-Stii, imi place cum gandesti. Scrii bine.
-Iti multumesc. Sunt doar simple trairi. Nimic mai mult.
-Simple trairi? Daca ti-as spune ca m-am regasit in ceea ce ai scris tu, ce-ai zice?
-Cu totii ne-am regasit candva in paginile unei carti ori in randurile unui articol oarecare.
-Da, mai, dar tu scrii cu sufletul. E ca si cum ai pune o imagine pe o tava si i-ai lasa pe ceilalti sa vada ce se ascunde in spatele punctelor de culoare ce o alcatuiesc.
-Imi las gandurile sa zboare liber. Iar imaginea pe care o am dupa ce se termina zborul lor nu este una care sa ma faca sa rostesc: profund.
-Haide, mai! Putini pot vorbi limbajul maselor.
-Glumesti?! N-am abilitatea asta.
-Ba da.
-Nu-mi plac masele. Se dezintegreaza spiritul fiecarui individ. Se descompune in ceva absolut banal. Lipsit de esenta. Uite, eu nu am aceleasi credinte ca tine. Dar mi-ar placea sa cred in ceea ce crezi tu. Fara a deveni fanatic. Te-as lasa sa mi le explici, doar atat. N-as merge mai departe.
-Si daca ti-as spune ca ai pierde mult din faptul ca nu ai aceleasi convingeri ca ale mele?
-Vorbim despre banalitati. N-ai sa ma convingi. Nu pot pierde ceva daca nu mi se potriveste din punct de vedere structural.
-Ai pierde experienta.
-Hmm! Poate experimentarea. Nu experienta. Pe aceea o capeti dupa ce intreprinzi ceva. Cu experimentul te joci. Din el inveti. Afli. Dezvolti abilitati. Sau inabusi alte aspecte mai putin placute fiintei tale.
-Hai, ca ai inceput sa vorbesti profund.
-Ha!Ha!Ha! Cine eu? Faptul ca-ti pun neuronii in miscare nu inseamna ca rostesc lucruri profunde. Te ajut doar sa gandesti. Sa nu renunti la a-ti pune intrebari si la a cauta raspunsuri.
-Si totusi, eu cred in tine. In faptul ca sufletul tau sta lipit de scrierile tale.
-E alegerea ta. A mea este sa las povesti in urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu