cerului. Go and see here!

Semiluna

Cu vise la purtator, fiecare isi poarta pasii catre zari stiute doar de inima sa.

Nici nu stiu cum au trecut anii atat de repede. Parca ieri stateam si priveam lumea dintr-un copac, mancand caramele alaturi de Alina. Si tot ieri experimentam placerea de a ne scrie biletele si de a le trimite in timpul orelor. Inca, imi amintesc cu drag de colegii din generala care stateau la coada in pauze pentru a le desena tatuaje pe maini. Alina era experta in reprezentarile crucilor, iar eu eram responsabila cu desenatul delfinilor (si cu scorpionii). A fost o perioada frumoasa atunci, eram libere sa visam, libere sa ne agatam trupurile de crengi si sa batem mingea pe maidan. Amandoua eram fascinate de mirajul tatuajelor si doream sa ne facem la un moment unele adevarate. N-am facut acest pas, dar ne-am bucurat din plin de cele cu care ne-am decorat mainile si umerii. Intai experimentam pe noi si apoi pe colegi. Imi aduc si acum aminte de fata mamei cand a observat scorpionul ce-mi decora timid umarul. Dupa ce i-am explicat ca nu este permanent si ca este o faza trecatoare, s-a linistit. Copilul ei cel cuminte aflat la pubertate sa se tatueze? Nu facuse asa ceva fratele meu cel nazdravan si tocmai eu ma incumetasem sa fac acel gest. I-am multumit mai tarziu pentru intelegere si discretie. Daca ar fi aflat tata...

Alaturi de Alina am copilarit si am mentinut o relatie frumoasa pana in facultate. De atunci, firul s-a rupt brusc sau poate firesc. Fiecare a pornit pe un drum diferit deoarece simteam altfel lumea. In privinta realizarilor, ea este cea mai implinita. Are doi copii frumosi si ffff cuminti (ceea ce ea n-a fost :D).

In ce ma priveste, daca este sa contabilizez pot spune ca ultimii 3 ani au fost cei mai plini din viata mea dupa ce am renuntat la primul job. Plini de amintiri frumoase, de lucruri spontane si surprize la care nu ma asteptam din partea unor oameni cu suflete mari. Realizarile mele? Oamenii pe care i-am cunoscut si locurile vizitate. Acest blog (ce va creste in continuare). Poeziile ce au prins viata in mintea mea, aici. Romanul ce zace lenes in computer, asteptandu-si continuarea.

Si cand ma gandesc ca mai este putin si implinesc o varsta pentru care aveam rezervate mintal atatea vise... vise care nu mai corespund realitatii de azi. De ce? M-am schimbat sufleteste.

Totul cu moderatie

Zilnic, citesc presa online si observ ca desi exista o anumita politica a moderarii comentariilor la articolele postate pe site-urile diverselor publicatii, treaba aceasta de moderator lasa de dorit. Exista doar politica, nu si implementarea corecta a acesteia.

Inteleg ca libertatea de exprimare este un drept garantat, nu inteleg lipsa de respect fata de limba romana si fata de ceilalti privitori care trebuie sa parcurga sputele scrise ale unor cititori cu creiere cat un bob de strugure.

In acel spatiu rezervat comentariilor, cei care posteaza comentarii refuleaza, se cearta, sunt ganditori, arata cu degetul, se injura, sustin prostia in numele adevarului suprem. Circul din piata s-a mutat online. La fel si galceava de peste gard care si-a transferat identitatea intr-un mediu in care granitele geografice au fost desfiintate. Pentru a comunica deschis, fara bariere.

Constat, ca in Romania, aceasta dorinta a exprimarii libere, fara consecinte, este prost inteleasa, mai ales ca totul ramane stocat multa vreme. Poate ca "datul cu parerea" a devenit o obisnuinta, iar aceasta atitudine nu va disparea prea curand. Nici sh, drak, tz, msh si cine mai stie ce alte aberatii care completeaza limbajul internautilor autohtoni.

Pana cand moderatorii vor invata care le este rolul cu adevarat, va mai trece multa vreme. Acelasi lucru se aplica si in cazul "gasculitelor/gascanilor" virtuali.

Catre cer

pe sub pietre incalzite
de soare,
privitorul cauta
sa cuprinda pentru cateva secunde
fragmente din natura,
in propriile maini.

inspira aerul
incet.

tresare la fiecare adiere a vantului,
ce-i poarta gandurile
catre cer
in aripile porumbeilor calatori.

in fata naturii, privitorul
incearca sa cuprinda
toate culorile in inima.

pentru el, ziua de maine
aduce un alt inceput.
iar pentru tine?

Sunt un om fericit

Cubul de gheata este istovit. Dupa atatea ore depuse in serviciul public, s-a gandit sa se duca la sala de forta. In cel mai cool loc vizitat in ultima vreme, cubul de gheata sarea vesel de la un aparat la altul in cautarea a ceva ce nu poate fi doborat. I-a uimit pe toti cei prezenti cu energia sa, antrenorii au cazut istoviti in fata lui. Si cand a ochit intr-un colt, frumos atarnat un sac de box a aflat in ce consta fericirea de moment. O satisfactie imensa i-a umplut inima. Dupa cateva lovituri in plin, s-a gandit ca noul sau prieten trebuie sa poarte un nume pe masura. Desi, i-au trecut prin minte multe alinturi, Bocsescu i s-a parut cel mai potrivit. L-a alintat timp de o ora si a plecat multumit de la sala de forta, nu de alta, dar au inceput sa-l doara muschii de la atata sport, dar si de la caratul unui ditamai sac cu bani, obtinuti in urma diminuarii, mai putin de 600 RON. Doar el stie cat are vechime in campul muncii, dar nimic nu se compara cu senzatia de a lovi un sac.

Acum cubul de gheata zambeste fericit. Ziua de maine suna bine dintr-un singur motiv: neuronii sai intra in concediu pe viata. Ii lasa pe maturatori, preferatii presedintelui sa realizeze si sa implementeze proiecte. Neuronii sai nu sunt rasplatiti pe masura si este posibil sa-si ia lumea in cap si sa plece din aceasta tara, minunata in domeniul prostiilor. :D

Zambiti, va rog! La final de an, din grisina, voi ajunge sticks. Va multumesc din inimioara mea de cub de gheata, domnilor guvernanti. Haide, luati o gura de muzica de la taica! Serviti, va rog!

Pe acoperis

Andrei: - Ce crezi ca viseaza acum Ralu?

Maria: - O mare vata de zahar pe bat.

Rasete.

A: - Ce frumoasa este lumea de aici! Atat de fragila. Ma simt precum un capitan ce scutura zarea in cautarea taramului mult visat.

M: - Un capitan ce adora acadelele! Rasete.

A: -Dar tu ce-ti doresti?

M: -Eu? Sa dansez pe o mare scena. De exemplu aceasta.

Se ridica si incepu sa danseze asa cum invatase la orele de balet cu doamna Milo. Pentru cateva minute acoperisul casei se transforma intr-o scena.

Sub ochii lui Andrei, Maria isi flutura mainile. Si se misca atat de usor de lasa impresia ca pamantul nu mai exista sub picioarele sale. Precum un fulg, urma adierea vantului.

Andrei o privea fermecat. Era pentru prima oara cand o vedea dansand. Si i se parea ca miscarile ei completau atmosfera.

Luna se lasa acoperita de imbratisarile norilor pufosi, in vreme ce stelele ii impleteau cositele aurii.

Maria se opri deodata din dans.

-Ei, ce zici?

A: - Mi-a placut. Foarte frumos. Sa inteleg ca vei urma artele la anul?

M: - Mi-ai citit gandurile. Dansul este o parte importanta din mine. Tu, tot la arhitectura vei da?

A: -Exact. Iar planul meu este sa-mi construiesc o casa sub forma unei corabii. Si de la pupa, voi saluta admirativ lumea. Imbracat, desigur, in haine de pirat.

M: - Nebun mai esti!

Rasete.

A: - Ce liniste s-a lasat!

M:- Ai dreptate. Si maine cand vom merge la mare, vom cuceri lumea intr-un alt mod.

A: -Vom saruta nisipul si apoi marea.

M:- Ce poet ai devenit?!

A: -Din cauza iubirii (si ranji).

M: - De asta, nu stiam. Si cine ti-a furat inimioara de viitor arhitect?

A: -Esti prea curioasa si stii ce se zice despre curiosi.

Ca mor repede(rostira amandoi). Rasete.

M: - Stii, ce-mi doresc acum?

A: -Ce?

M: -Sa fiu pe coada lunii si sa salut lumea cu un dans.

A: -Si tu spuneai ca sunt nebun. Ma intreci.

Rasete.

M: - Doar glumeam. Adevarul este ca as vrea sa imbratisez si luna si soarele. Crezi ca se va intampla vreodata asta?

A: - Daca ma vei iubi, da.

Rasete.

Inscriptie

Pentru: Iubirea ce n-a fost sa fie. Iubire imbracata in alte haine azi.

sa ma joc in parul tau
as vrea,
sa ma alint in bratele ca odinioara
simt nevoia.
sa-ti spun din nou "te iubesc"
si tu sa-mi raspunzi:
"si eu, draga mea".
as vrea...
timpul sa-l pot intoarce,
dar nu am cum.
inima ta si-a ales calea,
in vreme ce a mea
poarta numele tau
inscris in ea.

Ne mutam in copaci

Cea mai buna piesa din acest moment care surprinde esenta crizei de la noi. Click aici. Traiti ecologic! In copaci.(lol) Si, va rog, sa nu furati banane... de la copii.

Allegro ma non troppo

-Hei, unde alergi asa?
-Trage aer in piept!
Nu lasa goana zilei de azi
sa-si puna amprenta asupra
fiintei tale.
-Hei! Cum stai cu inima?
Ieri puteam sa-ti spun "bine", azi...
as vrea altceva.
Am vazut multe taramuri,
am poposit
prin multe colturi ale lumii,
dar, n-am gasit
o licoare pentru inima mea.
Si observ ca si-a incetinit bataile,
fiindca a obosit sa tot caute
si sa ofere.
Poate ca n-am stiut unde sa caut,
poate am fost oarba,
poate...
nu stiu sa simt ce simte ea.

Te rog, ia un loc

asteapta un minut
si poate ca in secunda
in care vei deschide larg ochii
iubirea in fata ta
usor se va aseza.
"-Te rog, ia un loc!",
iti va spune in soapta,
pentru a te fermeca cu timiditatea sa
atat de fragila.
puternic iti va inlantui inima
o va inalta,
o va zdrobi daca n-o vei uda.
te rog, ia un loc
si asculta-ti incet inima!
poate vei descoperi
lucruri vechi si lucruri noi
in ea.
poate vei regasi
ce ai pierdut ieri
cu o alta intensitate.
te rog, iubire, ia un loc
aproape de scena vietii noastre
mici.
nu-ti fie teama sa ma privesti,
doar ai facut-o de mii de ori.
m-ai ademenit,
mi-ai dat aripi sa zbor,
m-ai coborat pe pamant
prea rapid
si totusi...
pe tine te-as imbratisa oricand,
fara regrete.
si tu?

Stiu

Contul este important. Portofelul da bine daca este plin de carduri stralucitoare. Stiu cum este sa fii chibzuit si sa strangi. Stiu si cum este si cand risipesti. Al naibii de bine! (sic!) Si totusi n-am spus nimanui "te iubesc" gandindu-ma la paralele sale. Si n-am de gand sa fac asta. Poate oi fi intr-o doaga din punctul unora de vedere, dar nu pot sa-mi ascund sentimentele, iar fata mea nu stie sa minta. Dar ce te faci cand ajungi, femeie fiind sa te inscrii in categoria celor care sunt placuti pentru ca au bani in buzunare? Macar de-as avea n proprietati, conturi la x banci si cine stie ce mosteniri prin strainatate. Realitatea este ca traiesc ca si alti fraieri mioritici din salariu. Si acela ma tine cat arde un chibrit. Nimic mai mult. De rate lunare nu mai vorbesc. :D

Cretine vremuri traim. Daca am ajuns sa ne vindem pentru o moneda sau bancnota suntem tare prosti. Si sufleteste goi.

Si pentru ca tot am ajuns bogata in ochii unor cunoscuti, va spun si voua secretul meu: nu ma duc in vacante la mall. Prefer parcurile si vata de zahar ars pe bat. Data viitoare o sa va anunt cat am reusit sa strang pentru o casa, ca doar am de unde strange cureaua (inca mai am cateva locuri libere ... (lol)

Un ghem de senzatii

incet inghetata se topeste
in cupa pe care mi-ai daruit-o
candva.
mi-ai spus: "o seara regeste vom petrece"
si am petrecut mai mult de una.
senzatii
se rostogolesc inaintea mea,
in vreme ce
ganduri de ieri alearga
fara o destinatie precisa,
in cautarea
formulei eternului "ceva".
incet inghetata se topeste
in cupa ce pastreaza
fragmente d'odinioara.
oare mai tii minte
ce simteai
cand imi tineai mana stransa intr-a ta?

Doar o vorba am sa-ti spun

Astazi s-a decis cubul de gheata sa mearga la shopping. Cum s-a apucat sa poarte rochii si fuste, iar unele dintre ele sunt foarte transparente si deh! nu se cade in mediul profesional o asemenea atitudine (sic!), s-a gandit sa-si caute jupe sau furouri. Si uite asa, a colindat cubul de gheata magazinele pana a dat de o vanzatoare-pitzi. Fericit nevoie mare ca i s-a raspuns afirmativ la intrebarea legata de jupe, astepta nerabdator sa vada marfa. Cand a dat cu ochisorii inlacrimati de bucurie de acel articol, a realizat ca de un sac alb nu are nevoie trupul sau. La intrebarea "din alt material nu aveti jupe?", vanzatoarea-pitzi a scanat pentru cateva secunde dimensiunile cubului de gheata, rostind cu buzele tuguiate:

"-Stiti, dumneavoastra, sunteti g......(pauza)"

Cubul a privit-o amuzat, constient ca nu va purta vreodata dimensiunea zero la haine. Totodata, a constientizat ca lumea judeca cam des dupa dimensiuni. Numai in privinta creierului nu se intreaba ce dimensiune are. :D

A lasat-o pe vanzatoarea-pitzi blocata cand a inceput sa zambeasca larg in fata idioteniei auzite, luand-o spre iesire.

Si cum de creativitate nu duce lipsa si-a achizionat material pentru o jupa de toata frumusetea. Asa ca, dragul cub de gheata s-a decis sa devina croitorasul cel viteaz. :) Maine, poimaine se lanseaza in moda. Pazea Posh, cubul de gheata iti va lua fata! (lol)