A moment of truth

I promote:

1 make-up artist who likes to play with natural forms of the mathematics. 

Pentru prima oara, am decis sa creez un mesaj de promovare al unei persoane apropiate mie. Ce parere aveti de aceasta idee?

O adevarata piesa de dragoste

1 great love song

Stau si privesc nedumerita XFactor - gala melodiilor de dragoste. Recunosc ca ma asteptam ca alte piese sa fie cantate. Insa, cea mai buna piesa este cea de jos (oare se va incumeta cineva sa o cante la vreun concurs de acest gen. :D):

Cea mai frumoasa piesa a anului

Baietii acestia ne-au demonstrat constant ca sunt: ARTISTI.
Va las sa-i ascultati cu placere. :)

Cu toate armele pentru o cauza precisa

:)

Vorba zilei (18)

Cuvintele se prind intr-o hora pe o bucata de hartie in cautarea unui sens ... intrerupt de actualitate. Ele rostesc stari in lipsa unei voci. Si tot aluneca. Umplu un taram. In care bataile inimii capata contur. Tot inainte. Niciodata inapoi. Uneori este nevoie doar de un pumn de cuvinte pentru a imbraca inima in hainele iubirii. Cel mai bun accesoriu, indiferent de vreme.

Don Quijote

suflet rătăcit

cu gândurile hai-hui,

încotro te îndrepţi?

„- Îmi caut iubirea. Mi-am dat întâlnire cu ea.

O aştept de-o clipă.Trebuie să vină.

-Ei, cum arăt?”

„-Nici rău, nici bine.

Ochii tăi nu mint.

Mii de vorbe răsar în culoarea lor.”

„-Crezi că o să-i placă de mine?”

„-Eşti cam nesigur pe tine.

Şi n-ai de ce.

Fericirea este vizibilă,

pe faţa ta.”

„-Hmm! Mă pui pe gânduri.

Acum acestea aleargă pe drumuri şerpuite,

către o destinaţie pe care nu o cunosc.

Mi-este greu să le adun.”

„-Fă un mic efort de imaginaţie!

Există Făt-Frumos?”

„-Doar în basme.”

„-Şi atunci....”

„-Cine eşti, spune-mi, te rog?”

„Inima”.

2 good :)

Sofa music

5 stars

The show must go on

Simply the best

A musical dream

Daily promotion

The 90's

Good times... for good music. :)

Some classic

Cine va merge mai departe la XFactor?

Cine merita.
My list:
- piticii: Andrei Leonte, Irina Florea si  Antonia Filip.
- peste 25 +: Diana Hetea, Alin Vaduva si Iulian Vasile.
- grupuri:  Refresh si Xtreme.
Pe acestia mizez la multe gale de acum incolo datorita vocilor si atitudinii lor.
Mi-ar fi placut sa fie pe scena si Just Us si Argessis (caci stiau cum sa umple o sala cu muzicalitatea vocilor lor).

Vorba zilei (17)

Sa cuceresti inima cuiva inseamna sa intelegi matematica impusa de viata. Trebuie sa fii pregatit sa faci fata tuturor necunoscutelor, variabilelor si ecuatiilor ce apar la fiecare respiratie de-a ta in prezenta sa. Victoria? Adunari si inmultiri ale starilor ce te vor purta catre un taram pe care nu-l vei uita niciodata: iubirea.

Vorba zilei (16)

Tehnici esentiale de supravietuire in jungla de azi? Fuck, fuck and again another fuck. 

Nota: Copii nu va ganditi la prostii! Acelea va iau mintea. Nu va desteapta.

Incet, incet

inima imi ingheata in fata comportamentului unora. Si simt ca se apropie momentul in care sa le pun "pa". Detest lipsa bunului simt. Minciunile sfruntate. Lucrurile cu doua fete. Si prostul meu obicei de a schimba oamenii. De a-i face sa-si descopere noi limite. La fel si faptul ca tind sa fiu perfectionista. In momentul de fata, sunt cu sanatatea in pom, iar pomul sta undeva suspendat in aer, deoarece sunt genul de persoana care-si plaseaza fiinta pe ultimul loc, gandindu-se mereu la ceilalti din jurul sau. 

In weekendul acesta, le-am oferit parintilor mei un spectacol greu de descris in cuvinte. Un spectacol din care au inteles ca este posibil sa ma piarda oricand la propriu si care m-a facut sa fiu constienta ca bateria din piept are energia la nivel minim.
Sfatul meu catre cei care este posibil sa se regaseasca in aceste cuvinte: Bagati-va picioarele! Live your life! 

Vorba zilei (15)

Nu exista medicament mai bun decat atingerea parintilor. In cele din urma, sangele isi spune cuvantul.

Sa fie tragedie? Sa fie comedie? Sa fie... viata?

Este tare aiurea sa astepti un semn de la cineva. O vorba. Sa stii ca este bine. Si pentru ca tot supravietuiesc cu ajutorul calciului, caci altfel as lesina datorita anemiei acute si oboselii, am primit in seara aceasta un nou bobarnac de la viata. Amandoi parintii nu se simt bine. In acest moment, tatal meu goneste cu masina ca sa o salveze pe mama, caci la tara, nu exista salvare... te salvezi singur. Si eu astept si mai verific din cand in cand situatia... prin telefon. O lovitura sub centura la finalul zilei. Neprevazuta.

Cum rezisti?

cu ajutorul calciului intravenos administrat oral.

Nota: Raspuns la o curiozitate a unei amice.

Nu suport

Dupa ce am trecut printr-un moment care m-a determinat sa fiu acida (cum n-am mai fost de multa vreme), astazi am constatat ca de fapt nu s-a intamplat nimic. Ca totul a fost o simpla iluzie. Cel putin asa spera cei care au gresit fata de mine. Am stat si i-am privit plictisita in eternul lor joc. Al victimelor. Dupa cateva intrebari adresate, le-am taiat elanul actoricesc. M-a uimit modul lor de abordare a situatiei. Ceea ce nu stiu este ca nu suport pupincuristii. Nu de alta, dar partea dorsala imi apartine.

Vorba zilei (14)

Rezonanta cuvintelor grele poate trece prin pereti. Important este sa nu le auzi si sa le lasi sa cada precum o cascada...jos. In podea. Fara ecou.

Vorba zilei (13)

Poti dormi cat vrei. Conteaza ce vei tese in somnul tau.

Shot actual personal

Fiecare zi imi aduce multe noutati. In sens negativ. Constat ca oamenii care se nasc soareci, raman soareci. Pupincuristii raman pupincuristi. Si invata zilnic meserie. Uita, insa, sa se stearga la bot. Cei cu nasul pe sus adulmeca aerul poluat, considerandu-l rarefiat. Obositii continua sa fie obositi... de viata. Plictisitii se simt mereu nemultumiti. Cei lipsiti de coloana verticala continua sa creada ca o au (doar din punct de vedere anatomic exista), nu si in ceea ce priveste profesionalismul lor. Invidiosii isi irosesc prosteste timpul. Si isi amarasc singuri fiinta. Iar fraierii (ca mine) continua sa fie fraieriti.

MAD world

Vorba zilei (12)

In viata, oamenii obisnuiesc ca fure multe. Bani. Tablouri. Tezaure. Cunostinte. Experienta. Iubire. Idei. Cine ajunge sa fure din aurul mintilor stralucite, nu stie ca acesta devine cenusa in mainile lor.

Vorba zilei (11)

Nu incerca sa despici in patru ceea ce este de neinteles. Iroseste-ti timpul in alte moduri.

Vorba zilei (10)

Don't rush just be smarter than others!

Vorba zilei (9)

Imaginea reflectata intr-o oglinda poate avea o mie de taisuri. Conteaza daca esti capabil sa infrunti ceea ce vezi. Si sa accepti taisurile ca pe ceva firesc.

Caut soacra

       Nu. N-am dat anunt la matrimoniale. Chiar daca postul este vacant. Pe o perioada nedeterminata.

       In ultima vreme, am constatat ca tot mai multe persoane vor sa faca pasul cel mare. Care sa le schimbe viata. Un pas ferm, plin de maturitate. La televizor. Momentan, pe sticla se desfasoara doua lupte a caror tema principala este casatoria si pe plan secundar iubirea. Lupte camuflate de palariile a doua emisiuni "Nora pentru mama", respectiv "Mireasa pentru fiul meu". Cu toate ca pornesc de la idei comune, in prima se acorda importanta majora nevoilor soacrei, in a doua asteptarilor mirelui. Ei trebui sa fie sedusi, fermecati. Convinsi. Pretendentele la inimile celor doua parti lupta cu toate armele. Si mijloacele posibile. Reusita lor din transee va fi marcata de o casatorie. Live. Ca merita intr-adevar sau nu eforturile lor soacra si viitorul sot, stiu doar ele. Asa-zisele mirese. Care in loc sa stea la balcon si sa asculte serenade, isi sufleca manecutele si pleaca la razboi. Unul al seductiei, hilara pe alocuri. Cu multe rufe spalate in public. In cinstea realitatii. Si a show-ului   (suntem maestri in arta spectacolului). 

Astept emisunea in care mireasa va juca un rol principal si va fi cea care va trebui cucerita. Ofer o idee in acest sens producatorilor de emisiuni TV: "Caut soacra cu care sa impart o relatie dulce-acrisoara". Poate soacrele vor fi mai usor de induplecat si nurorile mai greu de exploatat. :D
Pana atunci ma voi amuza (rar ce-i drept) de ideea fluturata in spatiul public: all we need is love. Una de bun gust ar fi alegerea potrivita.

Vorba zilei (8)

Statul dauneaza grav sanatatii! Chiar si statul in fund, nu de alta, dar exista posibilitatea de a ajunge sa gandesti precum unul.

Vorba zilei (7)

Motto: 
"- Sa nu uiti maine la prima ora, da?"

In mintea unora zace cate un elefant. In creierul altora zace doar nesimtirea. 

Momentan jonglez intre  "a uita" si "a nu uita". Tare as vrea sa uit...: donez elefantul meu unui alt copil.

Vorba zilei (6)

Se intampla uneori ca timpul sa-ti rada in fata si tu sa stai si sa privesti mut / suparat peisajul. Ce bine ar fi daca in loc de o tranta cu el, ai accepta sa iesiti la o bere si sa vorbiti numai de lucruri bune! Nu de rele.

De ce nu mai scrii?

O intrebare la care nu am in acest moment un raspuns satisfacator. Nu am mai regasit starea aceea pe care o aveam cand scriam asa cum trebuie. Acum ideile imi zboara aiurea si oboseala si-a lasat adanc amprenta in viata mea. Poate ca in clipa in care ma voi intoarce "acasa", voi regasi starea. Mai este putin. :)

Vorba zilei (5)

"- Daca ma suna cineva si n-am telefonul la mine? Ce ma fac?"
Vorba zilei ii apartine unei viitoare vedete in crestere - un pusti de 7 ani. Si cand ma gandesc ca am crescut cu cheia de gat, departe de telefonul mobil. Copilarie in toata regula! Fara limite. :D

Something so goooood

The Kings

my favourites... :)

I can't help listen this ...

Vorba zilei (4)

Este important sa, dar mai important este sa nu uiti sa... ce? Nu mai are nicio importanta. Mi-a placut sa stam de vorba azi.
Un fragment de mesaj codificat ce poate avea n subintelesuri (si necunoscute).
:)

Faza zilei

"-Eh, ati cumparat de la florarie!
-Nu. Le-am primit. Este ziua mea".

Vorba zilei (3)

Uneori, oamenii lasa in urma lor comori. Alteori, lasa marturie doar povesti care se scriu si se rescriu de la o secunda la alta. O dovada clara a faptului ca mereu o sa ne placa povestile, indiferent de personajele care le dau farmec.

Vorba zilei (2)

Lumea este atat de mica incat poate fi cuprinsa intr-o bratara. Daca o privesti cu atentie s-ar putea sa descoperi lucruri nebanuite.

Vorba zilei (1)

Eleganta miscarilor de altadata a disparut. O umbra a ei o regasim pe pelicule. Azi, "ursii" circula liberi si impart labe in stanga si-n dreapta. Elegant, nu?

Ce nu-mi pot scoate din minte

Mai este un pic pana ma intorc acasa. Si credeti-ma ca deabia astept sa-mi umplu plamanii cu mult aer curat. Pentru unii acasa inseamna asta, pentru mine acasa inseamna ... (inca, n-am gasit culoarea potrivita ca sa v-o descriu). Poate candva, va voi invita in casa mea. Acolo unde nu este nici frig, nici cald. Ci doar o poveste suspendata intre 2 oameni.
:)

Vivir

odinioara, mi-ai spus ca secundele ne urmeaza oriunde
precum pietrele din izvoarele ce salasluiesc in inimile muntilor.
ca suntem la fel ca si ele.
simpli trecatori.
observatori.
purtatori de esente.
risipitori de energie.
cautatori de iubire.
azi, m-am decis sa fac un colier din secunde
pe care-l voi lega
cu multe clipe
traite frumos.

Incerc sa inteleg ...

dar nu cred ca o sa pot. Am nevoie de o lamurire. In ultima vreme, multe fete publice care apar la televizor, rostesc o sintagma imbecila din punct de vedere gramatical : "Imi place despre tine". :D Eu, una am alte asteptari: schimb postul. Voi ce parere aveti?

O limonada si o serenada

O melodie ce-mi aminteste de Serenada rap a lui Jovanotti. Enjoy it here! :)

Balada pentru o motocicleta

Se ia o formatie. Cateva fete misto ("bucate", in limbajul barbatilor). Cativa baietei. Motociclete, una si una. O uzina oarecare. Se pune o melodie de club si incepe dansul. Plus filmarea. Multe n-am inteles, ritmul este unul bun. Si totusi de ce am senzatia dupa ce am ascultat aceasta piesa ca n-am inteles deloc ideea videoclipului? Piesa buna, bad video.
Va las sa va dati cu parerea. :)

Sold out

I:  - Unde iti este sufletul, straine?

R: - Sub umbrela feluritelor tentatii, fermecat de nenumaratele promotii, m-am gandit sa-l scot la licitatie. L-am ambalat frumos si acum stau nerabdator si privesc cum se desfasoara licitatia. M-am pierdut deja printre atatea cartonase colorate ridicate. Nu ma asteptam la un asemenea succes. Credeam ca doar o singura persoana va licita. Si cand colo, sala este plina. Toti stau si zambesc. Si ridica. Tot ridica acele cartonase ce-mi sfarma privirea. Doar unul sta intr-un colt, precum un observator. Ii lasa sa-si faca jocul. Si eu tot astept o reactie din partea sa. Nimic. Nimic. Nimic!!!!! Imi vine sa tip, dar nu pot rosti ceva. Singur m-am pus intr-o asemenea postura. Mi-am ales calea. Ce greseala? Ce Greseala?! As vrea sa deschid cutia si sa-mi iau sufletul inapoi. Mi-e ciuda! Am convins o masa de oameni si unul singur m-a doborat cu indiferenta sa.
Cartonasul strapunse aerul.
- Sold! rosti o voce ragusita.
Sufletul se ridica, urmand un drum pana la un anumit trup. Observatorul zambi. Parasi incaperea.

O farama

Viata este atat de imprevizibila. Ne tot ofera semne si noi...nimic. Le ignoram si mergem mai departe. Azi, am gasit o farama din orasul de suflet. Un simbol ce zacea in propriul portofel, intr-un buzunar. M-am amuzat de moment. Acum cateva clipe am gasit un alt semn, lasat pe blog. Si mi-am adus aminte de multe clipe minunate. Un mix de trairi uitate. Dar speciale. Da, si mie imi este foarte dor de acele vremuri, Lil' Bro' cand timpul statea suspendat in liniste, descoperindu-ne. Si da, vom marca si alte clipe frumoase. Multicolore. Si cine mai stie ce alte istorioare... See U soon! :)

...

Prin tesatura vietii, ne-am incurcat trairile, in cautarea cunoasterii esentei vechi a existentei pline de sens.

Please, somebody stop meeeeee

- Ce esti tu?
- Sunt asistenta TV.
- Wow! Wow! Ce misto!
- Si ce faci, in general, acolo?

- Pai, stii si tu. Dau din poponet si rostesc aiurea niste cuvinte. Oooh! Pardon. Chiar m-am intalnit cu el aseara in Bamboo. I se potriveste manusa nickname-ul. Daca as fi in locul lui as scoate bani de pe urma acestui nick. L-as  inregistra la OSIM, ca sa le fac in ciuda invidiosilor. Si cine face referire la "poponet",  va scoate leusori din buzunar.

- Chiar si atunci cand doctorul iti zice in urma unui control "aveti poponetul iritat"?
- Eehhh! Hi!Hi!Hi!Nici chiar asa.
- Si castigi bine de pe urma miscarii poponetului?
- Suuuuuuuppppeer!!!! Am observat ca lumea ma place cu adevarat. Iar barbatii?! Toti vor sa faca poze cu mine. Sunt vedeta, ce mai! Parintii mei colectioneaza articolele din ziare. Sunt cu adevarat fericita. Am uitat sa-ti spun ca maine plec in Dubai. Deabia astept sa calaresc o camila.
- Ha!Ha!Ha! Hai ca esti funny. Adica mergi cu "Camila" ta.
-Ah, nuuuuu! Nu ai vazut ce fata are?! Nu se mai inscrie in tipar, de cand mi-a crescut rating-ul pe piata. Era bun cand stateam printre blocuri, acum.....nu.
-Si cu cine mergi?
-Cu papa Johnny.
-Aaaaaaaadica?!
-Papa Johnny invarte afaceri in real estate. Este tare. Mi-a promis ca o sa-mi deschida multe usi in cariera.
- Ooooh! Norocoaso! Sper sa nu fie usi din fier forjat.
- Invidioaso!

Nota: Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare ori edificatoare.

Out of here

Tonul face totul. Desparte lumea. Imparte gandurile. Separa trairile. Azi, am renuntat la a vorbi despre lucruri serioase datorita tonului partenerului de discutii. Raspunsul sau acru la o simpla intrebare, m-a determinat sa ma retrag. Si tot ce vroiam era sa ma asculte. Sa stie ca sunt si voi fi alaturi de el. Dar se pare ca locul meu este unul diferit decat cel pe care-l percepeam. Realitate inselatoare. Life isn't that easy!

Pictura scrisa

in plin murmur al diminetii
simturile mi s-au trezit.
papilele gustative le-am lasat sa se infrupte
din roua racoroasa
cu nesat
sub lumina blanda a soarelui.
la amiaza, trupul l-am dus la scaldat
si l-am lasat sa se odihneasca
sub blanda mangaiere a salciei.
diseara, gandurile le duc la colindat
peste taramuri lipsite de coordonate geografice,
suspendate in timp.

Incet

printre degete
nisipul trece.
cuvintele se aduna usor
in ale mele ganduri.
soarele zambeste pentru ultima oara
in fata lumii
in asta seara,
lasand lunii locul
pe taramul imparatiei albastre.

incet, literele se prind
intr-un dans
frenetic,
lipsit de consecinte,
dar plin de esente rare.

departe de ochii lumii,
stam in liniste si privim
cum secundele se alearga unele pe altele
in maratonul vietii.

Just ...

Interesanta aglomerarea din reteaua Facebook. Mai interesant este momentul cand realizezi ca ai in lista de prieteni persoane cu care nu ai purtat vreodata o conversatie face-to-face  :D si stai si privesti acele nume  + fotografii cu ei, precum un idiot, gandindu-te daca aveai febra mare ori erai afumat cand ai apasat butonul "accept".  Poate ca idealul acestei retele este continut in expresia "mai bine prietenul cuiva decat dusmanul sau". Sau poate ca azi socializarea se rezuma la cat mai multe cuvinte aruncate on-line decat la intalniri in spatiul public (ca doar iti informezi publicul cu tot ceea ce iti trece prin minte / ti se intampla peste zi,  in plan virtual). Real life sucks, virtual one makes U a real V.I.P. isn't it?

Heroes

Multi uitam sa ne oprim pentru cateva secunde si sa ne intrebam care este rostul nostru in lume. Multi cautam sa ne invelim in "material" sufletul, neluand in calcul faptul ca ne pierdem esenta. Multi ne lasam prada temerilor. Si fugim de ele pentru ca ne este teama sa le infruntam. Ne este frica sa le imbratisam si sa admitem ca sunt parti din noi. Multi interpretam roluri intr-un mod fals, pentru a ne ascunde sub acoperisul lumii inselatoare. Ne place sa privim cerul, fie el instelat, fie mangaiat de atingerea norilor. Multi alergam. Fie dupa vise prea marete, fie dupa cunoastere. Ori pur si simplu haotic. Vrem sa fim eroi si sa ne punem amprenta asupra celorlati. Putini reusim. Si multi ramanem dezamagiti de insuccesul nostru. Incepem sa ne simtim precum niste copii carora li s-a luat jucaria preferata din fata. Si sa ne manifestam ca atare. Multi isi doresc sa imblanzeasca lumea. Putini ajung sa o cunoasca si sa se lase fermecati atat de frumusetea, cat si de uratenia sa. Multi se plang. Putini zambesc in fata greutatilor. Multi vor sa fie nonconformisti. Cativa sunt. Multi vor sa prinda valul si sa nu-l lase sa le scape printre degete. Prea putini reusesc. Multi vor sa fie intelesi. Din ce in ce mai putini resusesc sa se faca intelesi. Ori ascultati. Multi urla. Putini rad. Multora le place sa danseze. Putini danseaza in ploaie. Cativa isi accepta conditia. Si prea putini isi cunosc sinele.

The no. 1

Multi asteapta o viata intreaga sa ajunga sa fie considerati no. 1. In cazul meu, eticheta mi-a fost lipita demult. Azi m-am amuzat, la auzul acestor cuvinte.: "Nu-ti spun mereu asta, ca sa nu-ti iei lumea in cap." Ceea ce pentru unii reprezinta o provocare, pentru mine provocarea consta in a impune noi limite de profesionalism. Am ridicat bariere de cand eram copil, acum la maturitate, doar ma amuz. Recunosc ca mi-as lua lumea in cap cu un singur scop: sa-i ating frumusetea, nu s-o impresor.

La astfel de lucruri ma voi intoarce mereu ...

motivele va las sa le descoperiti singuri. Eu ma las purtata din cand in cand de astfel de acorduri:
1. (nu aveti nevoie de incalzire pentru asa ceva)
2. (show-ul continua in forta)
3. (nu va asteptati la asta?)
4. (nici la asta?!)
5. (pentru suflet)
6.  (prea bun, prea bun, de neuitat)
7. (this is it...real music)
8. (I still got the beat)
9.  (oldies...hmmmm!)
10 (o tema pe care ati tot vazut-o in ultimii ani in videoclipuri)
:)

In haine varatice

Uitasem de piesa aceasta (inca ma face sa visez frumos). Just listen here! :)

Momentul Kodak la inmormantare

Poate suna bizar, insa daca ne dau strainii gadgeturi pe mana, ies momente nebanuite. Asa suntem noi. Inventivi. Partea proasta a acestei capacitati o reprezinta faptul ca nu prea mai stim sa respectam momentele triste ce ne marcheaza existenta. Sunt unii care vor sa le imortalizeze. Am avut parte de un astfel de moment, zilele acestea  la inmormantarea bunicii mele (Dumnezeu sa o odihneasca in pace!). Desi momentul a fost penibil, mai penibil au sunat cuvintele din partea unui batranel care cu toate ca depasise viteza legala de 80 si ceva de ani, vroia si el sa aiba parte de un moment Kodak la cimitir. Imi venea sa-i zic: "Tataie sezi bland, ca-ti vine si tie randul" (dar m-am abtinut). Este absurd ca la coada vacii (scuzati-ma! am copilarit la tara si nu am niciun fel de regret in privinta asta) sa ai asemenea idei. Nu va mai spun ce telefoane mobile aveau babutele. Ma dureau ochisorii sa le vad cum incearca sa butoneze minunatii scumpe. :D Poate ca in curand Facebook isi va intinde aripile si cu ipostaze in care vaca Marioara va zambi aparatului de fotografiat in timp ce este mulsa. Iar tanti Fanica ne va arata intr-un filmulet postat pe Youtube cum se curata porumbul pentru gaini sau cum se face un colier din seminte de floarea-soarelui. Viitorul suna bine! Traditiile au fost ingropate, mai ales ca nu pot fi butonate. :D

Save as

Suntem salvati! Intotdeauna am fost. Doar ca orbiti de mersul nostru haotic prin cotidian, nu am reusit sa sesizam acest aspect. A trebuit sa vina "pustiulica" si sa ne spuna raspicat: "Am salvat 22 de milioane de romani". De la ce am fost salvati? Presupun ca de la prelungile calcule matematice legate de dari, datorii s.a.m.d. (pe care de regula le intrerupeam cu multe "rauri" de bere). Pentru asta ar trebui sa-i multumim salvatorului, acest mic om care a avut curajul sa lupte pentru propria patrie (un Goliat pe care oricum nu-l va imbratisa vreodata). Merita sa-i facem, nu-i asa, un cadou pe masura gestului sau patriotic: sa emigram in masa si sa-l lasam cu cele 22 de milioane desprinse dintr-o carte SF scrisa de el. Un cadou memorabil. Va dati seama cat teren de joaca liber ar avea impreuna cu prietenii lui? Doamne, cate miute ar incinge?! (doar se pricepe la asta) Hai sa-i lasam singuri! De frica nu le este teama. Nici de singuratate. Dar ce vor face cand nu-si vor mai inghiti minciunile proprii? Vor juca fazan (pentru a omori timpul)? Ramane de vazut. Si pentru ca we are safe, merita sa-l asteptam in liniste pe E.T. care sa ofere solutii extra la problemele curente. Pe el, oricum il simpatizam din copilarie. Si pe el l-am vota cu placere, datorita faptului ca nu este un nimeni. Este... candidatul ideal. 100% independent.

Fara griji

To:
Cititorilor (ochii vizibili si virtuali): Ma inclin cu respect in fata gesturilor venite din inima.

Am ramas fara cuvinte si de regula acest cub de gheata are personalitate. Critica, dezbate subiecte, dezvolta idei. Va multumesc tuturor pentru cuvintele lasate pe diverse cai, cuvinte ce privesc o anumita postare de aici. Va multumesc pentru ca-mi demonstrati incontinuu ca gesturile marunte razbat oriunde, nu cunosc frontiere. Le  multumesc si celor de la RadioWhisper pentru intelegere (inca nu le-am raspuns la solicitare, shame on me :D), dar credeti-ma ca de o vreme incoace, atentia mea s-a indreptat cu precadere catre familie, dintr-un simplu motiv: este "sarma" care imi va sprijini mereu trupul si inima. 

Poate ca unii dintre voi sunteti obisnuiti cu postarile mele care contin fine ironii si nu va dati in vant dupa dulcegarii, poezii si cine mai stie ce nimicuri postate pe acest blog. Si nu va plac cuburile de gheata sensibile. Persoana din spatele acestor vorbe scrise are toate caracteristicile unui om sensibil, cu umor britanic in dotare. Cititorii care-mi sunt prieteni apropiati in realitate, stiu ce haine port si care-mi sunt defectele  / calitatile. Ceilalti? Va las sa ma descoperiti ca pe o carte, printre randuri. 

Va imbratisez cu drag, 

De data aceasta simplu: Carmen

Nu incerca

cu inima plina de sageti,
luptatorul isi lasa privirea
sa cada pe azurul boltei
decorate cu nori.
nu era prima data
cand i se intampla sa fie ranit,
pentru el
firescul inseamna sa fie acolo
pe scena unei lupte,
chiar in mijlocul pericolului,
fara frica.
bataliilor le-a pierdut numarul,
insa, le-a inteles menirea.

cu mana pe inima,
simti cum sangele isi deseneaza
o alta ruta pe pielea sa,
in propria incercare de a elibera o sageata.

urma inca una, apoi alta.

in zadar, incerca sa le scoata pe toate,
caci in inima rasareau noi sageti.

acum, luptatorul sta si priveste atent cerul,
asteptarea are rostul sau. 

No way out, no way in

Cand auzi din nou cuvintele "traieste-ti viata" ar trebui sa crezi despre persoana care ti le spune ca este una optimista. Insa, cand aceasta persoana iti descrie imaginea pe care o vede si anume un pat plin cu medicamente, s-ar putea sa-ti schimbi imediat optica. Mai grav este atunci cand persoana pe care o iubesti cel mai mult iti spune ca n-are pentru ce sa mai traiasca. Ca n-are rost sa suferi, doar te iubeste. Dar n-are cum sa-ti stea alaturi pe viitor. Ca a pierdut prea mult si n-a stiut sa traiasca. 

Ironic, azi este ziua de nastere a mamei mele. Persoana care imi tot zice de o vreme incoace sa-mi traiesc viata. Si tocmai ea a decis sa renunte la secundar. Faza cea mai dura este ca mi-a zis prin telefon sa renunt la ea. Sa o sacrific. 

In acest moment temerea mea cea mai mare este ca voi incepe lupta cu un munte de sentimente. O lupta in care este posibil sa-mi schimb definitiv esenta si sa ajung exact un cub de gheata. Lipsit de caldura. 

De renuntat la mama mea nu o voi face. N-am renuntat la ea nici cand a facut preinfarctul tinandu-ma de mana. Indiferent de viata care ne leaga, la oamenii dragi nu am de gand sa renunt. Voi sacrifica alte lucruri, nu pe ei.

Si totusi de ce am senzatia aceasta de genul "no way out, no way in"?

In natura

2 pietre isi soptesc
povestile.
indiferente fata de intunericul noptii,
incearca sa-si intinda scanteile
precum niste brate catre cerul instelat.
incet, luna le imbratiseaza lumina
ducand-o la mile departare.

2 pietre isi asteapta in liniste chemarea
intr-un bol de sticla care decoreaza masuta de cafea.
apasa "stop" si rescrie povestea.

"luna priveste atenta
lumea imbracata in hainele intunericului,
sufland artificii cu ajutorul pietrelor
catre toti cei fascinati de frumusetea naturii.
"a fost odata" reprezinta trecutul,
prezentul si-a lasat amprenta pe 2 pietre
atinse in incercarea de a crea focul
ce va incalzi aerul.
incepe o noua poveste
a clipei ratacite
prin atatea coordonate geografice."

My land

"Life in pink might ruin the thing" poate constitui logo-ul outfitt-ului unei tipe ce ranjeste unuia in autobuz. Prea multa agitatie. Zgomot fara sens. In casti, U2 isi fac de cap in Mysterious ways. Privesc aiurea pe geam. Insirui intr-un colier secundele si le agat de gat pe post de accesoriu modern. Si ma gandesc cum ar fi daca as avea puterea sa regizez filmul vietii mele. Ce pelicula as folosi? Cum as scrie scenariul? Si cine ar putea sa stea in pielea mea pe post de leading actress? Cine ar indrazni sa-i dea un alt glas inimii mele in fata unui public dornic de adrenalina?
Un copil incearca sa deseneze un zid pe o hartie. Nu-i pasa ca bucatile de caramizi nu sunt identice. Imperfectiunea este ceea ce ne caracterizeaza in orice am intreprinde. Ne place sa aspiram spre perfectionism, chiar daca internul ceas rosteste note inegale. Sus-jos! Doar o simpla scala.
"I'm number 1 so why bother trying" rosteste tricoul negru al unui rocker cu privirea ascunsa de ochelarii Police.
"Thunder only happens when it's raining
Players only love you when they're playing
Say women they will come and they will go
When the rain washes you clean, you'll know", razbate din castile sale. Stai linistit! Iti las in continuare aerul de rocker creionat in aceasta povestioara. Secretul tau este in siguranta. Oricum piesa este superba si chiar imi era dor de acordurile sale. Ti-as mai recomanda ceva in acelasi registru, dar nu vreau sa plictisesc audienta deja topita de soarele arzator.Cobor din autobuz.
"- O inghetata ..., va rog!
- Avem doar -, +, /, etc."
- Etc, ar merge pe vremea aceasta!
- Glumiti, cumva?!
- Cine? Eu? Imi place varietatea, draga domnita!
- Nu si mie, domnule.  Etc nu avem. Si nici nu produce cineva asa ceva.
- Doar dumneavoastra mi-ati spus adineauri ce aveti!
- Da, repet: -, +, /, etc.
- Eeeeee! Tot etc, doresc.
- Domnule, chiar nu intelegeti! Doar n-o sa incep sa va insirui toate marcile de inghetata pe care le avem la vanzare. Este doar o forma de a scurta lista. Le spun doar pe cele mai importante si cautate, in egala masura.
- Aaaaahhh! In cazul acesta, schimb comanda. As dori, draga domnita, -,+, /, coada de maimuta (@), etc.
- Domnuleeeeeee!!!!
- Daaaaaaaa!
- Poftiti, etc.
- Va multumesc.
- Si dumneavoastra ce doriti! mi se adreseaza, domnita"
- Tot etcetera." :D

Bucuresti. 7 administratii.Totul este perfect

Mesajul din titlu mi-a lovit neuronii la prima ora a diminetii, neuroni captivati de dansul cetii dense care trecea pe langa mine destul de repede. Un mesaj pus pe un panou publicitar. Mai lipsea un smiley care ranjeste si ar fi completat de minune ideea. Desi m-am nascut si  traiesc in acest oras nu pot spune ca este perfect. Nici n-a fost cand eram copil, daramite acum. Candva, da. Cladirile vechi, construite din materiale durabile cu o arhitectura frumoasa, ma fascineaza. Ele inca mai spun povesti ale unui timp pierdut. Cele noi sunt doar precum niste flori ofelite intr-o gradina ingrijita de un batran gradinar. Acestea nu-mi spun povesti, doar striga spre cer. Sunt reci. Fragmente ale imperfectiunii perceputa de unii drept perfectiune. 7? Cifra norocului pentru politicieni. Nu si a lucrurilor bine facute.

Inca mai sunt zone in capitala care nu au canalizare sau apa. Perfect, nu-i asa? Dar avem mall-uri pline ochi cu branduri straine. Ironic, gustam din aceasta imagine cotidiana ca si cum am manca o felie de tort cu creme in care E-ul este elementul central. Si servim de fiecare data, in campanii electrorale aceeasi mancare preincalzita de catre magicieni ai vorbelor, ale caror actiuni ulterioare vor fi trecute prin filtrul constiintei. Perfect totul pana aici, nu-i asa?

Mergand mai departe, in 7 nu te poti plictisi. Cu 7 prieteni te poti distra. Cu 7 politicieni poti face un show, dar nu de genul "Plasa de stele" (in niciun caz, nu de alta, insa multi sunt cam cazuti din ele :D). 7 minute maxim poti astepta, in cazuri bune, autobuzul catre serviciu. In mai putin de 7 secunde poti rosti: "fuck it!" cand esti blocat in trafic. In fiecare zi poti afla 7 informatii de ultima ora din zona politicului pe care le poti transforma usor in bancuri. Si totusi, totul este perfect. In Bucuresti.

Voi cauta

in diminetile tarzii,
cand soarele se plimba lenes prin alte asternuturi ale cerului,
te voi cauta,
punctand cu mainile albastrul orizontului.
in ochii strainilor, voi cauta farame din privirea ta,
pentru a desena un tablou.
poate ca va fi bine ceea ce voi face, poate ca nu,
dar ce mai conteaza,
timpul se plimba cu bicicleta prin lume hai-hui,
explorand fascinat clipa,
in vreme ce noi hoinarim
prin lume,
deghizati in turisti.
voi cauta frumusetea ce rataceste
intr-o particula de nisip
pe plaja imbratisata de soarele fierbinte.
voi cauta racoarea intr-o picatura de ploaie
ce sta prinsa de o frunza... vara.

voi cauta multe,
voi gasi putin peste acel "multe",
dar niciodata nu voi uita sa prind de panza suspendata a lumii,
clipa,
tot mai sus.

Eu stiu

eu stiu.
ce stiu?
nici eu nu mai stiu.
totul se scurge printre propriile-mi degete
in valea necunoscutului.

eu stiu.
ce stiu?
ca nu sunt singura
care stie ca nu este singura
ce se lasa purtata de valul secundelor
ce se rostogolesc de la rasarit la apus,
pentru a se agata de cer seara la culcare.

eu stiu
ce stiu?
ca nu sunt singura
care rade,
care plange,
care danseaza sub stropii de ploaie.

eu stiu
ca punctul nu este simbolul finalului,
ci marcheaza un alt inceput.

eu stiu si tu crezi asta.

Impotriva timpului

prin geamuri fumurii, unii oameni privesc secundele
cum se infasoara unele-n altele,
inainte, inainte,
niciodata inapoi.
pentru ei diminetile sunt terne.
soarele nu mai are culoare.
este doar un punct
intr-un spatiu suspendat de aer.
pentru altii, secundele sunt niste gogosi umplute cu esente rare,
din care se infrunta, tot infrunta,
fara nicio parere de rau.
in hainele secundelor ei se infasoara,
nu simt niciun fior
al trecerii lor,
pentru ei, timpul este un aliat,
un partener de dans,
nu un inamic.

De o parte

nu, nu, nu te uita la mine
sunt precum o cascada de suspine!
mi-am inselat inima de mii de ori,
am ratacit printre atatea poezii
si...
viata ma tot poarta pe doua roti
oriunde, sufletul imi bate,
departe, departe, departe.

Amalgam

opera cu multi actori.
nori si picaturi de ploaie
pe post de instrumente.
un cuvant danseaza fericit.
ziua de azi isi trage singura cortina.
cat de frumoasa este viata
in ochii unui copil?

Alt timp

liniile din palma imi striga:
"suntem aici. citeste-ne!"
am impresia ca povestea ascunsa in structura lor
nu este a mea.
apartine unui alt timp.
un evantai de linii
este imprastiat pe rochia cea noua,
daca ar fi sa le unesc
mi-ar iesi o simpla poveste
in culori.

Invitatie la film

de pe scaune privim cum
ecranul ranjeste.
neintelegandu-i atitudinea,
il blamam,
tipam la el,
degeaba.

incet, auzim o muzica,
apoi imagini se perinda prin fata noastra
precum niste modele pe catwalk.

"a inceput filmul", gandim.

actorii principali nu-i cunoastem,
sunt noi pentru noi.
sa fie aceasta o tactica de marketing?

intr-o scena, observam ca prezentul este un dansator de break-dance,
cu figuri ametitoare.
cu bete din otel
loveste scarile pe care sta trecutul
pentru a-l tine departe.

aplaudam fericiti
prestatia celor doi.
si totusi, filmul ni se pare ca l-am mai vazut undeva,
incepem agitati cautarea,
nici google nu ne poate ajuta acum.

suntem singuri la propriul film,
a carui productie nu o putem opri
caci nu stim regizorul.

zambim derutati.

scene no. X

Palavre

ieri, buzele mele au inceput sa spuna povesti
despre un timp pierdut.
am incercat, in zadar, sa le lipesc
si cand am crezut ca am reusit,
vorbele le-au desfacut precum petalele unei roze.

azi, auzul a inceput sa-mi joace feste
si sa aud fraze ciudate
in urechi:
"sa nu va ingrijorati de fantomele care va urmaresc
doar aceasta este menirea lor,
sa va aduca aminte de ce ati pierdut
si de ce ati gasit".

Sus-jos

precum marea
inimile noastre vibreaza,
isi aduna notele
si le impart cu lumea
sub forma unor melodii.
nisipul le asculta
si le creeaza cadrul pe care se agata
incet,
un sus, alta jos.

sunt zile in care inimile noastre stau suspendate
deasupra norilor
si-si canta iubirea
fara nicio temere,
multe note cat mai sus, niciuna jos.

Deschis

parca ieri, in lumina unei oglinzi, chipul ti-l scaldai,
presarand fascicule multicolore in aer.
iar eu stateam si te priveam,
furand din aurul clipelor
povesti despre noi.

azi, aurul s-a transformat in argint,
urmandu-mi pasii
pe un drum
pe care am mers amandoi in cautarea
unui punct de sprijin
sub nori,
aproape de pamant.

nostalgici, mai zambim uneori momentelor apuse,
ratacind prin spatiile deschise,
asemeni carapacelor unor broaste testoase,
cu multe trairi in bataile inimilor,
ascunse in eterna imbratisare a cerului.

Intrebarea zilei: Merita Adrian Tutu sa castige "Romanii au talent"?

Dupa o competitie absolut minunata, parerea de rau este aceea ca vedetutele autohtone au inceput sa-si dea cu parerea despre lucruri pe care nu le-au incercat vreodata, mai ales sa se puna in pantofii unui compozitor, indiferent de muzica abordata. Unele dintre acestea spun ca au voce si atunci de ce fac playback? Concursul acesta a deschis calea unuia care va incepe in curand: X Factor. Sa vedeti atunci nebunia vocilor?!

Toti cei 3 mari favoriti, meritau trofeul in mod egal (daca este sa judecam fffff corect starea de fapt). Pentru mine, marii perdanti au fost: DFC, Cristina & Alina, Cosmin Agache, Rebeca si Valentin  Luca. Ceea ce socheaza este ca multi dintre cei care critica nu realizeaza ca fiecare participant a avut de spus o poveste pe masura talentului sau. Si multi concurenti au fost adevarate fenomene, care poate vor gasi sprijin de pe urma acestui show.

Ideea este ca a castigat persoana care a stiut sa-si expuna talentul cat mai concis si mai direct. Da, ma bucur ca a castigat Adrian, nu pentru ca l-am votat, ci pentru ca a reusit sa readuca mesajul hip-hop-ului adevarat, cel lipsit de injurii, in actualitatea si asa plina de povestioare si bancuri cu politicieni dansatori (in niciun caz in domeniul vorbelor).

Ce trebuie sa retinem este ca fiecare dintre cei prezenti in acest show isi va continua povestea, doar cerul este limita.

Kisses!

Da, romanii au talent

Unul urias, as zice. Dovada este aici.
Ma bucur enorm de mult ca a castigat.
Mult succes!

Deci

printre miile de pixeli incerc sa cuprind imaginea
ce mi se arata.
intr-un colt al sau, un chip sters zace,
asteptand o confirmare din partea timpului calator.
deunazi, imaginea era clara si-mi parea familiara,
timid as fi vrut sa-i cuprind esenta
si sa-i spun:
"ce taina ascunde ochii tai?"
insa, am simtit cum clipa imi fuge de sub picioare,
precum un covor.
imaginea se dilata, incet, in mii de puncte ... colorate.
***
despartiti de cadrul lumii, ne acceptam conditia,
nimicnicia.

Chill

este aiurea sa scormonesti precum un detectiv
printre amintiri
si sa redescoperi sentimentele
dintr-un caz de iubire pierdut.
este ciudat sa incepi sa simti
aceste vechi sentimente 
ca si cum ar fi noi,
pentru a putea surprinde inca o data aura muzei
imbietoare si totodata amagitoare.

Too blind

ti-ai lasat privirea
sa rataceasca in voie,
in bratele ramurilor copacilor goi.
iar inima ti-ai asezat-o pe un pat
de frunze multicolore,
drept semn de amintire a vremurilor trecute.
acum, stai si privesti in gol, gandindu-te ca
ai fost too blind to see the truth with your own eyes,
in timp ce dragostea statea doar la un pas distanta
de fiinta ta. 

Ti-as spune

ti-as spune cuvinte de ieri,
ce-mi aluneca prin minte,
zugravind imagini si acoperind
spatii care altadata zambeau.
ti-as spune cuvinte de dor
fara sa simti acel fior
al dorului calator.
ti-as spune prea multe
si totusi
n-as zice nimic esential
pentru inima ta
care canta si danseaza pe o alta melodie
diferita de a mea.

Infect me

Infect me with your love... (prea bine surprinsa ideea :D).

Shoo-be-dub!

Colaj

ti-am desenat chipul
cu ajutorul particulelor de nisip,
si l-am lasat sa fie purtat
de racoarea valului
in bratele marii  lacome
dupa suveniruri.

Coordonate nestiute

sa alunecam pe panza tacerii,
pana vom uita de esenta
lui "de ce"
ascuns in cutele cearsafului.
sa soptim clipei sa mai stea
asemeni unei imbratisari calde
doar pentru noi.
sa construim o poveste
pe coordonatele necunoscute ale destinului,
fara sa ne pese de consecinte,
impreuna,
tu si eu.
Eu.
Tu.

So good to be true

Va rog, nu lasati arta sa moara!

Inca imi aduc aminte fata persoanei careia i-am marturisit pentru prima data ce as face daca as avea multi bani : o galerie de arta. Am ramas cu mult gust amar cand am vazut cum rade. Sincer, nu ma asteptam la acel gest, mai ales din partea unei persoane care spunea ca iubeste arta si totusi de el am avut parte. In vreme ce alte persoane viseaza la cine stie ce meleaguri, vile, masini, eu visez la arta. La arta aceea pe care o faci cu inima si ii dedici intreaga ta fiinta. Arta care iti tine de cald si iti hraneste atat trupul, cat si mintea. Poate suna bizar, dar asta imi place si in fata artei, intotdeauna inima mea va bate cu putere.

In seara aceasta, la "Romania, te iubesc", am vazut cum teatrul romanesc se zbate in spatiul contemporan. Cum aripile multor actori, indiferent de varsta, sunt frante in fata salariilor infime. I-am vazut de multe ori cum respira arta prin toti porii pe scena. Sunt absolut minunati acesti oameni. Si mereu uitati. La noi nu exista Hollywood, exista doar teatrul. Acela este spatiul in care actorii isi lasa talentul sa curga in fata noastra. A spectatorilor, care  de ce sa nu recunoastem, nu intelegem cata munca se ascunde in spatele unui rol interpretat fara cusur. Pentru 1 sau 2 ore, noi ne umplem inimile de bucurie, uitam de griji. Filme romanesti? Ma bucur sa vad ca se fac pasi marunti in directia aceasta. Dar de ce mereu se aplica politica pasilor marunti, cand vine vorba de arta ori cultura? De ce ne ingropam propriile valori culturale in uitare? 

Pana voi afla raspunsurile la aceste intrebari vor mai trece miliarde de minute. Insa, nu voi renunta la un vis datorita unui ras.

Tonight...

Some reggae flavour...

For the boys!

Don't!

pure music!

Din trecut

si totusi nu ma pot satura de beat-ul acestei piese. :)

Desert

inaintea gandului desert alerg,
pe un drum anevoios,
plin de obstacole la tot pasul.
inima-mi pulseaza infinite emotii
in fata necunoscutului
si totusi
nu pot sa le spun
vorbelor nerostite
din propria-mi minte
sa nu mai practice dansul pe sarma
vietii.

J'ai perdu ma tete

quand j'ai ecoute ca:

Daca va plac

benzile desenate si filmele inpirate de acestea, va invit sa urmariti un serial cu un titlu pe masura personajului principal: The Cape. Chiar daca au fost anulate filmarile, primul sezon merita vazut. :)

I can't help it...

1 piece of rock for the heart

cu un videoclip pe masura. :)

They are my favourite kings

Doar

pentru o clipa, un gand ne-a invadat mintea
in acelasi timp
si totusi separat
"sa adulmecam iubirea in liniste",
inima ne-a soptit.
in luna ne-am admirat chipurile,
punctand cerul cu degetele
in propriul tablou
pe care-l vom admira la finalul zilei,
de reazemul pamantului.

ce-ai zice daca maine ne-am hotari
sa ne cufundam in iubire
ca la inceput?

O parte din Wu Tang Clan... si propria sa muzica

In the zone

dependenta de acest tip de beat...

R.I.P. Nate Dogg!

...si cand ma gandesc ca n-aveam nici buletin cand piesa aceasta urca in topuri. :D Si totusi a ramas una dintre piesele de rezistenta ale rapp-ului. Simply great!

Sa sprijinim viata unui ingeras pe nume Bianca

Bianca Maria are 5 luni si sufera de o boala foarte grava: retinopatie de prematuritate gr. V, adica dezlipire de retina. Singura clinica care i-a dat sanse mari de a-si recapata vederea se afla in Detroit, Statele Unite ale Americii. Insa costurile operatiei sunt imense: 30.000 $.

In acest sens, pentru cei care doresc sa faca donatii s-a deschis un cont pe numele tatalui, Petrica Sorin, la BRD-Groupe Societe Generale.


RON : RO87BRDE350SV33043173500


USD : RO87BRDE350SV 33123683500


EURO : RO06BRDE410SV05390954100


CONTURILE IN RON SI IN USD SUNT LA SUCURSALA BRD ALEXANDRIEI
CONTUL IN EURO ESTE LA SUCURSALA ACADEMIEI IN BUCURESTI

Orice gest conteaza!

Pentru mai multe amanunte, va rog sa vizitati pagina:  http://bianca-retinopatie.blogspot.com/ .

Va multumesc.

Good girl go wild, not bad

Unele lucruri trebuie spuse. Admise. Recunoscute. Dar ce te faci in clipa in care constientizezi ca vorbesti si n-are cine sa te asculte, deoarece urechile sale conduc simple sunete spre creier, nu si mesaje necesare a fi decodate? De ceva vreme port pe plan profesional un dialog al surdomutilor, dialog din care ies cu zero beneficii sufletesti. Azi, am decis sa pun punct. Si sa caut. Alternative.

Note pe portativ

stari regasite...

Cel mai tare moment umoristic din ultimii ani

just for your laughs! :)

:D

Viata este plina de ironii, unele dintre ele chiar savuroase. Altele te fac sa realizezi cat de importanti sunt anumiti oameni cand ajungi sa te confrunti cu intrebarea: ce vei face fara ei? Astazi am avut parte de o lectie de viata absolut minunata. Pe care am gustat-o din plin.

Tic-tac!

Atata vreme cat vom ridica  non-valorile la statutul de vedete, indiferent de peisajul pe care-l reprezinta, uitand de adevaratele valori, vom iesi in pierdere. Si cum intr-o societate de consum, totul este permis, uitarea nu este cea mai potrivita cale de promovare a esentei culturii romanesti.

Un moment de buna dispozitie

Va multumesc pentru aceasta minunata zi. Pupici si imbratisari! :) 

Despre singuratate

 2: Oricine se regaseste in randurile de mai jos. 

Motto:  Nu incerca sa numeri firele de nisip din clepsidra, caci s-ar putea sa ametesti. Lasa-le sa-si urmeze singure calea! In modul cel mai firesc. Nu le intrerupe evolutia. 

Am strabatut mari si nenumarate tari. Nu sunt genul de om caruia sa-i placa sa tina cont de secundele care au trecut prin el sau pe langa el. Sunt o persoana directa si nu ma feresc sa spun raspicat ceea ce simt. Am fost dezamagit si nu mi-a placut gustul pe care l-au lasat in urma dezamagirile. Am judecat, dar m-am simtit incomod in locul celui judecat. Recunosc ca nu a fost confortabil, mai ales ca este mult mai usor sa arunci cu piatra decat sa o primesti. Doare al naibii de rau! Si cum am o piele sensibila, ma vindec cam greu. Stiu, este posibil ca pe unii dintre voi sa va fi iritat un pic pana acum. Nu-mi pasa. Sunt o fire nepasatoare. Nu mi-am dorit sa fiu asa. S-a intamplat doar. De vina sunt genele. Si, daca stau bine si ma gandesc, nici ele nu poarta vreo vina. Genele ma protejeaza impotriva rautatii altora. Sunt un om salvat! Sau blamat? Va las pe voi sa decideti. Etichetati-ma, va rog! Doar asta facem zilnic. Ne pierdem printre atatea mezelicuri. Poate va intrebati daca am prieteni la felul cum ma comport. Da, cativa. Sunt buni. In tactica de aparare. In rest, sunt un suflet ratacit. Alunec prin lume. Ii vrajesc pe unii. Pe altii, ii las sa faca misto de mine. Macar o data in viata lor mica sa se simta si ei invincibili. Niste zei, in ochii celorlalti. Vedeti, uneori sunt si eu bun. Deci, nu sunt totalmente pierdut. Nici in spatiu sau timp. Sunt singur. Nu mi-e teama de ploi ori de frig. Ma impiedic adesea. Ma ridic si merg mai departe. In lumea creata de mine. Fara coordonate. Trebuie doar sa respir. Sub hainele singuratatii, ma simt confortabil. Recunosc ca mi-ar placea sa stiu sa zbor deasupra lumii. Poate ma apuc maine de construit niste aripi. Nu ca ale lui Icar. Rezistente in fata vremii si a tuturor. Poate reusesc sa ies din propriul cocon.

Nu spune...

Am constatat ca termenul "dragut" nu este intotdeauna asa dragut cand il auzi. Raman surprinsa de fiecare data cand aud ca scrierile mele sunt dragute, in special poeziile. Chiar ma intreb cum poate fi o poezie draguta... Cred ca barbatii au dreptate sa se supare pe noi femeile cand ii alintam cu apelativul "dragutule".  Asa ca, pe viitor, fara acest apelativ, va rog.  Scriu din placere, nu pentru ca este dragut sau la moda acum.

Bai, Mitica!

"- Bai, Mitica, esti beat! Du-te acasa si odihneste-te!
- Da, te rog, eu...
- Bai, Mitica, du-te acasa, te rog! Nu am ce vorbi cu tine.
- Hai, vecine, te rog!
- Ce vrei?
- Cine sta la 3? Ba nu, la 5?
- Mitica, nu vezi ca esti beat.
- Vreau cartea imobilului.
- Mai, Mitica, nu te uiti la tine. In ce hal esti! Ce te intereseaza?
- Zi-mi ca m-a jignit!
- Mitica, te rog eu du-te acasa!
- Dar la 9 cine sta?
Boommmmmm! un zgomot de am zis ca avem parte de o gaura in podeaua palierului....
- Mai, Mitica, ce ai gand sa faci cu ala??? (ala era ditamai satarul)
- Tu ce crezi!!!!
- Mai, Mitica du-te acasa!
- Bine."
Recunosc ca acest vecin ar fi un bun figurant pentru un videoclip semnat 30 Seconds to Mars. Este foarte natural, inca din copilaria mea investigheaza oamenii care intra in bloc ... cu atata naturalete. In seara asta a fost cel mai tare actor. M-am bucurat ca tata i-a tinut piept, desi il cam bufnea rasul (am ras copios dupa acest moment demn de o nominalizare la MTV Movie Awards - categoria Best comedy act). La sfarsitul anului ma gandesc sa-l colind in stilul sau. :D
Dar pana atunci, ceva pentru vecinul Mitica: La cat mai multe pahare (sau poate ca exerseaza de pe acum pentru mucenici..:D) ! Si o dedicatie muzicala: