Zilele acestea, am simtit cum timpul trecut revine in prezent. In fuga. Fara preaviz. Am simtit mirosul painii calde, asteptand ieri dimineata in drum spre serviciu la o frumoasa coada. In plin centru al capitalei. Mi-a revenit in gura gustul papanasilor care ma priveau pufos de pe raftul centrului de paine cand eram pustoaica (de unde cumpar si astazi alte bunatati - ceva a scapat din traseul schimbarilor, a privatizarilor etc., spre propria-mi bucurie). Si am experimentat aceleasi senzatii. Doar mama nu era langa mine, singura persoana careia ii zambeam cand asteptam sa ne vina randul sa luam paine.
Mai nou, experimentez viata la lumina lumanarilor. Partea buna a lucrurilor este ca ma descurc bine, chiar si procesul de machiere da rezultate excelente. Astept sa incepem sa spunem si povesti in jurul mesei, ca odinioara. Minusurile se refera la faptul ca n-am un uscator de par care sa fie alimentat de acumulatori si nici laptop ca sa pot sa-mi fac de cap (sic!). Si pentru ca nimic nu este intamplator, ci doar o incursiune de evenimente menite sa ne faca sa ne adaptam continuu, astept sa vad care este urmatorul test al supravietuirii. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu