Mi-au trebuit ani buni ca sa experimentez pe propria-mi piele mot-a-mot expresia "haina il face pe om" . Parerea mea de rau este aceea ca respectul se masoara altfel, nu in brandul purtat. Si totusi, azi am simtit un dezgust total ca mic fragment din populatia acestei tari, datorita faptului ca eram imbracata casual si dotata cu un rucsac in spate, de parca as fi ajuns in capitala, direct de la munte.
As fi putut sa-i tin un intreg discurs legat de etica profesionala persoanei care si-a permis pe un ton ridicat sa-mi spuna cele scrise in titlu, dupa ce m-am prezentat politicios si i-am comunicat unde trebuia sa ajung, in interes de serviciu. Am lasat balta discursul, cauza era deja pierduta. Impolitetea e la mama ei acasa, imbracata in haine militare. Pacat! Am lucrat alaturi de oameni in uniforma 3 ani de zile si am invatat ce inseamna spiritul de camaraderie. Azi am dat peste exceptia de la regula. Exceptia care te pune pe ganduri si-ti lasa un gust amar. Avea dreptate Octavian Paler sa nu mai creada nici in politica, in capitalism s.a., ci doar in iubire. Valorile vechi nu isi mai au rostul pe portativul societatii actuale.
Azi ne uitam la hainele pe care o poarta o persoana si o etichetam rapid. Anticipam imediat care este caracterul respectivei persoane, neluand in calcul si posibilitatea ca ne-am putea insela.
Data viitoare ma imbrac la costum si o sa-l salut de la inaltimea picioarelor mele pe respectivul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu