sa mergi
pe pietre incalzite
de dragoste
nu-i lucru firesc.
un pic ciudat
este nisipul
ce te inconjoara,
in timp ce tu te gandesti
unde este izvorul
din care sufletul tau vrea sa bea?
unde-ti sunt cuvintele acum,
calatorule visator,
cand aerul e prea cald si totusi rece?
unde te-ai pierdut?
unde?
in pustiu
nu te poti juca cu dragostea,
nu, nu, nu.
este doar o iluzie
prinsa intre doi nori,
pe care ii privesti pe ascuns
uneori,
din nisipul
existentei tale,
cusuta cu un fir de ata.
S-a fript băiatul?
RăspundețiȘtergereBaiatul nu s-a fript.Eu, da. :D
RăspundețiȘtergeredar daca te-a fript tu o sa il fierbi, nu?
RăspundețiȘtergereL-am lasat pe mainile alteia. Il fierbe la temperatura potrivita, in timp ce eu ma bucur de libertate. Si inca, un mic amanunt: doresc ca persoana pe care o iubesc sa-mi duca dorul, asa cum izvoarele la munte curg, ducandu-si misterul mai departe. :D
RăspundețiȘtergere