Am o inclinatie veche asupra experimentelor puse in aplicare mai intai pe propria-mi piele. In special, cele care au in centru aspecte referitoare la comunicare si imagologie. Microbul comunicarii il am la purtator continuu. Este haina care-mi tine de cald alaturi de placerea de a crea.
Zilele acestea, am constatat ca dorinte din adolescenta prind contur incet. Daca la acea vreme glumeam cu prietenii pe tema vocii mele bune de radio si ca ar fi chiar fain sa fiu dj (eu care doar vazusem platane in magazinele de specialitate), la ora actuala ma amuz pe tema faptului ca unul dintre cei pe care-i ascultam si-mi gadilau auzul atunci reprezinta interesele aceleasi institutii. Ati crede ca nu este corect sa ma amuz acum? Intr-adevar, nu este cinstita o asemenea atitudine. Dar nu ma pot abtine. Ai o alta perspectiva cand observi din interior spre exterior imaginea de ansamblu. Stii cum sa diminuezi efectele mai bine, asta daca te duce mintea si esti obisnuit cu deraierile continue de la miezul problemelor. Abureli sunt peste tot, indiferent de domeniul de activitate. Este un adevar greu de acceptat, dar vizibil. O politica veche pe care o practicam din nefericire cu toti. Si care functioneaza.
Imi place sa spun lucrurilor pe nume, chiar daca voi deranja pe multi cu aceste randuri. Oamenii care considera ca sunt buni si la asta si la chestia cealalta, deoarece au abilitatea de a se adapta indiferent de conditii, nu inseamna ca vor purta victorii dupa victorii. Scena nu le apartine intru totul. Una este sa te scalzi in apele care-ti sunt familiare si alta in oceane cu rechini. Inainte de a te imbraca in haine care nu sunt pe gustul tau, intreaba-te daca frecventezi acelasi croitor precum rechinii. S-ar putea sa ai o surpriza: nu sunt pe dimensiunile tale create acele costumatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu