A revenit pe piata muzicala unul dintre artistii care mi-a incantat adolescenta, unul care nu se inscrie in denumirea standard "diva". Una dintre putinele artiste care simt muzica in fiecare fibra a inimii si a mintii, intr-un echilibru demn de toata admiratia. Cine este?
Va las sa descoperiti singuri:
S hhht!
duminică, 31 ianuarie 2010
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
In goana dupa umbre
Am urcat
pe muntele vietii,
cu dorinta de a simti
cerul
aproape.
Am urcat
si am inceput cautarea.
Si am alergat
prin zapada,
cautand
ratacirea
clipei de odinioara.
Si am gasit
urme de pasi,
franturi de ieri
si povesti
ce au fost traite
cu inima,
luminate
de un foc de tabara.
In goana dupa umbre
gasim frumusetea
clipei.
pe muntele vietii,
cu dorinta de a simti
cerul
aproape.
Am urcat
si am inceput cautarea.
Si am alergat
prin zapada,
cautand
ratacirea
clipei de odinioara.
Si am gasit
urme de pasi,
franturi de ieri
si povesti
ce au fost traite
cu inima,
luminate
de un foc de tabara.
In goana dupa umbre
gasim frumusetea
clipei.
Sa fim ghidusi ca doar este weekend...
asa ca, haide sa ne jucam un pic: leapsa! (preluata de la Vlad )
Desi are in esenta, intrebarea obsesiv formulata in interviurile cu staruri aparute in presa romaneasca pe la inceputul anilor '90, imi place ideea de a alege intre lucruri legate de arta.
Sa incepem cu intrebarea: a fi sau a nu fi izolat pe o insula departe de civilizatie? (ma joc cu voi:))) )
Trebuie sa mergi sa locuiesti timp de 5 ani pe o insula pustie si trebuie sa alegi:
a) o carte;
b) un film;
c)un album muzical;
d) un blog personal pe care poti urmari doar posturile personale fara iutuburi sau triluliluri sau orice alte filmulete sau melodii.
Alegerile mele:
a) "Viata pe un peron" -Octavian Paler
b) The Notebook
c) "La Revancha del Tango" - Gotan Project
d) http://dono.ro/ (chiar e savuros)
Gandul zilei
Creativitatea inseamna pasiune fara limite. Iar pasiunea combinata cu putina arta, iti demonstreaza cat esti de mic in fata naturii schimbatoare. Oare esti in stare sa accepti acest fapt?
Dulciurele
"Cine le explica studentilor de azi ceremonialul de curtare prin invitatii la cofetarie se alege cu priviri compatimitoare. Cine incearca sa reabiliteze virtutile prajiturilor in care nu se punea praf de la Dr. Oetker e cazat in lagarul nostalgicilor si invitat sa se trezeasca la realitate."
("Cutremure, cofetarii si prajituri "- de Radu Paraschivescu, Esquire: ianuarie -februarie 2010)
Daca vi s-a facut pofta de o prajitura cu adevarat savuroasa, puneti-va pofta in cui. Ai prea multe variabile de luat calcul, prea multi nervi intinsi, pana ajungi sa te declari invins si sa te apuci sa-ti prepari una.
Jamie Oliver iti poate sta la dispozitie oricand. E chiar super tipul asta. Naturaletea lui rosteste multe.
Revenind la prajituri, inca, mai tin minte ziua in care tatal meu s-a gandit ca este vremea sa-mi prezinte un loc emblema al capitalei. Un loc in care m-am simtit precum un personaj de basm, ce se desfasura in fata privirii mele cu ajutorul aromelor, al culorilor savuroase prinse in forme care de care mai inedite. Locul acela era Capsa. Chiar daca mai trec pe acolo, nu mai are farmecul de atunci. Nici cofetarul nu mai este acel domn amabil, cu zambetul pe buze.
Torturile pe care le-am vazut in acel moment, rotindu-se precum niste balerine pe o scena, erau incredibil de savuroase. Le puteai manca...doar privindu-le. Si minunatele, irezistibilele, ademenitoarele langues de chat...se numarau printre preferatele mele (n-am mai regasit aroma lor ispititoare de multa vreme, in nicio alta cofetarie).
Astazi, fiecare prajitura are aceeasi aroma, doar forma si culoarea difera. Nu te mai ispiteste nici macar frisca care este natural- invizibila in calitatea sa. Nu te mai imbie nici numele prajiturilor sa le mai cumperi. Si nici cofetarii care nu stiu ca a prepara o prajitura savuroasa este o arta si trebuie respectata ca atare, nu tratata precum un alt produs alimentar. Vanzatorii din cofetarii, caci nu le pot spune cofetari, trateaza prajiturile precum niste infractori, le azvarla pe un carton si apoi le impacheteaza in hartie "de forta" ca sa se pastreze cat mai bine pana la casa clientului. Am pierdut sirul experientelor avute cu acestia si de fiecare data am ajuns la concluzia ca nu vor sa inteleaga ca in calitate de client vrei sa mananci acasa o prajitura, nu o prajitura care face bungee jumping pe o bucata hartie sau intr-o cutie de carton.
vineri, 29 ianuarie 2010
Sa auzim de bine
Ma depasesc anumite comportamente. Nici nu mai stau sa le rumeg esenta, caci timpul este pretios. Astazi, am auzit printre lovituri in spate cu cotul (deh! este aglomeratie prin mijloacele de transport in comun) o conversatie de tot rasul in care "muy bien" era repetat obsesiv. Imi venea sa ma intorc la un moment dat si sa-i spun respectivei :"e buna, nu-i asa?", dar m-am abtinut, caci am observat cum facea pe interesanta. Un mic sfat: nu mai vorbiti tare intr-un spatiu public, nu intereseaza pe nimeni in ce limbi preferati sa discutati si nici cat de umblati prin lume sunteti.Schita (when love saves the day)
Numele meu
nu conteaza.
S-ar putea sa fiu
Eu,
asa cum bine
s-ar putea sa fii
Tu.
Un Eu prins
in mrejele gesturilor,
care are o dilema:
cum sa surprinda iubirea,
fara sa para uimit
la ivirea ei.
Astazi cand am privit-o
in oglinda,
inima-mi pulsa
infinite emotii
si as fi vrut
sa ma ridic,
sa plec,
dar am ramas
acolo
in fata ei,
cu sufletul pe masa.
Goala.
nu conteaza.
S-ar putea sa fiu
Eu,
asa cum bine
s-ar putea sa fii
Tu.
Un Eu prins
in mrejele gesturilor,
care are o dilema:
cum sa surprinda iubirea,
fara sa para uimit
la ivirea ei.
Astazi cand am privit-o
in oglinda,
inima-mi pulsa
infinite emotii
si as fi vrut
sa ma ridic,
sa plec,
dar am ramas
acolo
in fata ei,
cu sufletul pe masa.
Goala.
The X page
Suspendata,fac acrobatii
printre trairile de ieri,
fara prea multe calcule.
De ce iubirea
este traita cu inima
pulsand
emotii,
fiind incapabila
de a sti cu siguranta
ce aduce cu sine
clipa?
(Kandinski - Harmony Tranquille)
As fi vrut...
sa nu-mi aduc amintede clipele care dor.
sa vad doar imaginea
in care fericirea nu era
doar acolo,
sus pe un nor...
era pentru noi.
ti-am lasat numele sa zboare
in vant
purtat de un simplu gand,
ce s-a nascut
pe ritmul
unei melodii vechi.
as fi vrut ...
***
as vrea ca totul
sa ramana
o frumoasa traire
surprinsa pentru o clipa,
nimic mai mult.
joi, 28 ianuarie 2010
Un prelung haaa-haaaa-haaaaa!
Am ajuns sa-mi dau "teza de doctorat" la serviciu, conform superiorilor mei. Chestiunea aceasta ma pune pe ganduri si ma amuza in acelasi timp. Ca sunt capabila sa realizez lucruri bune, stiu. Si totusi, ei n-ar fi putut face "teza" aia afurisita "de doctorat", in locul meu? Astept sa aflu maine raspunsul. Desi, banuiesc ca se invarte tot in jurul talentelor mele in ale comunicarii. Sunt o vrajitoare dotata cu instrumente dragi: cuvinte. Watch out! :)))
miercuri, 27 ianuarie 2010
In pustiu
sa mergi
pe pietre incalzite
de dragoste
nu-i lucru firesc.
un pic ciudat
este nisipul
ce te inconjoara,
in timp ce tu te gandesti
unde este izvorul
din care sufletul tau vrea sa bea?
unde-ti sunt cuvintele acum,
calatorule visator,
cand aerul e prea cald si totusi rece?
unde te-ai pierdut?
unde?
in pustiu
nu te poti juca cu dragostea,
nu, nu, nu.
este doar o iluzie
prinsa intre doi nori,
pe care ii privesti pe ascuns
uneori,
din nisipul
existentei tale,
cusuta cu un fir de ata.
pe pietre incalzite
de dragoste
nu-i lucru firesc.
un pic ciudat
este nisipul
ce te inconjoara,
in timp ce tu te gandesti
unde este izvorul
din care sufletul tau vrea sa bea?
unde-ti sunt cuvintele acum,
calatorule visator,
cand aerul e prea cald si totusi rece?
unde te-ai pierdut?
unde?
in pustiu
nu te poti juca cu dragostea,
nu, nu, nu.
este doar o iluzie
prinsa intre doi nori,
pe care ii privesti pe ascuns
uneori,
din nisipul
existentei tale,
cusuta cu un fir de ata.
Reflectare
si am asezat
un fulg de nea
in mana ta
drept semn
ca te iubeam.
l-am privit cateva clipe
amandoi
cum se topea,
cum isi schimba esenta,
la fel ca si iubirea.
si apoi am tacut
asemeni doua chipuri
ce se misca prinse
intr-o rama foto digitala,
inainte,
niciodata inapoi.
un fulg de nea
in mana ta
drept semn
ca te iubeam.
l-am privit cateva clipe
amandoi
cum se topea,
cum isi schimba esenta,
la fel ca si iubirea.
si apoi am tacut
asemeni doua chipuri
ce se misca prinse
intr-o rama foto digitala,
inainte,
niciodata inapoi.
Renunt sa mai fiu "fata cu comunicarea"
Ne pierdem adesea in etichetari de tot felul, destramand toata esenta sufletului celuilalt de langa noi. Si ne folosim de ele in momentele in care suntem, de fapt, incapabili sa facem un anumit lucru / gest. Drept exemplu, nu sunt teribilista. As vrea sa vad cum este, dar asta ar insemna sa-mi rup vreo coasta pentru a incalta pantofii unei persoane teribiliste. Not my style. Am ales sa fiu o persoana la locul sau, dar cu simtul umorului. N-am nimic cu persoanele care pot fi asa, pur si simplu nu ma prinde curentul acesta. E ca si cum o haina nu mi se potriveste din cauza croielii.
Revenind la etichetari, in ultima vreme mi s-a lipit de frunte expresia " fata cu comunicarea" (scuze pentru cacofonie) la munca. Ador acel domeniu, il simt aproape de mine, dar mai exista si anumite limite. Nu sunt atotstiutoare in domeniu, mai am multe de prins. De una te lovesti in facultate si altfel stau lucrurile in practica. Nu inteleg de ce atunci cand cineva este constient ca nu se pricepe la ceva plaseaza responsabilitatea altcuiva, periind-o cu astfel de etichetari. Nu ma incalzeste cu nimic acest gest. Daca stiu ca nu ma prinde ceva, spun ca sunt proasta, admit macar asta. Nu ma ascund in frunzis.
Am multe schimbari de facut anul acesta printre care si renuntarea la aceasta eticheta.
Prima zi de munca dupa raceala
Sunt haiosi oamenii care te intreaba despre aia sau ailalta si se uita la tine asteptand raspunsurile cele mai corecte la prima ora a diminetii si asta dupa ce tu ai lipsit o buna perioada de timp de la munca. De astfel de lucruri am eu parte zilnic. Noroc ca nu beau cafea si sunt spirituala. Astazi, m-am familiarizat imbracata precum un eschimos cu toate hartiile aflate pe biroul meu. Acum ma gandesc la ce ma asteapta. Va povestesc diseara. Pupici!
marți, 26 ianuarie 2010
See the sun
De ploaie
am incercat
sa scap
pentru a ma ascunde
in bratele
soarelui.
e doar un gand furat
iubirea
pe care o traiesti in downtempo
sau nu?
am incercat
sa scap
pentru a ma ascunde
in bratele
soarelui.
e doar un gand furat
iubirea
pe care o traiesti in downtempo
sau nu?
In meniul de azi
Ieri am inceput promotia frumosului si sper ca recomandarile mele au fost pe gustul vostru. Azi la pachet, va recomand sa gustati:
http://povestidangheorghe.blogspot.com/
http://povestidangheorghe.blogspot.com/
in timp ce http://bautoridevin.blogspot.com/ va vor alinta papilele gustative. Dupa aceea luati o mica pauza cat sa treceti in revista http://cugetaristocate.blogspot.com/ , pupati-va pisica sau cainele, dansati sau cantati si la final nu uitati: lasati-va gandurile sa zburde http://aiurea-prin-lume.blogspot.com/ combinate cu http://celetreipuncte.wordpress.com/ . In rest... have fun!
luni, 25 ianuarie 2010
"I like it naturall"
Brrrrr!Dupa ce am tot auzit de tarasenia de la Globurile de Aur, m-a impins imensa-mi curiozitate sa caut si alte imagini cu Mo'Nique. Maiculita!!! Nu este singurul moment al sau. Ci o intreaga incursiune. "Oh, yeah, I like it this way! Power of the women!", pare sa spuna in fiecare fotografie. Pregatiti-va! Let me introduce U, the great commedian: Mooooo'Nique.
Sezonul promotiilor
Este cunoscut faptul ca pana ajungi un brand sau sa fii cotat la bursa, ai drum lung de parcurs. Si multi neuroni de pus in miscare pentru a iesi din multime. De a demonstra cine esti TU si EI restul. Pentru ca azi ducem batalii pe mai multe fronturi, atat in mediul real, cat si virtual, am devenit din ce in ce mai combativi. Avem miscari si tactici noi. Dezvoltam tot felul de strategii menite sa ne urce in top. Stim ce sa vindem si cu ce se mananca marketingul, fie el si online.
Si pentru ca suntem in plin sezon al promotiilor, vin in intampinarea curiozitatii voastre cu un alt gen de promotie. O promotie a frumosului, ambalat sub diverse forme: arta, fotografie, literatura, ironii spumoase, cinematografie, fragmente de viata. Nu va trimit la muzeu, la opera sau la cinema, ci doar pe aici:
http://goingtoend.blogspot.com/
http://geoxu.wordpress.com/
http://isabellelorelai.wordpress.com/
http://photo-by-edith.blogspot.com/
si nu in ultimul rand la creme de la creme (are in limba franceza accent pe primul "e" - don't shoot me for not put it there where he belongs):
http://surorilemarx.wordpress.com/
Si pentru ca suntem in plin sezon al promotiilor, vin in intampinarea curiozitatii voastre cu un alt gen de promotie. O promotie a frumosului, ambalat sub diverse forme: arta, fotografie, literatura, ironii spumoase, cinematografie, fragmente de viata. Nu va trimit la muzeu, la opera sau la cinema, ci doar pe aici:
http://goingtoend.blogspot.com/
http://geoxu.wordpress.com/
http://isabellelorelai.wordpress.com/
http://photo-by-edith.blogspot.com/
si nu in ultimul rand la creme de la creme (are in limba franceza accent pe primul "e" - don't shoot me for not put it there where he belongs):
http://surorilemarx.wordpress.com/
duminică, 24 ianuarie 2010
Gandul zilei
In tacere, viata nu are atata farmec. Esti prins intr-un spatiu, in care timpul este compact. Culorile se disipeaza. Incet. Spre o directie pe care nu o poti controla.
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
Viata surprinsa prin ochiul aparatului de fotografiat
Dupa cum ati observat nu am optat pentru publicitate pe acest blog. L-am lasat sa respire singur prin intermediul ideilor. L-am invatat sa creasca frumos cu ajutorul artei. Si nici nu voi promova branduri pe aici, doar OAMENI. Daca ati sti cata frumusete ascundem in noi, ati ramane cu gura cascata. Nu v-ati mai ingramadi prin mall-uri, ci ati admira tablouri ori asculta arii.
Asta seara, o buna prietena care se va casatori anul acesta mi-a oferit poate cea mai minunata surpriza de pana acum. Mi-a transmis pe mess anumite site-uri de fotografie creativa si m-a intrebat care imi place mai mult. Fiecare era altfel. Respira intr-un anumit mod. Alte idei. Alte trairi. Si eu savuram cu privirea fiecare instantaneu. Am ramas cu sufletul lipit de creatiile lui Sergio Malik care spun povesti prin fiecare punct de culoare. Este al doilea creator in arta fotografiei pe care il promovez. Primul ramane Alex.
Va indemn sa priviti creatiile lor. Veti fi cu siguranta captivati de modul in care fiecare isi spune povestea.
Asta seara, o buna prietena care se va casatori anul acesta mi-a oferit poate cea mai minunata surpriza de pana acum. Mi-a transmis pe mess anumite site-uri de fotografie creativa si m-a intrebat care imi place mai mult. Fiecare era altfel. Respira intr-un anumit mod. Alte idei. Alte trairi. Si eu savuram cu privirea fiecare instantaneu. Am ramas cu sufletul lipit de creatiile lui Sergio Malik care spun povesti prin fiecare punct de culoare. Este al doilea creator in arta fotografiei pe care il promovez. Primul ramane Alex.
Va indemn sa priviti creatiile lor. Veti fi cu siguranta captivati de modul in care fiecare isi spune povestea.
Prin sticla sfaramata
-Uite, stau cu inima in propria-mi mana asteptand un semn. Un semn ca ma pot ridica din tarana. Ca pot visa si altceva. Ca pot simti ce se ascunde dincolo de povestile spuse. Ca ma pot rupe de aceste limite. Ca pot merge mai departe cu gandurile proprii. Vreau sa vad lumea. Doar cerul este limita. Nu pamantul.-Visatorii nu-si au rostul aici. In acest spatiu, tarana spune totul. Cu ea incepe viata, cu ea se termina. Soarele doar ne vegheaza.
-Dar, vreau mai mult, batrane. Asta nu este viata!!! Este supravietuire.
-Baiete, bucura-te ca esti in viata. Ca poti respira. Micul Neimi nu mai are cum. I s-a rupt firul. A murit azi-noapte.
-Si cand ma gandesc ca ieri statea in spatele colibei privind zarea. De aceea vreau sa plec. N-are niciun rost sa stau aici.
-Si unde ai sa te duci? Inteleg ca te doare. Ca totul se rezuma la un singur lucru. Esti constient ca o singura intrebare iti marcheaza existenta si anume: "cum lupt pentru supravietuire?". O intrebare cu trei variante de raspuns: lupti, renunti sa lupti ori esti sfaramat de saracie.
-Sau pleci.
-Nu exista cale de mijloc. Credeam ca ai inteles asta pana acum. Tu stii ce pericole sunt dincolo de acest pamant???
-Nu mai mari decat acesta. Decat ceea ce respiram zi de zi. Pana cand soarele traseaza sangeriu linia orizontului.
-Sunt pericole de care n-ai auzit. Pe care nu le-ai simtit. Nu spun tampenii. Nu incerc sa te conving. Vreau doar sa te fac sa intelegi situatia.
-De ce te-as crede?! Tu de unde stii atatea???
-Am fost dincolo. De ceea ce vezi tu de aici. Lumea este precum o ilustrata. Arata bine. Dar este goala pe dinauntru. Asa ai vrea sa fii si tu?
-Ilustrata??? Nici nu stiu cum arata una. Eu stiu cine sunt. Iar lumea nu este cum o prezinti tu.
-Esti un visator. Si lumea nu are nevoie de visatori. De eroi, da. La fel si de luptatori. Voi traiti in temnite din care nimeni nu poate sa va scoata. Acolo este taramul vostru. Sigur. Lipsit de lupta.
-Nu este adevarat. Si eu am lupte proprii. Si tu la fel. Nu poti sa ma intelegi, caci tu ai renunta demult sa mai lupti. Nu-i asa????
-Este partial adevarat. Trupul nu mai ajuta ca altadata. Este amortit precum stanca de acolo. Dar mintea, mi-e mai treaza ca oricand. Cu ea lupt. Tu esti, inca, tanar. Mai ai de invatat.
vineri, 22 ianuarie 2010
Barbatii si poezia
To Alex Xavier:
Iti multumesc ca mi-ai reamintit cateva trairi uitate. Frumos cuprinse in versuri.
Sunt prea mica dupa ce am lasat privirea sa mi se delecteze cu poezii absolut superbe. Intotdeauna mi-a placut poezia si modul in care ea reuseste sa capteze emotii, trairi, sa creeze alte imagini, asteptari. Sa te duca acolo intr-un spatiu in care tu poti cladi ceva prin intermediul cuvintelor. Un spatiu in care cuprinzi, frangi, innozi parti separate. In siguranta. Singur si totusi alaturi de creatia ta.
Am simtit din nou azi acea senzatie pe care am avut-o cand am tinut in maini pe la 17 ani poeziile scrise de un tip pe care il cunoscusem la o petrecere. Le-am parcurs cu nesat. Era ceva nou. Nu mai intalnisem pe cineva care sa scrie poezii. Iar eu ma ascundeam sub umbra lor, in timiditatea mea. Am simtit cum ma urmarea cu privirea. Avea acea temere combinata cu un dram de curiozitate legata de ceea ce voi rosti la final. Ma stia ca fiind o persoana critica. Si totusi mi-a aratat o parte din sufletul sau. Caci da, poeziile le scrii cu inima. Mi-au placut toate si i-a placut si lui cand i-am marturisit ca scriu poezii. La urmatoarea petrecere, am trecut si eu pantofiorii sai. Cuvintele sale mi-au ramas mult timp in minte: "sa continui sa scrii". Si asta am facut. Am schimbat, insa, stilul. Nu ma mai regasesc in poeziile de atunci. E ca si cum persoana aceea a fost o holograma prinsa in timp. Si astazi ea nu mai exista.
Observ ca barbatii stiu cum sa surprinda bine trairile intense. Chiar daca unii se ascund sub diverse masti, atunci cand iubesc iau lumea prin surprindere. N-au nevoie de pisicisme. Doar de poezie.
Iti multumesc ca mi-ai reamintit cateva trairi uitate. Frumos cuprinse in versuri.
Sunt prea mica dupa ce am lasat privirea sa mi se delecteze cu poezii absolut superbe. Intotdeauna mi-a placut poezia si modul in care ea reuseste sa capteze emotii, trairi, sa creeze alte imagini, asteptari. Sa te duca acolo intr-un spatiu in care tu poti cladi ceva prin intermediul cuvintelor. Un spatiu in care cuprinzi, frangi, innozi parti separate. In siguranta. Singur si totusi alaturi de creatia ta.
Am simtit din nou azi acea senzatie pe care am avut-o cand am tinut in maini pe la 17 ani poeziile scrise de un tip pe care il cunoscusem la o petrecere. Le-am parcurs cu nesat. Era ceva nou. Nu mai intalnisem pe cineva care sa scrie poezii. Iar eu ma ascundeam sub umbra lor, in timiditatea mea. Am simtit cum ma urmarea cu privirea. Avea acea temere combinata cu un dram de curiozitate legata de ceea ce voi rosti la final. Ma stia ca fiind o persoana critica. Si totusi mi-a aratat o parte din sufletul sau. Caci da, poeziile le scrii cu inima. Mi-au placut toate si i-a placut si lui cand i-am marturisit ca scriu poezii. La urmatoarea petrecere, am trecut si eu pantofiorii sai. Cuvintele sale mi-au ramas mult timp in minte: "sa continui sa scrii". Si asta am facut. Am schimbat, insa, stilul. Nu ma mai regasesc in poeziile de atunci. E ca si cum persoana aceea a fost o holograma prinsa in timp. Si astazi ea nu mai exista.
Observ ca barbatii stiu cum sa surprinda bine trairile intense. Chiar daca unii se ascund sub diverse masti, atunci cand iubesc iau lumea prin surprindere. N-au nevoie de pisicisme. Doar de poezie.
O leapsa sa jucam!
Daca...
as fi fost o soapta purtata de vant, ti-ar fi ramas in minte cuvintele rostite si ti-ai fi dorit sa stii cine ti le-a trimis ambalate asa.
as fi fost o poezie, te-as fi lasat sa ma descoperi printre versurile lui Nichita Stanescu, prinse in "Ce bine ca esti".
as fi fost o floare, o garofita ar fi invigorat atmosfera cu parfumul sau subtil.
ai fi vrut sa auzi un cantec la prima ora a diminetii, Sympathique (Pink Martini) ar fi tinut de cald urechilor tale.
ai fi vrut sa vezi ce pozne am facut in lipsa ta, Bugs Bunny te-ar fi pus la curent (suntem prieteni din copilarie).
as fi avut mai mult tupeu, as fi creat mai multe pentru ceilalti.
n-ar fi existat acest cuvant, "parca" n-ar fi avut un partener de dans pe masura.
m-ai intreba: "Cum mai stai cu vocea?", ti-as raspunde: "Este in prelucrare. Lucrez la notele inalte".
leapsa merge mai departe...libera.
as fi fost o soapta purtata de vant, ti-ar fi ramas in minte cuvintele rostite si ti-ai fi dorit sa stii cine ti le-a trimis ambalate asa.
as fi fost o poezie, te-as fi lasat sa ma descoperi printre versurile lui Nichita Stanescu, prinse in "Ce bine ca esti".
as fi fost o floare, o garofita ar fi invigorat atmosfera cu parfumul sau subtil.
ai fi vrut sa auzi un cantec la prima ora a diminetii, Sympathique (Pink Martini) ar fi tinut de cald urechilor tale.
ai fi vrut sa vezi ce pozne am facut in lipsa ta, Bugs Bunny te-ar fi pus la curent (suntem prieteni din copilarie).
as fi avut mai mult tupeu, as fi creat mai multe pentru ceilalti.
n-ar fi existat acest cuvant, "parca" n-ar fi avut un partener de dans pe masura.
m-ai intreba: "Cum mai stai cu vocea?", ti-as raspunde: "Este in prelucrare. Lucrez la notele inalte".
leapsa merge mai departe...libera.
Nu-mi raspunzi la Esemes
"Eu iti scriu atat de des..."
Principala mea activitate din zilele acestea (daca tot sunt consemnata la tacere si de la munca) s-a rezumat la scrierea de sms-uri. M-am amuzat la culme cand primeam telefoane si cei de la capat ramaneau un pic pe ganduri, crezand ca au format gresit, caci vorbeam in soapta. "Oh, imi pare rau, n-am stiut. Dar, totusi am nevoie de....trimite-mi intr-un sms informatiile. Multa sanatate" .
Traiasca sms-ul, caci asa am putut sa ma descurc pe plan profesional, de acasa. Daca ar fi fost prietenii mei langa mine, mi-ar fi spus ca sunt gasita si in varf de munte de colegi si colaboratori, ca sunt o fraiera ca le raspund de pe telefonul personal. Adevarul este ca nu-mi place sa -mi bat joc de timpul altora. Stiu cum este cand ai nevoie de o informatie pe care o asteapta altii cu sufletul la gura si de la celalalt capat auzi: "Abonatul... nu poate fi contactat. Va rugam sa reveniti." Iar totul se misca rapid in jurul tau.
Nici in concediu nu aplic politica inchiderii telefonului. Daca pot sa ajut pe cineva, o fac.
Principala mea activitate din zilele acestea (daca tot sunt consemnata la tacere si de la munca) s-a rezumat la scrierea de sms-uri. M-am amuzat la culme cand primeam telefoane si cei de la capat ramaneau un pic pe ganduri, crezand ca au format gresit, caci vorbeam in soapta. "Oh, imi pare rau, n-am stiut. Dar, totusi am nevoie de....trimite-mi intr-un sms informatiile. Multa sanatate" .
Traiasca sms-ul, caci asa am putut sa ma descurc pe plan profesional, de acasa. Daca ar fi fost prietenii mei langa mine, mi-ar fi spus ca sunt gasita si in varf de munte de colegi si colaboratori, ca sunt o fraiera ca le raspund de pe telefonul personal. Adevarul este ca nu-mi place sa -mi bat joc de timpul altora. Stiu cum este cand ai nevoie de o informatie pe care o asteapta altii cu sufletul la gura si de la celalalt capat auzi: "Abonatul... nu poate fi contactat. Va rugam sa reveniti." Iar totul se misca rapid in jurul tau.
Nici in concediu nu aplic politica inchiderii telefonului. Daca pot sa ajut pe cineva, o fac.
Don't speak
-Stii, mi-e dor de tine.
-Mie nu.
-Am facut ceva gresit in privinta ta? Doar ne intelegeam asa de bine.
-Aceasta este parerea ta. Eu ma simt bine...asa... libera. Fara tine.
-Hei, nu-mi place atitudinea aceasta!
-Nici mie a ta. Nu sunt proprietatea nimanui.
-Doar n-o sa ma lasi in tacere sa traiesc. Tu nu realizezi cata hartie voi risipi, in lipsa ta. Si cat ma vor durea mainile ca sa ma pot exprima pentru a intelege cei din jur ce vreau. Deja, se uita lumea chioras la mine cand le spun in soapta ce doresc. Si totul in mijlocul zilei. Hai, te rog, revino acasa!
-Nu-mi pasa. Esti pe cont propriu. N-ai avut grija de mine. Eu de ce as avea grija de tine?
-Pentru ca facem parte din acelasi intreg. Si n-am putea canta separat spre deliciul celorlalti. Iar scena mi se pare goala in lipsa ta.
-Asa spui acum, dupa ce ai observat ca n-ai incotro. Ca esti prinsa intr-o lume care intelege prea putin. Prea putin din lumea celor care nu cuvanta. Dar simt altfel ce este in jurul lor. Doar ne-am mai despartit de cateva ori.
-Da, insa, te-ai intors de fiecare data. Acum te comporti intr-un alt mod. Ai devenit independenta. Te promovezi singura. Fara mine. Iar eu stau in tacere, incercand sa prind sunetele din zbor. Intoarce-te, te rog!
-Ma mai gandesc. Pana atunci asculta muzica fara a o fredona.
-Mie nu.
-Am facut ceva gresit in privinta ta? Doar ne intelegeam asa de bine.
-Aceasta este parerea ta. Eu ma simt bine...asa... libera. Fara tine.
-Hei, nu-mi place atitudinea aceasta!
-Nici mie a ta. Nu sunt proprietatea nimanui.
-Doar n-o sa ma lasi in tacere sa traiesc. Tu nu realizezi cata hartie voi risipi, in lipsa ta. Si cat ma vor durea mainile ca sa ma pot exprima pentru a intelege cei din jur ce vreau. Deja, se uita lumea chioras la mine cand le spun in soapta ce doresc. Si totul in mijlocul zilei. Hai, te rog, revino acasa!
-Nu-mi pasa. Esti pe cont propriu. N-ai avut grija de mine. Eu de ce as avea grija de tine?
-Pentru ca facem parte din acelasi intreg. Si n-am putea canta separat spre deliciul celorlalti. Iar scena mi se pare goala in lipsa ta.
-Asa spui acum, dupa ce ai observat ca n-ai incotro. Ca esti prinsa intr-o lume care intelege prea putin. Prea putin din lumea celor care nu cuvanta. Dar simt altfel ce este in jurul lor. Doar ne-am mai despartit de cateva ori.
-Da, insa, te-ai intors de fiecare data. Acum te comporti intr-un alt mod. Ai devenit independenta. Te promovezi singura. Fara mine. Iar eu stau in tacere, incercand sa prind sunetele din zbor. Intoarce-te, te rog!
-Ma mai gandesc. Pana atunci asculta muzica fara a o fredona.
joi, 21 ianuarie 2010
Franturi din imaginea de ansamblu
Zilele acestea, am simtit cum timpul trecut revine in prezent. In fuga. Fara preaviz. Am simtit mirosul painii calde, asteptand ieri dimineata in drum spre serviciu la o frumoasa coada. In plin centru al capitalei. Mi-a revenit in gura gustul papanasilor care ma priveau pufos de pe raftul centrului de paine cand eram pustoaica (de unde cumpar si astazi alte bunatati - ceva a scapat din traseul schimbarilor, a privatizarilor etc., spre propria-mi bucurie). Si am experimentat aceleasi senzatii. Doar mama nu era langa mine, singura persoana careia ii zambeam cand asteptam sa ne vina randul sa luam paine.
Mai nou, experimentez viata la lumina lumanarilor. Partea buna a lucrurilor este ca ma descurc bine, chiar si procesul de machiere da rezultate excelente. Astept sa incepem sa spunem si povesti in jurul mesei, ca odinioara. Minusurile se refera la faptul ca n-am un uscator de par care sa fie alimentat de acumulatori si nici laptop ca sa pot sa-mi fac de cap (sic!). Si pentru ca nimic nu este intamplator, ci doar o incursiune de evenimente menite sa ne faca sa ne adaptam continuu, astept sa vad care este urmatorul test al supravietuirii. 
miercuri, 20 ianuarie 2010
1 memorable date under 0 degrees
Dupa ce am exersat saptamana trecuta, miscarile lui Speedy Gonzalez, m-am ales cu o raceala de toata frumusetea drept premiu. Minunat!!!!! In momentul de fata dau un anunt la mica publicitate:
"Draga lupule, am inteles demult ca tu nu-ti schimbi naravul, dar cu blana ce ai avut? Nu de alta, dar pe frigul asta sa umbli despuiat, nu se cade. Nici macar nu este cuviincioasa atitudinea ta. Uite, am ramas, fara voce de cand te-am vazut asa ... pret-a-porter. Nonconformista atitudine, dar totusi am nevoie de voce. Mai ales ca ma suna lumea si-mi spune: "Mai tare nu puteti vorbi?" . NUUUUUUUUUUU. Mi-am pus vocea pe silent.Asa ca, lupule smecher, returneaza ce ai luat. Intre timp, voi vorbi cu Jean Paul Gaultier sa-ti creeze un outfitt actual...foarte calduros. Pe gustul tau. Iti fac si un book, daca vrei. In privinta vulpitelor, sa nu-ti faci probleme. Gasim imediat cateva."
"Draga lupule, am inteles demult ca tu nu-ti schimbi naravul, dar cu blana ce ai avut? Nu de alta, dar pe frigul asta sa umbli despuiat, nu se cade. Nici macar nu este cuviincioasa atitudinea ta. Uite, am ramas, fara voce de cand te-am vazut asa ... pret-a-porter. Nonconformista atitudine, dar totusi am nevoie de voce. Mai ales ca ma suna lumea si-mi spune: "Mai tare nu puteti vorbi?" . NUUUUUUUUUUU. Mi-am pus vocea pe silent.Asa ca, lupule smecher, returneaza ce ai luat. Intre timp, voi vorbi cu Jean Paul Gaultier sa-ti creeze un outfitt actual...foarte calduros. Pe gustul tau. Iti fac si un book, daca vrei. In privinta vulpitelor, sa nu-ti faci probleme. Gasim imediat cateva."
marți, 19 ianuarie 2010
Ceva de rumegat
Ce faci in momentul in care constientizezi ca inima ta a ales deja drumul? Sau cand esti la un simplu click distanta fara sa stii de lucrurile care ti-au atins sufletul in liniste? "De abia astept sa beau o cafea cu tine intr-o cafenea din Sibiu si sa vorbim despre povestile de altadata. Sa vin in vizita la tine."
Candva se va intampla si acest lucru.
Candva se va intampla si acest lucru.
luni, 18 ianuarie 2010
Please, don't ask me where my soul is
-Stii, imi place cum gandesti. Scrii bine.
-Iti multumesc. Sunt doar simple trairi. Nimic mai mult.
-Simple trairi? Daca ti-as spune ca m-am regasit in ceea ce ai scris tu, ce-ai zice?
-Cu totii ne-am regasit candva in paginile unei carti ori in randurile unui articol oarecare.
-Da, mai, dar tu scrii cu sufletul. E ca si cum ai pune o imagine pe o tava si i-ai lasa pe ceilalti sa vada ce se ascunde in spatele punctelor de culoare ce o alcatuiesc.
-Imi las gandurile sa zboare liber. Iar imaginea pe care o am dupa ce se termina zborul lor nu este una care sa ma faca sa rostesc: profund.
-Haide, mai! Putini pot vorbi limbajul maselor.
-Glumesti?! N-am abilitatea asta.
-Ba da.
-Nu-mi plac masele. Se dezintegreaza spiritul fiecarui individ. Se descompune in ceva absolut banal. Lipsit de esenta. Uite, eu nu am aceleasi credinte ca tine. Dar mi-ar placea sa cred in ceea ce crezi tu. Fara a deveni fanatic. Te-as lasa sa mi le explici, doar atat. N-as merge mai departe.
-Si daca ti-as spune ca ai pierde mult din faptul ca nu ai aceleasi convingeri ca ale mele?
-Vorbim despre banalitati. N-ai sa ma convingi. Nu pot pierde ceva daca nu mi se potriveste din punct de vedere structural.
-Ai pierde experienta.
-Hmm! Poate experimentarea. Nu experienta. Pe aceea o capeti dupa ce intreprinzi ceva. Cu experimentul te joci. Din el inveti. Afli. Dezvolti abilitati. Sau inabusi alte aspecte mai putin placute fiintei tale.
-Hai, ca ai inceput sa vorbesti profund.
-Ha!Ha!Ha! Cine eu? Faptul ca-ti pun neuronii in miscare nu inseamna ca rostesc lucruri profunde. Te ajut doar sa gandesti. Sa nu renunti la a-ti pune intrebari si la a cauta raspunsuri.
-Si totusi, eu cred in tine. In faptul ca sufletul tau sta lipit de scrierile tale.
-E alegerea ta. A mea este sa las povesti in urma.
-Iti multumesc. Sunt doar simple trairi. Nimic mai mult.
-Simple trairi? Daca ti-as spune ca m-am regasit in ceea ce ai scris tu, ce-ai zice?
-Cu totii ne-am regasit candva in paginile unei carti ori in randurile unui articol oarecare.
-Da, mai, dar tu scrii cu sufletul. E ca si cum ai pune o imagine pe o tava si i-ai lasa pe ceilalti sa vada ce se ascunde in spatele punctelor de culoare ce o alcatuiesc.
-Imi las gandurile sa zboare liber. Iar imaginea pe care o am dupa ce se termina zborul lor nu este una care sa ma faca sa rostesc: profund.
-Haide, mai! Putini pot vorbi limbajul maselor.
-Glumesti?! N-am abilitatea asta.
-Ba da.
-Nu-mi plac masele. Se dezintegreaza spiritul fiecarui individ. Se descompune in ceva absolut banal. Lipsit de esenta. Uite, eu nu am aceleasi credinte ca tine. Dar mi-ar placea sa cred in ceea ce crezi tu. Fara a deveni fanatic. Te-as lasa sa mi le explici, doar atat. N-as merge mai departe.
-Si daca ti-as spune ca ai pierde mult din faptul ca nu ai aceleasi convingeri ca ale mele?
-Vorbim despre banalitati. N-ai sa ma convingi. Nu pot pierde ceva daca nu mi se potriveste din punct de vedere structural.
-Ai pierde experienta.
-Hmm! Poate experimentarea. Nu experienta. Pe aceea o capeti dupa ce intreprinzi ceva. Cu experimentul te joci. Din el inveti. Afli. Dezvolti abilitati. Sau inabusi alte aspecte mai putin placute fiintei tale.
-Hai, ca ai inceput sa vorbesti profund.
-Ha!Ha!Ha! Cine eu? Faptul ca-ti pun neuronii in miscare nu inseamna ca rostesc lucruri profunde. Te ajut doar sa gandesti. Sa nu renunti la a-ti pune intrebari si la a cauta raspunsuri.
-Si totusi, eu cred in tine. In faptul ca sufletul tau sta lipit de scrierile tale.
-E alegerea ta. A mea este sa las povesti in urma.
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
Dulce-amarui
si am stat privind
cum se strecoara
incet
in mintea mea.
am deschis usa
trairilor
cu gust dulce-amarui.
un cantec,
un rasarit de soare
m-a purtat
catre amintirea ta,
catre ceea ce a fost...
si ce nu va fi.
imi las gandurile
sa zboare aiurea
spre alte zari
precum un balon de sapun
care cuprinde
culorile lumii
pentru cateva clipe,
in liniste.
Tick and tock ametitor
Am ajuns din nou sa ma plimb in acel rollercoaster ametitor cu timpul care fuge si nu-l pot prinde ca sa-l intreb de ce-mi joaca feste. Momentan fac fapte bune, desi ma cam lasa bateriile din cauza oboselii. Astept sa vina ziua cand voi lenevi la greu, desi va mai trece ceva vreme pana atunci. Astept ca si altii sa faca fapte bune, fara a avea alte asteptari. Si fara a renunta la visele proprii, ca mine.
joi, 14 ianuarie 2010
Hei, colega!
Am o inclinatie veche asupra experimentelor puse in aplicare mai intai pe propria-mi piele. In special, cele care au in centru aspecte referitoare la comunicare si imagologie. Microbul comunicarii il am la purtator continuu. Este haina care-mi tine de cald alaturi de placerea de a crea.
Zilele acestea, am constatat ca dorinte din adolescenta prind contur incet. Daca la acea vreme glumeam cu prietenii pe tema vocii mele bune de radio si ca ar fi chiar fain sa fiu dj (eu care doar vazusem platane in magazinele de specialitate), la ora actuala ma amuz pe tema faptului ca unul dintre cei pe care-i ascultam si-mi gadilau auzul atunci reprezinta interesele aceleasi institutii. Ati crede ca nu este corect sa ma amuz acum? Intr-adevar, nu este cinstita o asemenea atitudine. Dar nu ma pot abtine. Ai o alta perspectiva cand observi din interior spre exterior imaginea de ansamblu. Stii cum sa diminuezi efectele mai bine, asta daca te duce mintea si esti obisnuit cu deraierile continue de la miezul problemelor. Abureli sunt peste tot, indiferent de domeniul de activitate. Este un adevar greu de acceptat, dar vizibil. O politica veche pe care o practicam din nefericire cu toti. Si care functioneaza.
Imi place sa spun lucrurilor pe nume, chiar daca voi deranja pe multi cu aceste randuri. Oamenii care considera ca sunt buni si la asta si la chestia cealalta, deoarece au abilitatea de a se adapta indiferent de conditii, nu inseamna ca vor purta victorii dupa victorii. Scena nu le apartine intru totul. Una este sa te scalzi in apele care-ti sunt familiare si alta in oceane cu rechini. Inainte de a te imbraca in haine care nu sunt pe gustul tau, intreaba-te daca frecventezi acelasi croitor precum rechinii. S-ar putea sa ai o surpriza: nu sunt pe dimensiunile tale create acele costumatii.
Zilele acestea, am constatat ca dorinte din adolescenta prind contur incet. Daca la acea vreme glumeam cu prietenii pe tema vocii mele bune de radio si ca ar fi chiar fain sa fiu dj (eu care doar vazusem platane in magazinele de specialitate), la ora actuala ma amuz pe tema faptului ca unul dintre cei pe care-i ascultam si-mi gadilau auzul atunci reprezinta interesele aceleasi institutii. Ati crede ca nu este corect sa ma amuz acum? Intr-adevar, nu este cinstita o asemenea atitudine. Dar nu ma pot abtine. Ai o alta perspectiva cand observi din interior spre exterior imaginea de ansamblu. Stii cum sa diminuezi efectele mai bine, asta daca te duce mintea si esti obisnuit cu deraierile continue de la miezul problemelor. Abureli sunt peste tot, indiferent de domeniul de activitate. Este un adevar greu de acceptat, dar vizibil. O politica veche pe care o practicam din nefericire cu toti. Si care functioneaza.
Imi place sa spun lucrurilor pe nume, chiar daca voi deranja pe multi cu aceste randuri. Oamenii care considera ca sunt buni si la asta si la chestia cealalta, deoarece au abilitatea de a se adapta indiferent de conditii, nu inseamna ca vor purta victorii dupa victorii. Scena nu le apartine intru totul. Una este sa te scalzi in apele care-ti sunt familiare si alta in oceane cu rechini. Inainte de a te imbraca in haine care nu sunt pe gustul tau, intreaba-te daca frecventezi acelasi croitor precum rechinii. S-ar putea sa ai o surpriza: nu sunt pe dimensiunile tale create acele costumatii.
marți, 12 ianuarie 2010
Suflet drag si Mr. Clyde la un pahar de vorbe
Aseara am purtat o discutie serioasa cu domnul Clyde, contabilul care se ocupa de conturile mele din Elvetia si i-am comunicat ca am nevoie urgenta de lichiditati ca sa ajung la o petrecere. Petrecerea o viza pe Moni, sufletul meu drag. Toate bune pana aici. Si va rog sa nu-mi purtati pica datorita faptului ca am conturi acolo. (sic!)
Nu-i asa ca este absolut savuros??? :)))
Mr. Clyde dupa ce a analizat cerinta mea, inainte de a-si da ok-ul mi-a pus o conditie: lichiditatile contra unei gagici blonde cu temperamentul lui Bonnie pentru a merge cu ea la petrecerea de inaugurare a unei noi banci, printre clientii careia se numara si Paris Hilton.. Si raspunsul trebuia sa i-l dau pe loc. Pusa in situatia de a auzi si mai tare sunetele tic-tac, am fost nevoita sa fiu de acord cu dorinta sa. Tinkerbell si Paris fac toti banii. "Moni va fi foarte fericita", mi-am zis in sine.
"Trebuie sa iau legatura cu ea". Si asta am facut.
Moni a ras cand i-am aratat o fotografie cu Mr. Clyde. Si el e atat de simpatic...
Cum nu i-am raspuns a doua zi favorabil, Mr. Clyde a devenit furios si m-a legat de un scaun, tintuindu-ma cu privirea lui ucigatoare minute in sir. Irascibil peste fire a spus ca vrea sa-i fac un filmulet lui Moni si sa i-l trimit, dar cum nu are dvd, caci viata ei este o continua calatorie pudrata cu peripetii de tot soiul, i-am oferit o alta alternativa, care nu a fost pe gustul lui. In cele din urma, mi-a spus ca vrea sa o cunoasca pe blonda. Deh, barbatii au avut mereu o afinitate pentru blonde! La fel si pentru bere.
Dupa ce am scapat de Mr. Clyde, printr-o abordare copilareasca: am scos limba la el si i-am ascultat morala, am luat hotararea de a-i transmite cele intamplate lui Moni.
Si pentru ca stiu ca are o mare nedumerire in acest moment, in ceea ce priveste cadoul lasat de Mr. Clyde, ii spun doar atat: se ataseaza usor la mana.
La multi ani, suflet drag! Si la cat mai multe nebunii! Restul este tacere.
Era sa uit: Mr. Clyde, noul XXX, mort dupa M, pe care o cunoaste din copilaria sa:
Nu-i asa ca este absolut savuros??? :)))
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
vineri, 8 ianuarie 2010
De la capat
In fiecare an o luam de la zero si gonim, gonim, gonim, franam subit, schimbam viteza, ne risipim minutele, adunam momente, realizari, esecuri, iubiri, framantari, fapte, dezamagiri, impliniri, mici placeri, imbratisari, sarutari, rasarituri si apusuri, noi melodii, informatii, clipe, dureri. Calatorim. Zambim. Pierdem timp. Castigam. Intalnim persoane si povesti de viata. Dansam. Fotografiem. Pictam clipele trecute. Daruim. Scriem biletele. Spunem glume. Aplaudam. Cantam. Dormim. Cautam dincolo de gesturi si cuvinte alte sensuri. Primim cadouri de suflet. Radem. Vorbim. Trasam planuri cu n puncte. Oftam. Invatam. Soptim vorbe la ureche. Incalzim mainile dragi noua. Ne plimbam. Privim frunzele cum cad toamna. Ascultam. Plangem. Absorbim precum un burete muzicalitatea naturii. Stam imbufnati. Vedem filme. Admiram peisaje. Tipam. Ne scaldam picioarele in apa sarata a marii. Ne lasam trupurile mangaiate de nisipul fin al plajei. Adulmecam mirosul ierbii de pe colinele muntilor, in timp ce privim cerul. Alegem. Aruncam cu bulgari de zapada. Construim. Daramam atitudini. Deschidem "usi". Ne lasam purtati de framantari. Suferim. Ne incredintam iubirii. Plecam. Ne asezam pe un scaun. Ne rugam. Cautam fragmente din "desertul" de altadata al vietii. Purtam lupte. Speram. Ne implinim destinul. Facem declaratii de dragoste. Citim. Alergam. Suflam in lumanarile tortului. Ne punem in gand dorinte. Asteptam.
Despre fericire
O poti gasi la un colt de strada. Intr-o florarie in fata unui buchet cu narcise. In norii care-ti zambesc smechereste de sus. Intr-un vers ratacit si regasit in mainile cu care tii volumul de poezii. Intr-un gest. Intr-un zambet. In ochii unui copil sau ai persoanei care-ti face inima sa danseze pe o melodie stiuta doar de ea. E prezenta la fiecare pas facut. Surprinsa intr-un tablou. O stare de spirit prinsa in micile imperfectiuni ale vietii.
"Nu vreau eu sa te las sa treci!"
Mi-au trebuit ani buni ca sa experimentez pe propria-mi piele mot-a-mot expresia "haina il face pe om" . Parerea mea de rau este aceea ca respectul se masoara altfel, nu in brandul purtat. Si totusi, azi am simtit un dezgust total ca mic fragment din populatia acestei tari, datorita faptului ca eram imbracata casual si dotata cu un rucsac in spate, de parca as fi ajuns in capitala, direct de la munte.
As fi putut sa-i tin un intreg discurs legat de etica profesionala persoanei care si-a permis pe un ton ridicat sa-mi spuna cele scrise in titlu, dupa ce m-am prezentat politicios si i-am comunicat unde trebuia sa ajung, in interes de serviciu. Am lasat balta discursul, cauza era deja pierduta. Impolitetea e la mama ei acasa, imbracata in haine militare. Pacat! Am lucrat alaturi de oameni in uniforma 3 ani de zile si am invatat ce inseamna spiritul de camaraderie. Azi am dat peste exceptia de la regula. Exceptia care te pune pe ganduri si-ti lasa un gust amar. Avea dreptate Octavian Paler sa nu mai creada nici in politica, in capitalism s.a., ci doar in iubire. Valorile vechi nu isi mai au rostul pe portativul societatii actuale.
Azi ne uitam la hainele pe care o poarta o persoana si o etichetam rapid. Anticipam imediat care este caracterul respectivei persoane, neluand in calcul si posibilitatea ca ne-am putea insela.
Data viitoare ma imbrac la costum si o sa-l salut de la inaltimea picioarelor mele pe respectivul.
As fi putut sa-i tin un intreg discurs legat de etica profesionala persoanei care si-a permis pe un ton ridicat sa-mi spuna cele scrise in titlu, dupa ce m-am prezentat politicios si i-am comunicat unde trebuia sa ajung, in interes de serviciu. Am lasat balta discursul, cauza era deja pierduta. Impolitetea e la mama ei acasa, imbracata in haine militare. Pacat! Am lucrat alaturi de oameni in uniforma 3 ani de zile si am invatat ce inseamna spiritul de camaraderie. Azi am dat peste exceptia de la regula. Exceptia care te pune pe ganduri si-ti lasa un gust amar. Avea dreptate Octavian Paler sa nu mai creada nici in politica, in capitalism s.a., ci doar in iubire. Valorile vechi nu isi mai au rostul pe portativul societatii actuale.
Azi ne uitam la hainele pe care o poarta o persoana si o etichetam rapid. Anticipam imediat care este caracterul respectivei persoane, neluand in calcul si posibilitatea ca ne-am putea insela.
Data viitoare ma imbrac la costum si o sa-l salut de la inaltimea picioarelor mele pe respectivul.
joi, 7 ianuarie 2010
Un alt gen de bilant valabil pentru 2009
Am preluat prima leapsa din acest an de la Zenna, o persoana absolut minunata. Enjoy!
1. Ce ai facut nou in 2009, ceva ce nu ai mai incercat inainte?
Am participat la o bulgareala pe 1 mai pe Transfagarasan alaturi de un grup de prieteni dragi.
2. Te tii de ceea ce-ti propui la cumpana intre ani? Iti vei stabili si mai multe scopuri pentru anul viitor?
Nu prea ma tin de ceea ce-mi propun atunci, dar am observat ca se tin acele dorinte scai de mine. Unele mi s-au implinit, altele m-au luat prin surprindere. Anul acesta ma incredintez intamplarii, fara sa am planuri.
3. A nascut cineva apropiat tie?
Da, o prietena din copilarie.
4. A murit cineva apropiat tie?
La acest capitol, am pierdut doi unchi dragi si un prieten de suflet, neastamparatul Rica.
5. Ce tari ai vizitat?
Doar taramuri am vizitat, restul sunt doar vise.
6. Ce anume din ceea ce ti-a lipsit in 2009 ai vrea sa ai in 2010?
Persoana careia sa-i pot spune: "mai stai sa povestim despre viata impreuna".
7. Ce data din anul 2009 va ramane vie in amintirile tale si de ce?
19 ianuarie 2009 -Gura Raului. Am aflat cum petrec oamenii cu suflet frumos datorita altui suflet drag.
8. Care a fost cea mai mare realizare in 2009?
Am vizitat si alte colturi ale tarii si am cunoscut alti oameni minunati.
9. Care a fost cel mai mare esec?
Nu sunt medic cardiolog pentru a putea sa le redau sanatatea pierduta mamei mele si fratelui meu.
10. Ai avut parte de boala sau raniri mai serioase?
Am facut o mica cascadorie in centrul capitalei, soldata cu ranirea genunchiului drept.
11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumparat?
Un Ipod care-mi insenineaza diminetile.
12. Comportamentul cui merita sarbatorit / apreciat?
Al tuturor care-mi ating frumos viata.
13. Comportamentul cui te-a dezamagit sau ti-a provocat tristete mare?
Deja am uitat. :D
14. Unde s-au dus o mare parte din banii tai?
Pot sa trec la urmatoarea intrebare, va rog??? Pe lucruri de suflet si pe studii.
15. In legatura cu ce anume ai fost extrem de bucuroasa?
Am vizitat Sibiul de 3 ori in primele luni ale anului. Prietenii, stiu de ce.
16. Ce cantec(e)iti vor reaminti mereu de anul 2009?
Notion - Kings of Leon.
17. Comparativ cu 2009 esti:
-Mai fericita sau mai trista?
mai fericita.
-Mai slaba sau mai plinuta?
Inca, ma mentin in forma. Rasul este de vina.
-Mai bogata sau mai saraca?
-Haide, mai, tu glumesti? Sunt bogata doar sufleteste. Insa, am de gand sa ma ocup anul acesta de conturile din Elvetia. :D
18. Ce ai fi vrut sa fi facut mai mult?
Sa am mai mult timp ca sa pot termina romanul inceput si alte povestiri ce zac in calculator.
19. Ce ai fi vrut sa faci mai putin?
Sa ma risipesc in prea multe lucruri si vorba lui Florimelu meu, sa investesc in oameni care nu merita.
20. Cum ai petrecut Craciunul?
Cu veselie alaturi de cei dragi.
21. Care a fost cea mai buna carte citita?
"Opere cumplite. Volumul unu " marca Florin Piersic Jr.
22. Ce ti-ai dorit si ai primit?
Multe momente de suflet.
23. Care a fost filmul tau preferat din 2009?
Serialul "Supernatural".
'The Accidental Husband" - pe care vi-l recomand cu drag.
24. Ce ai facut de ziua ta?
Am petrecut alaturi de o mana de prieteni dragi (dovada e chiar pe blog).
25. Cum ai descrie stilul tau vestimentar in 2009?
Asta chiar imi place. "Delicioasa" intrebare! Pai, sa vedem... intre smart casual, casual si elegant (stiluri vestimentare care ma caracterizeaza), am ales sa ma imbrac asa cum ma simt.
26. Ce te-a mentinut pe linia de plutire?
Tripul meu e mult mai interesant decat al tau. Nu este un factor poluant, e doar unul care descreteste fruntile fiecaruia dintre noi: zambetul.
27. De cine ti-a fost dor?
De Rica.
28. Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o?
Posa- zburdalnic, dar simpatic.
29. Spune-ne o lectie de valoare invatata in 2009:
Imprevizibilul ne urmareste la fiecare pas si ne arata cat de mici suntem in fata sa. Ne loveste uneori pe umar, alteori ne zambeste timid. Ceea ce conteaza in final este daca vrem sa fim actori, eroi, creatori sau acrobati pe firul vietii.
Leapsa merge mai departe...
1. Ce ai facut nou in 2009, ceva ce nu ai mai incercat inainte?
Am participat la o bulgareala pe 1 mai pe Transfagarasan alaturi de un grup de prieteni dragi.
2. Te tii de ceea ce-ti propui la cumpana intre ani? Iti vei stabili si mai multe scopuri pentru anul viitor?
Nu prea ma tin de ceea ce-mi propun atunci, dar am observat ca se tin acele dorinte scai de mine. Unele mi s-au implinit, altele m-au luat prin surprindere. Anul acesta ma incredintez intamplarii, fara sa am planuri.
3. A nascut cineva apropiat tie?
Da, o prietena din copilarie.
4. A murit cineva apropiat tie?
La acest capitol, am pierdut doi unchi dragi si un prieten de suflet, neastamparatul Rica.
5. Ce tari ai vizitat?
Doar taramuri am vizitat, restul sunt doar vise.
6. Ce anume din ceea ce ti-a lipsit in 2009 ai vrea sa ai in 2010?
Persoana careia sa-i pot spune: "mai stai sa povestim despre viata impreuna".
7. Ce data din anul 2009 va ramane vie in amintirile tale si de ce?
19 ianuarie 2009 -Gura Raului. Am aflat cum petrec oamenii cu suflet frumos datorita altui suflet drag.
8. Care a fost cea mai mare realizare in 2009?
Am vizitat si alte colturi ale tarii si am cunoscut alti oameni minunati.
9. Care a fost cel mai mare esec?
Nu sunt medic cardiolog pentru a putea sa le redau sanatatea pierduta mamei mele si fratelui meu.
10. Ai avut parte de boala sau raniri mai serioase?
Am facut o mica cascadorie in centrul capitalei, soldata cu ranirea genunchiului drept.
11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumparat?
Un Ipod care-mi insenineaza diminetile.
12. Comportamentul cui merita sarbatorit / apreciat?
Al tuturor care-mi ating frumos viata.
13. Comportamentul cui te-a dezamagit sau ti-a provocat tristete mare?
Deja am uitat. :D
14. Unde s-au dus o mare parte din banii tai?
Pot sa trec la urmatoarea intrebare, va rog??? Pe lucruri de suflet si pe studii.
15. In legatura cu ce anume ai fost extrem de bucuroasa?
Am vizitat Sibiul de 3 ori in primele luni ale anului. Prietenii, stiu de ce.
16. Ce cantec(e)iti vor reaminti mereu de anul 2009?
Notion - Kings of Leon.
17. Comparativ cu 2009 esti:
-Mai fericita sau mai trista?
mai fericita.
-Mai slaba sau mai plinuta?
Inca, ma mentin in forma. Rasul este de vina.
-Mai bogata sau mai saraca?
-Haide, mai, tu glumesti? Sunt bogata doar sufleteste. Insa, am de gand sa ma ocup anul acesta de conturile din Elvetia. :D
18. Ce ai fi vrut sa fi facut mai mult?
Sa am mai mult timp ca sa pot termina romanul inceput si alte povestiri ce zac in calculator.
19. Ce ai fi vrut sa faci mai putin?
Sa ma risipesc in prea multe lucruri si vorba lui Florimelu meu, sa investesc in oameni care nu merita.
20. Cum ai petrecut Craciunul?
Cu veselie alaturi de cei dragi.
21. Care a fost cea mai buna carte citita?
"Opere cumplite. Volumul unu " marca Florin Piersic Jr.
22. Ce ti-ai dorit si ai primit?
Multe momente de suflet.
23. Care a fost filmul tau preferat din 2009?
Serialul "Supernatural".
'The Accidental Husband" - pe care vi-l recomand cu drag.
24. Ce ai facut de ziua ta?
Am petrecut alaturi de o mana de prieteni dragi (dovada e chiar pe blog).
25. Cum ai descrie stilul tau vestimentar in 2009?
Asta chiar imi place. "Delicioasa" intrebare! Pai, sa vedem... intre smart casual, casual si elegant (stiluri vestimentare care ma caracterizeaza), am ales sa ma imbrac asa cum ma simt.
26. Ce te-a mentinut pe linia de plutire?
Tripul meu e mult mai interesant decat al tau. Nu este un factor poluant, e doar unul care descreteste fruntile fiecaruia dintre noi: zambetul.
27. De cine ti-a fost dor?
De Rica.
28. Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o?
Posa- zburdalnic, dar simpatic.
29. Spune-ne o lectie de valoare invatata in 2009:
Imprevizibilul ne urmareste la fiecare pas si ne arata cat de mici suntem in fata sa. Ne loveste uneori pe umar, alteori ne zambeste timid. Ceea ce conteaza in final este daca vrem sa fim actori, eroi, creatori sau acrobati pe firul vietii.
Leapsa merge mai departe...
marți, 5 ianuarie 2010
Soapte in vant
...si voi aparea in zori de zi
si voi cuvanta
in lipsa cuvintelor,
te voi cuprinde
intr-o imbratisare d'aevea,
te voi face sa te scufunzi
privindu-ma,
cum ma apropii incet
si cum ma indepartez
lasandu-te cu intrebari
legate de alte zari.
sunt doar un raspuns
pe care-l astepti,
un fragment
dintr-un puzzle ratacit
intr-un coltisor
din ceea ce tu numesti
"casa mea".
sunt o imagine
a ceea ce tu ai simtit candva.
(Fotografie din arhiva proprie: 30 decembrie 2009 -Cheile Dambovicioarei)
Demisec
M-am trezit in fata naturii
ce-mi zambea
din omatul alb,
ce se prelingea incet
pe coastele muntilor
si am simtit cum viata isi continua
drumul firesc,
departe
de zgomot,
aproape de bataile inimii.
ce-mi zambea
din omatul alb,
ce se prelingea incet
pe coastele muntilor
si am simtit cum viata isi continua
drumul firesc,
departe
de zgomot,
aproape de bataile inimii.
(Fotografie din arhiva proprie: Cheile Dambovicioarei -30 decembrie 2009)
Ieri
Vantul ii sufla in urechi
cuvinte fara pereche;
simtea
fiorii iubirii de ieri
in racoarea de azi.
In vreme ce timpul trecea,
era constienta
ca fotografia iubirii
se va ingalbeni,
pulbere de praf se va asterne
deasupra ei.
Clipi in fata
gandului
ce se ivi in mintea sa:
"iubirea e un soare
stropit cu picaturi
de ploaie".
Ieri zambea timid,
azi traieste
clipa.
cuvinte fara pereche;
simtea
fiorii iubirii de ieri
in racoarea de azi.
In vreme ce timpul trecea,
era constienta
ca fotografia iubirii
se va ingalbeni,
pulbere de praf se va asterne
deasupra ei.
Clipi in fata
gandului
ce se ivi in mintea sa:
"iubirea e un soare
stropit cu picaturi
de ploaie".
Ieri zambea timid,
azi traieste
clipa.
duminică, 3 ianuarie 2010
Momentul oportun
"- Data viitoare sa nu ne uiti aici. Sa ne iei cu tine.
- Ok.
- Anul trecut a fost fain pentru mine, caci mi-am intalnit jumatatea. Trebuie sa mergem impreuna anul acesta undeva.
- Cu timpul stam prost noi, dar vedem cum facem. Oricum eu mai trebuie sa mai adaug ceva.
- Adica? Nu ne ai pe noi?
- Mai, voi petreceti in doi. Anul acesta o s-o comiteti. Eu am o varsta si cam imi trece timpul si vreau sa o comit si eu cumva.
-Ha!Ha! Ha! Tu esti fericita. Poti sa traiesti si fara cineva alaturi. "
Fericirea nu o poti gusta de unul singur, draga Monica. Iar singuratatea nu aduce cu sine si momente savuroase, hilare. Doar semne de intrebare, printre care: "Cum ar fi daca....?"
- Ok.
- Anul trecut a fost fain pentru mine, caci mi-am intalnit jumatatea. Trebuie sa mergem impreuna anul acesta undeva.
- Cu timpul stam prost noi, dar vedem cum facem. Oricum eu mai trebuie sa mai adaug ceva.
- Adica? Nu ne ai pe noi?
- Mai, voi petreceti in doi. Anul acesta o s-o comiteti. Eu am o varsta si cam imi trece timpul si vreau sa o comit si eu cumva.
-Ha!Ha! Ha! Tu esti fericita. Poti sa traiesti si fara cineva alaturi. "
Fericirea nu o poti gusta de unul singur, draga Monica. Iar singuratatea nu aduce cu sine si momente savuroase, hilare. Doar semne de intrebare, printre care: "Cum ar fi daca....?"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)