Acesta este titlul uneia dintre schitele pierdute undeva prin casa realizata in timpul liceului, cand inca, mai invatam ceva despre arta in adevaratul sens al cuvantului.Da, ma numar printre norocosii care nu doar simt arta, ci si o cuprind in toata splendoarea ei. Mi-a placut dintotdeauna jocul de-a culorile. Sa surprind senzatii, emotii prin intermediul diferitelor nuante. Sa captez in aceeasi masura idei, pornind de la un simplu punct de culoare. E aproape magic sa vezi cum prinde contur magica Idee transformata intr-o poveste ce poate fi vazuta din diferite unghiuri, capabila sa dea nastere altor ganduri in ochii privitorilor. De ce mi-am adus aminte de ea tocmai acum? Inca imi amintesc efectul ce l-a avut in momentul in care mi-am pus colegii sa priveasca schita.Nici unul dintre ei n-a ghicit ce reprezinta.Toti au vazut altceva, desi era un lucru cat se poate de bine conturat.Era real, nu abstract si nici in stilul lui Picasso. Este una dintre putinele schite in care nu ma incadrez ca mod de a picta in cubism. Si cu toate acestea, fiecare privitor a vazut altceva. Daca o sa o gasesc din nou, o voi posta aici. De data aceasta o voi colora. Ii voi da inapoi viata luata.
De ce mi-am adus aminte de aceasta schita intitulata sugestiv "Goliciune" in aceasta seara? Pentru ca fara sa vrem uneori uitam ca trecutul este o parte reprezentativa din noi si ca nu putem merge prin viata...goi fara a cauta un sens. Fara a alege un drum sau un loc care sa ne simtim bine. In siguranta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu