Ne pierdem adesea in etichetari de tot felul, destramand toata esenta sufletului celuilalt de langa noi. Si ne folosim de ele in momentele in care suntem, de fapt, incapabili sa facem un anumit lucru / gest. Drept exemplu, nu sunt teribilista. As vrea sa vad cum este, dar asta ar insemna sa-mi rup vreo coasta pentru a incalta pantofii unei persoane teribiliste. Not my style. Am ales sa fiu o persoana la locul sau, dar cu simtul umorului. N-am nimic cu persoanele care pot fi asa, pur si simplu nu ma prinde curentul acesta. E ca si cum o haina nu mi se potriveste din cauza croielii.
Revenind la etichetari, in ultima vreme mi s-a lipit de frunte expresia " fata cu comunicarea" (scuze pentru cacofonie) la munca. Ador acel domeniu, il simt aproape de mine, dar mai exista si anumite limite. Nu sunt atotstiutoare in domeniu, mai am multe de prins. De una te lovesti in facultate si altfel stau lucrurile in practica. Nu inteleg de ce atunci cand cineva este constient ca nu se pricepe la ceva plaseaza responsabilitatea altcuiva, periind-o cu astfel de etichetari. Nu ma incalzeste cu nimic acest gest. Daca stiu ca nu ma prinde ceva, spun ca sunt proasta, admit macar asta. Nu ma ascund in frunzis.
Am multe schimbari de facut anul acesta printre care si renuntarea la aceasta eticheta.
"fata cu comunicarea" lucrezi intr-un mediu unde persoanele(colegii) de acolo au un handicap? ei nu se pot exprima, ei nu pot gândi, ei nu pot să îşi spună parerea? banuiesc că sunt cu "diplome "
RăspundețiȘtergereO seară plăcută!
Ideea este ca unde lucrez, lumea este perceputa eronat, in functie de ce a asolvit. Este o tampenie si stiu asta. E aiurea sa umbli cu "diploma" pe fata tot timpul. Conteaza daca esti capabil. Daca poti realiza ceva. Colegii mei stiu sa se exprime, dar cand totul porneste de sus... devii fara sa vrei un mic papagal, scuza-ma, care preia ceea ce altii spun. In consecinta, oamenii creativi vor fi mereu niste neintelesi sau ciudati. O seara placuta si tie!
RăspundețiȘtergere