luni, 20 aprilie 2009

A fost odata...

un suflet care a vrut doar sa zboare linistit. Sa rataceasca simplu in aceasta lume si sa scrie povestea sa cu inima. Candva, mi-a aratat cum o singura felie de paine si o cana cu apa poate fi cea mai savuroasa masa luata vreodata, alaturi de istorioare rostite cu drag. A simtit durerea si si-a simtit de nenumarate ori strivita fiinta in neputinta de a nu putea aduce un strop de sanatate propriului sau copil, un inger de fata care a ramas un punct de reper drag al copilariei mele si care m-a impresionat prin fragilitatea si puterea de a zambi indiferent daca azi va fi aici si maine nu. A incercat si imposibilul, nu doar totul pentru familia sa. A luptat cu "muntele" neputintei, a disperarii, a indiferentei celor din jur. Si a pierdut o mare parte din inima sa odata cu pierderea ingerului sau. Si-a ingropat o jumatate de inima si a invatat sa traiasca cu jumatate pentru ceilalti dragi lui. Si a aflat din nou secretul zborului prin viata. Si chiar a reusit "sa zboare" prudent de cateva ori pentru a le demosntra celor dragi ca suferinta dupa ce te indoaie, te intareste, iar bucuria de a trai frumos este un dar ce merita pastrat.
Taraitul telefonului mi-a adus azi vestea ca povestea sa a luat sfarsit si ca ne va zambi de acum incolo cu drag de Sus. S-a dus "Tatarul". Un alt om frumos.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu