sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Dulciurele

"Cine le explica studentilor de azi ceremonialul de curtare prin invitatii la cofetarie se alege cu priviri compatimitoare. Cine incearca sa reabiliteze virtutile prajiturilor in care nu se punea praf de la Dr. Oetker e cazat in lagarul nostalgicilor si invitat sa se trezeasca la realitate."
("Cutremure, cofetarii si prajituri "- de Radu Paraschivescu, Esquire: ianuarie -februarie 2010)


Daca vi s-a facut pofta de o prajitura cu adevarat savuroasa, puneti-va pofta in cui. Ai prea multe variabile de luat calcul, prea multi nervi intinsi, pana ajungi sa te declari invins si sa te apuci sa-ti prepari una.
Jamie Oliver iti poate sta la dispozitie oricand. E chiar super tipul asta. Naturaletea lui rosteste multe.

Revenind la prajituri, inca, mai tin minte ziua in care tatal meu s-a gandit ca este vremea sa-mi prezinte un loc emblema al capitalei. Un loc in care m-am simtit precum un personaj de basm, ce se desfasura in fata privirii mele cu ajutorul aromelor, al culorilor savuroase prinse in forme care de care mai inedite. Locul acela era Capsa. Chiar daca mai trec pe acolo, nu mai are farmecul de atunci. Nici cofetarul nu mai este acel domn amabil, cu zambetul pe buze.

Torturile pe care le-am vazut in acel moment, rotindu-se precum niste balerine pe o scena, erau incredibil de savuroase. Le puteai manca...doar privindu-le. Si minunatele, irezistibilele, ademenitoarele langues de chat...se numarau printre preferatele mele (n-am mai regasit aroma lor ispititoare de multa vreme, in nicio alta cofetarie).

Astazi, fiecare prajitura are aceeasi aroma, doar forma si culoarea difera. Nu te mai ispiteste nici macar frisca care este natural- invizibila in calitatea sa. Nu te mai imbie nici numele prajiturilor sa le mai cumperi. Si nici cofetarii care nu stiu ca a prepara o prajitura savuroasa este o arta si trebuie respectata ca atare, nu tratata precum un alt produs alimentar. Vanzatorii din cofetarii, caci nu le pot spune cofetari, trateaza prajiturile precum niste infractori, le azvarla pe un carton si apoi le impacheteaza in hartie "de forta" ca sa se pastreze cat mai bine pana la casa clientului. Am pierdut sirul experientelor avute cu acestia si de fiecare data am ajuns la concluzia ca nu vor sa inteleaga ca in calitate de client vrei sa mananci acasa o prajitura, nu o prajitura care face bungee jumping pe o bucata hartie sau intr-o cutie de carton.

4 comentarii:

  1. imi imaginez ospatarite durdulii care vin sa ma serveasca cu o delicioasa prajitura "va aduc si un suc?"

    RăspundețiȘtergere
  2. stiam eu.:))) si o rugaminte: vezi ca n-ai activata comanda de postare comentarii pe blog si chiar doresc sa postez si eu un comment pe la tine, daca tot ti-ai schimbat skin-ul (care este superb). pupici!

    RăspundețiȘtergere