-Stii, mi-e dor de tine.
-Mie nu.
-Am facut ceva gresit in privinta ta? Doar ne intelegeam asa de bine.
-Aceasta este parerea ta. Eu ma simt bine...asa... libera. Fara tine.
-Hei, nu-mi place atitudinea aceasta!
-Nici mie a ta. Nu sunt proprietatea nimanui.
-Doar n-o sa ma lasi in tacere sa traiesc. Tu nu realizezi cata hartie voi risipi, in lipsa ta. Si cat ma vor durea mainile ca sa ma pot exprima pentru a intelege cei din jur ce vreau. Deja, se uita lumea chioras la mine cand le spun in soapta ce doresc. Si totul in mijlocul zilei. Hai, te rog, revino acasa!
-Nu-mi pasa. Esti pe cont propriu. N-ai avut grija de mine. Eu de ce as avea grija de tine?
-Pentru ca facem parte din acelasi intreg. Si n-am putea canta separat spre deliciul celorlalti. Iar scena mi se pare goala in lipsa ta.
-Asa spui acum, dupa ce ai observat ca n-ai incotro. Ca esti prinsa intr-o lume care intelege prea putin. Prea putin din lumea celor care nu cuvanta. Dar simt altfel ce este in jurul lor. Doar ne-am mai despartit de cateva ori.
-Da, insa, te-ai intors de fiecare data. Acum te comporti intr-un alt mod. Ai devenit independenta. Te promovezi singura. Fara mine. Iar eu stau in tacere, incercand sa prind sunetele din zbor. Intoarce-te, te rog!
-Ma mai gandesc. Pana atunci asculta muzica fara a o fredona.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu