Andrei: - Ce crezi ca viseaza acum Ralu?
Maria: - O mare vata de zahar pe bat.
Rasete.
A: - Ce frumoasa este lumea de aici! Atat de fragila. Ma simt precum un capitan ce scutura zarea in cautarea taramului mult visat.
M: - Un capitan ce adora acadelele! Rasete.
A: -Dar tu ce-ti doresti?
M: -Eu? Sa dansez pe o mare scena. De exemplu aceasta.
Se ridica si incepu sa danseze asa cum invatase la orele de balet cu doamna Milo. Pentru cateva minute acoperisul casei se transforma intr-o scena.
Sub ochii lui Andrei, Maria isi flutura mainile. Si se misca atat de usor de lasa impresia ca pamantul nu mai exista sub picioarele sale. Precum un fulg, urma adierea vantului.
Andrei o privea fermecat. Era pentru prima oara cand o vedea dansand. Si i se parea ca miscarile ei completau atmosfera.
Luna se lasa acoperita de imbratisarile norilor pufosi, in vreme ce stelele ii impleteau cositele aurii.
Maria se opri deodata din dans.
-Ei, ce zici?
A: - Mi-a placut. Foarte frumos. Sa inteleg ca vei urma artele la anul?
M: - Mi-ai citit gandurile. Dansul este o parte importanta din mine. Tu, tot la arhitectura vei da?
A: -Exact. Iar planul meu este sa-mi construiesc o casa sub forma unei corabii. Si de la pupa, voi saluta admirativ lumea. Imbracat, desigur, in haine de pirat.
M: - Nebun mai esti!
Rasete.
A: - Ce liniste s-a lasat!
M:- Ai dreptate. Si maine cand vom merge la mare, vom cuceri lumea intr-un alt mod.
A: -Vom saruta nisipul si apoi marea.
M:- Ce poet ai devenit?!
A: -Din cauza iubirii (si ranji).
M: - De asta, nu stiam. Si cine ti-a furat inimioara de viitor arhitect?
A: -Esti prea curioasa si stii ce se zice despre curiosi.
Ca mor repede(rostira amandoi). Rasete.
M: - Stii, ce-mi doresc acum?
A: -Ce?
M: -Sa fiu pe coada lunii si sa salut lumea cu un dans.
A: -Si tu spuneai ca sunt nebun. Ma intreci.
Rasete.
M: - Doar glumeam. Adevarul este ca as vrea sa imbratisez si luna si soarele. Crezi ca se va intampla vreodata asta?
A: - Daca ma vei iubi, da.
Rasete.
:)
RăspundețiȘtergereDe fiecare data cand ma duc la festivalul medieval de la Sighisora, ma asez in fata scenei teatrului, mereu raman acolo sa le pot multumi, pentru acele clipe care ma pot face sa ma simt linistit, pentru acele interpretari, pentru momentele acelea in care se lasa in urma orice grija, orice gand, traind acea piesa, razand, sau poate miscat... auzind acele multumiri aduse lor, acele ropote de aplauze, te simti altfel.
(detin aproximativ de 300 piese de teatru radiofonic, imi plac)
@Tlaloc: De cand imi doresc sa merg la festivalul medieval de la Sighisoara, poate voi reusi la anul sa ajung si eu in acea perioada. Am auzit ca este super atmosfera atunci.:) Am vizitat orasul si am ramas prinsa in istoria sa, vizibila la tot pasul.Si eu traiesc aceleasi emotii cand ma duc la teatru. O liniste aparte, diferita de cea pe care o simt cand merg la biserica. Mi-ai amintit de momentele in care ascultam teatru radiofonic cand eram copil.Sunt de neuitat senzatiile acelea cand auzi cum picura ploaia in geam, desi stii ca e doar un studio si vocile acelea... Multumesc.:) Poate ma apuc de teatru...:D
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergere