Inspira Arta

Ocupata cu multe aspecte cotidiene, am uitat sa va povestesc de 2 momente din timpul Pastelui, momente m-au facut sa realizez cat de frumosi sunt unii oameni. M-am bucurat nespus de mult sa-l revad pe minunatul Dan Puric la Realitatea TV, sa-l aud vorbind din nou despre al sau Om Frumos. Dupa descoperirea din martie de pe un raftul unei librarii din curtea unui lacas de cult din Sibiu, am cunoscut o alta fata a acestui mare om. Atunci aveam nevoie de o carte pe care sa o savurez si da, dupa ce am privit titlul, mi-am zis in sine: "Despre Omul Frumos? Cine se incumeta sa scrie?" Superba carte. La fel si volumul "Cine suntem". Am gasit multe raspunsuri la intrebari care mi-au trecut odinioara prin minte, am aflat multe si in special am observat ca am uitat sa promovam sufletul romanesc. Ca avem valori care zac in necunoastere si ca ne-am lasat purtati de magia comercialului, a lucrurilor care nu dainuiesc. Ca istoria noastra este una plina de povesti spuse cu inima, cu durere si ca acel termen dor...este o piatra de temelie a esentei romanismului. Ca n-are rost sa ne negam originea sau cultura. Si n-avem voie sa uitam de ele.
Mi-a placut intamplarea povestita legata de bucata de slana pusa in ziarul "Romania libera", alaturi de ceapa (pachetul unui muncitor roman, ajuns in mainile sotiei sale, in locul celui luat de acasa, in momentul in care a trebuit sa schimbe trenurile), slana mancata pe genunchi in tren in drumul spre Viena, de fata cu un austriac. Mi-a placut ideea, caci ascunde in ea un mare adevar despre noi, romanii. Am savurat slana cu ceapa, sorici, toba si alte bunatati acum o luna la munca si am baut da, vin facut in casa, alaturi de colegii mei de la serviciu (daca tot a taiat mai tarziu porcul de la tara o colega). Mancare 100% romaneasca. A lipsit doar painea aceea de la tara, coapta in cuptor, paine ce miroase a ploaie...Imediat, am simtit cu totii cum suntem uniti si fiecare a spus diverse snoave din coltisorul sau de tara. A fost frumos, simplu, lipsit de fumuri si mai ales de functii. Ne-am abandonat hainele, fie de subalterni ori de sefi departe de masa. Am fost romani, dornici sa spuna povesti cu inima.
Un alt om frumos care mi-a incalzit inima cu vorbele sale a fost Tudor Gheorghe, de data aceasta la TVR. Imi place modestia de care da dovada in permanenta, imi place modul sau de a cauta constant in sufletul romanesc valori ingropate in negura istoriei, imi place ca indrazneste sa aduca visele in plan real. Am stat la o distanta de cativa pasi la un spectacol sustinut de el si am ramas pur si simplu hipnotizata de modul in care interactioneaza cu lumea, nu doar de modul sau de interpretare.
Acesti mari oameni inspira Arta. Cu beneficii mai degraba sufletesti decat materiale.