L-am zarit o singura data asteptand autobuzul. O bucla fina de fum iesea lenesa din gura sa, in timp ce degetele tineau usor o tigara. Privea aiurea. Cu niste ochi de un albastru ireal ce-ti dadea senzatia ca esti pierdut ca om definitiv intr-o mare involburata, in lipsa vorbelor. Nepasator, astepta.
Primului autobuz nu i-a acordat nici cea mai mica atentie, la al doilea a avut o mica ezitare. A zambit la trecerea celui de-al treilea precum un gladiator ce a castigat o lupta in arena. Timp de o ora a asteptat. La sunetul telefonului mobil a tresarit. O voce i-a rostit simplu: "Nu mai vin, asa ca nu ma mai astepta. Nu te mai iubesc."
A inchis ochii si odata cu el marea. EL era acum trecutul, altul reprezenta viitorul pentru EA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu