incet la masa pentru a mai scrie ceva. Franturi din gandurile de ieri, imbracate in gandurile de azi. Ar fi vrut sa le lase deoparte, sa mearga mai departe. Si a asteptat, in tacere. Un raspuns la ce a fost. La ce s-a intamplat. Desi este constienta ca asteapta in zadar, ar vrea sa schimbe situatia. Pe oameni a observat ca nu-i poate face mai buni ori capabili de gesturi marunte venite din inima. Multi gandesc material. Si aceasta constatare o doare. O doare si faptul ca este sensibila, prea sensibila pentru lumea fondata din caramizi ale intereselor. Isi doreste sa fie departe de tot. Sa redescopere lumea cu rucsacul in spate. Sa calatoreasca precum o perla pe mare. Sa nu mai auda nimic altceva decat muzica. Ar vrea sa devina designer si primul costum creat sa fie pentru sufletul sau. Ar vrea sa-i dea din nou aripile si sa zboare. Departe, cat mai departe. Dar stie ca din cenusa nu poti cladi minuni. Sau ceva durabil. A observat multe in hainele analiticului. Si asta nu este bine. Simte prea mult si cu intensitate. Nu este placut sa arzi in interior. S-a decis sa arda straiele analiticului, ale omului sensibil si ale constructorului. S-a decis sa lase sa cada cortina peste sufletul sau.
Ia rucsacul şi vino pe la mine pe blog, îţi ofer aer proaspăt de munte, ne plimbăm virtual . ;)
RăspundețiȘtergere@Zenna: Vin cu mare placere la tine pe blog. Ador aerul de munte. Chiar si virtual. :D
RăspundețiȘtergere