cub de gheata: noiembrie 2008

duminică, 30 noiembrie 2008

To have or not...cojones in this life

Cunoasteti cu totii versurile ce au rasunat din boxe in urma cu ceva ani: "dupa blocuri suntem noi care te facem pe tine". Azi smecherii rules, stiu sa deschida "usi"(intr-adevar pe termen limitat, caci la fiecare secunda se mai "naste" un smecher mare named aleatoriu the Fish care impune noi taine in arta smecheritului). In alte vremuri, smecherii de la noi erau numiti vagabonti (punks in english), astazi sunt baieti de baieti, baietii de cartier cu blink blink-uri, imbracati din "continentul kitschios" cunoscut drept Europa, cu pantaloni , pardon blugi, ce iti dau impresia ca s-au stricat instantaneu la stomac si trebuie sa se duca la buda in clipa urmatoare. Bineinteles nelipsitul hanorac cu gluga (pentru a-si acoperi fetele; bine ca stiu si ei sa faca ceva util) si adidasii albi. Ca privesc mai tot timpul peste ocean, tocmai in State, stie toata lumea (nici ei nu mai neaga acest aspect). Diferenta consta in atitudine. Cand deschid gura unii dintre acestia, iti lasa impresia ca este un mare gol in mintea lor si ca esti un simplu trecator prin tunelul profunzimii gandurilor nule. Cunosc cativa "rahatei" de genul acesta care se aduna cam des in scara blocului in care culmea...locuiesc, care fac show-uri cretine (demne de niste dobitoci) si care uita ca a fi smecher cu adevarat nu consta in a spune bancuri afumate, a trage parturi, ragaituri, a sparge seminte si a scuipa pe jos (copii, zau ca nu-i frumos), a te lua de oamenii care se intorc fara nicio greseala acasa s.a.m.d. doar pentru a demonstra in fata lumii ca "am cu ce!am cojones, bre". Un mic amanunt uita: in alte vremuri, smecherii adevarati nu spargeau nuci sau seminte pentru a le manca, "spargeau" altora los cojones pentru a impune: respect.

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Party playlist

Rudolph, give me a sign

Momentan, la mine in casa rasuna muzichia aceea veche cu iz de sarbatori. Swing "imbracat" in haine groase de iarna. Recunosc, ca nu i-am scris Mosului. Dar cum stiu ca primeste si e-mail-uri mai nou (inca nu e timpul pierdut), nu-mi fac mari griji. Astept sa-mi cumpar bradul pe care sa-l impodobesc cat mai trendy si care sa-mi aduca oxigenul "de la munte" in camera. Si da, anul acesta, imi cumpar si niste ciorapei (precum cei pe care i-am tot vazut in filme atarnati in fata semineelor).I-as fi creat chiar eu, insa, cu timpul stau prost. Pe langa ciorapei, voi face si cadouri celor dragi. Deja, am inceput achizitionarea unor cadouri, pentru ca imi displac cumparaturile pe ultima suta de metri. Este precum la maraton. Asa ca, Rudolph, please give me just a sign (cand Mosul este pe aproape).

vineri, 28 noiembrie 2008

In lipsa unei idei

Observ ca este prea multa melancolie in jurul meu. O fi de la vreme sau poate ca frunzele au luat in caderea lor acea culoare optimista existenta in viata noastra. Chiar daca ne aranjam zilnic in oglinda si ne punem cine stie ce haine colorate pe noi, parca, tabloul natural ce ne inconjoara si-a pierdut din farmec. E gol si aceasta goliciune a sa ne face sa devenim melancolici. Sa ne gandim la razele de soare trecute, la verdele ce acoperea odinioara ramurile copacilor, la acea atmosfera in care ne-am pierdut adesea...in gandurile proprii.

joi, 27 noiembrie 2008

Mellow

Here goes my love
With my soul.
Whispers,
Only wind knows
The truth.
Empty heart
Search her way back home.

Frankly, I'm gay to meet you

Am ramas muta in fata show-ului prezent atat in paginile publicatiilor de scandal, cat si pe posturile TV in ultimele zile, show ce-l are in centru pe mirobolantul (un cuvant cam mare pentru un om atat de miiiccccccc) Tarky. Mai bine isi zicea Sparky...caci este absolut sclipitor in ceea ce priveste existenta vreunui Neuron in capsorul sau. Desi vrea sa incrimineze o vedeta (nu-i spun numele, nu vreau sa-i fac reclama), a cazut singur in mrejele propriei sale strategii de imagine. Dupa proverbul "cine sapa groapa altuia, cade singur in ea", acest Sparky Tarky, o pseudo-vedeta ce vrea sa ajunga vedeta cu acte in regula, a cules intr-un timp scurt mai multe "laude" decat si-ar fi putut dori vreodata. Numai ca nu sunt de bine. Mai are sa culeaga laurii din partea comunitatii sexuale din care face parte. Si cum homosexualii sunt de regula, oameni destepti, nu cred ca vor vrea drept reprezentant un asemenea specimen. Vor alege pe cineva mai spiritual, nu un imitator O barat.
In ceea ce priveste vedeta in care s-a tras cu vorbe, as fi vrut sa aiba o atitudine mult mai degajata, chiar daca era atacata viata sa privata. As fi preferat un raspuns de genul: "Frankly, I'm gay to meet you. Hai sa iesim la o cafea, draga tuturoi, ca sa ne cunoastem mai bine." Ar fi fost raspunsul potrivit in fata unei asemenea fapturi, picata din cer. Nu s-ar mai fi dat atata apa la moara, pentru un subiect care, sincer, vorbind ma lasa rece. Daca omul este gay, bine, bisexual, tot la fel de bine, heterosexual, la fel. Atata timp cat este a great performer, nimic altceva nu mai conteaza. Ca doar nu concureaza cu viata sa privata la vreun premiu muzical.
Si pentru ca iarna bate la usile multora, ii ofer lui Sparky Tarky o banana muzicala(ca sa-i tina de cald).

miercuri, 26 noiembrie 2008

To imagination

When weary with the long day's care,
And earthly change from pain to pain,
And lost,
and ready to despair,
Thy kind voice calls me back again 0 my true friend,
I am not lone While thou canst speak with such a tone!
So hopeless is the world without,
The world within I doubly prize;
Thy world where guile and hate and doubt
And cold suspicion never rise;
Where thou and I and Liberty
Have undisputed sovereignty.
What matters it that all around
Danger and grief and darkness lie,
If but within our bosom's bound
We hold a bright unsullied sky,
Warm with ten thousand mingled rays
Of suns that know no winter days?
Reason indeed may oft complain
For Nature's sad reality,
And tell the suffering heart how vain
Its cherished dreams must always be;
And Truth may rudely trample down
The flowers of Fancy newly blown.
But thou art ever there to bring
The hovering visions back and breathe
New glories o'er the blighted spring
And call a lovelier life from death,
And whisper with a voice divine
Of real worlds as bright as thine.
I trust not to thy phantom bliss,
Yet still in evening's quiet hour
With never-failing thankfulness
I welcome thee, benignant power,
Sure solacer of human cares
And brighter hope when hope despairs.
(Emily Bronte)

marți, 25 noiembrie 2008

D'ale cetateanului...turmentat

"-Doamne, maiculita, doamne, iti jur ca nu mai pun nicio picatura de alcohol in gurita, ca ma fac baiat cuminte, o cuceresc pe Zamfirita cu al meu bolid ce are la bord numai cai in plina putere, frumosi, frumusei...cu potcoave noi. Doamne, iti promit si doar stii ca eu sunt un om de cuvant, purtat de vantul existentei pe tot felul de carari sau alei (nici eu nu mai stiu unde sunt), nu mai vad decat in ceata pe unde calc, ma misc in reluare, capul ma doare...(gal-gal! inca o gura de alcohol), ca merg la vot. Iti spun ca voi tine in mana (oricare ar fi ea) stampila, cu buletinul o sa fie problema (trebuie sa ma gandesc....proooo-fuuund, hic! unde l-am pus). Dar, doamne pana duminica, da-mi si mie un semn, arata-mi macar printr-un slide (caci asa am impresia ca se invart imaginile in fata mea), candidatii, bata-i vina de la Camera Deputatilor si Senat. Zau, intrebarea asta: "cu cine votez?" vreau sa dispara din creierul meu (traiasca alcoholul! oo, iar am comis-o!iarta-ma , doamne). Eu, recunosc, treaz nu sunt, adica sunt treaz, ma misc, tehnic vorbind, nu gandesc limpede, creierul ma doooooaaaareeeee! Oooo, mi-am sunat si prietenii si nici ei nu m-au lamurit. Gica din coltul strazii e mai nedumerit decat mine, se misca precum un dansator de breakdance, si, uite imi face cu mana...Ce frumos!

-Salve, nea Gica!

-Doamne, nu mai rezist, alcoholul nu-mi da pace, la fel si "aburii" gandurilor legate de vot. Un mic semn, te rog...Nu-ti cer nici bani, doar un semn care sa puna capat suferintei mele. "Cu cine votez?"

Pe drumul serpuit si intunecat, o bucata de hartie se invarte intr-un dans, purtata de vant pana aproape de picioarele domnului cetatean turmentat. Obosit si sictirit o ridica. Nu mica ii fu mirarea cand citi, cu privirea incetosata urmatorul mesaj: http://www.alegeri.tv/alegeri-parlamentare-uninominale-2008/bucuresti.

-Bun, bun, gal-gal! Il pun pe Hackeru' sa decodifice mesajul. E bun la calculatoare.

-Multumesc, doamne. Ne vedem la vot!"

PS: Acest blog este un pamflet si trebuie tratat ca atare. In timpul actiunii, niciunul dintre personajele principale nu a suferit traume fizice. A luat nastere in urma cercetarii proprii pe internet a listei referitoare la personajele care vor interpreta de acum incolo roluri principale pe scena circului politic. Hai la ZOOPolitic, vin "specimene" noi!

luni, 24 noiembrie 2008

Emotii tarzii

Cand realizezi cum trece timpul si ca fiecare secunda este pretioasa, ca valoarea sa nu mai poate fi returnata, ai parte de tot felul de emotii. A caror intensitate doar singur o poti aprecia. Tocmai am trecut printr-un sir de emotii, ce pareau a nu se termina, emotii referitoare la o investitie facuta cu ceva vreme in urma, care m-ar fi scutit la propriu de ore in plus la biblioteca. Si pentru ca tot am devenit fara sa-mi planific explorator in plina noapte, am dat peste alte lucruri de care uitasem. Renovarea casei mi-a dat peste cap intreaga biblioteca personala, raspandita in momentul de fata prin alte colturi ale locuintei, ceea ce ma determina sa-mi fac propria biblioteca in camera. Alta investitie, noroc ca am idei. Cu spatiul o sa fie o problema. Asa se intampla cand ajungi sa mostenesti una dintre pasiunile parintilor, la care se adauga si cele proprii (albume de arta si muzica, de exemplu). Ma bucur ca la finalul explorarii, am gasit obiectul cautat, pe care l-am pus la loc de cinste pe birou. Sub propriul meu nas.

Starea de luni

Stiu ca nu ne place ziua aceasta, ca trebuie sa mergem la job (cine are unul), ca suntem inca amortiti dupa weekendul scurt, ca n-avem chef de nimic. Dar asta nu conteaza in ochii altora, noi tot trebuie sa fim acolo... la munca. Parca nici cafeaua nu ne place in ziua asta, nici tigarile, insa plimbarile da. Astazi, eu trec printr-o alta stare de luni, ca doar sunt in concediu cateva zile si ma bucur ca pot face ce-mi place...Si da, voi dormi...precum ursul in barlog.

http://www.youtube.com/watch?v=Hwfgev1ILiE

duminică, 23 noiembrie 2008

Copii, nu faceti prostii!

Priviti niste urme ale Marijuanei...
http://video.rol.ro/view_video.php?vid=23462

A pot of music

Click

Inca un pas si da...am ajuns la primul meu 100. Nu de ani si nici de milioane de euro. 100 de postari. A fost frumos, incitant, o calatorie placuta in care m-am lasat pierduta in atmosfera virtuala. Ce "nazbatii" online voi mai face? Le tin ascunse. Smile!

http://www.youtube.com/watch?v=FKtHq3xWKU0

To Love

Love…
A box where we put alone,
Pieces of our soul
Dreams that seems so easy to accomplish
With every beat of our heart.

Love
Is a garden where
all of us will be simply lost
in her beauty,
her perfume,
her tenderness.

On the wings of love
We will find
The secret of this small thing
Called life.

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Ce zici despre asta?

http://www.youtube.com/watch?v=P5-irfEvGaE

Fara titlu

Las acest aspect, pe seama ta, draga cititorule.Te las si pe tine sa-ti aduci aportul intr-un fel.Sa fii o parte dintr-un blog. As fi gasit un titlu, dar m-am razgandit, pentru ca momentan inspir aerul rece de afara ce patrunde incet in camera.Si astept...fulgii aia mari de zapada de care vorbeste toata lumea.Am prieteni care locuiesc in alte cartiere ale acestui oras si care se bucura de ninsoare. Prima pe acest an. Ma simt precum un copil care il asteapta pe Mosul si nu este convins ca vine pe hornul casei sale, mai ales cand teoretic nu poate, caci nu exista nici un horn in apartament, ci doar doua balcoane. Nici cand eram mica nu credeam astfel de lucruri, puneam prea multe intrebari incomode parintilor. Pentru mine Mosul era cel mai generos om, persoana care face surprize minunate. Tin minte ca la un moment dat, parintii mei mi-au spus ca lasa sa deschisa balconului de la sufragerie ca sa poata veni mai repede Mosul, caci trebuie sa viziteze si alti copii. Recunosc ca am adormit ca un prunc si nu am reusit sa-l surprind pe Mos punandu-mi cadoul sub bradul impodobit, desi am facut ceva ture prin sufragerie in noaptea aceea, dupa ce au adormit parintii mei. Ce buna era o camera de filmat atunci?!!!Dar tot nu ma las...il surprind pana la urma asupra faptului. Poate anul acesta imi va face o surpriza minunata si ma lasa sa fac o poza cu el....Cine stie? Cuminte am fost.

The lost world

Dupa ce am luat pulsul si anul acesta Targului de Carte "Gaudeamus" facandu-mi loc printre multimea de oameni, pe o vreme capricioasa si plangacioasa in acelasi timp, am constatat ca fizic cartea inca mai ocupa un loc important. Nu constituie doar un simplu obiect decorativ, amplasat in biblioteca (ca da bine sa ai propria biblioteca, acasa). M-am pierdut printre atatea edituri, titluri, felurite colectii si oferte care de care mai "ochioase". A fost cald si bine. Si am punctat din nou literatura clasica, de data aceasta insotita de cateva albume dragi de arta. Iar i-am uimit pe ai mei cu pofta de a cumpara si citi carti, in lipsa unui spatiu clar de depozitare (sunt toate dulapioarele ocupate). Am solutia pentru depozitarea lor intr-un spatiu care sa-mi poarte semnatura, duc lipsa doar de capital. Creativitatea mea este iar in crestere. Pana la materializarea amenajarii spatiului concret destinat cartilor in camera proprie, ma voi delecta cu titluri in limba engleza, ca tot catre aceasta limba straina tind. E apropiata sufletului meu care vibreaza in romaneste.

vineri, 21 noiembrie 2008

Undeva sub clar de luna

vantul adie usor,
purtand cu sine
gandurile noastre marunte,
nespuse,
nescrise.
undeva, intr-un colt al lumii
o inima asteapta pe alta
sa simta la fel.
o mana asteapta sa incalzeasca
pe alta,
mai mica.
pe o alee, in departare
sub un felinar
un acordeonist isi canta durerea,
pasiunea
in note...
ce se transforma in melodii
pentru indragostitii
ce aievea sub balcoane isi cantau amorul.
in versuri, iubirea vrea sa fie cuprinsa
fara rime,
doar cu intensitate.
candva, inimile tremurau altfel;
vibrau intr-un alt mod.
acum asteapta in tacere...grabite
sa "freamate" pe acordurile iubirii,
cu o intensitate ridicata, dar scurta ca durata.
intr-un parc,
doua inimi stau desenate pe un trunchi al unui copac,
un mijloc vechi ce inca isi mai gaseste corespondentul in actualitate.
dintr-un moment in altul
apare sufletul-pereche al cuiva...
incet, iubirea se strecoara, pe furis, in inima,
pentru a se transforma in certitudine,
pentru un oarecare El si o oarecare Ea.
sub clar de luna...poate incepe o poveste de iubire
vegheata de stele.

Ce vremuri...

Cata simplitate si bogatie se ascunde in notele muzicale? Doar sufletul stie si inima in bataile sale...ce spune povesti pe un alt ritm sau tonalitate. Diferenta consta in Traire.

Unde este poetul...

si pe ce ritm ii bate inima?

"Where's the Poet? show him! show him,
Muses nine! that I may know him.
'Tis the man who with a man
Is an equal, be he King,
Or poorest of the beggar-clan
Or any other wonderous thing
A man may be 'twixt ape and Plato;
'Tis the man who with a bird,
Wren or Eagle, finds his way to
All its instincts; he hath heard
The Lion's roaring, and can tell." (John Keats)

miercuri, 19 noiembrie 2008

Hmmmmm

La ceas de seara....

ce altceva mai poti face? sa visezi...frumos.

Maeror

La o masuta
Intr-o oglinda, Tristetea
Isi priveste
Ochii conturati cu alb,
Asteptand momentul in care gongul va batea…
Numara de fiecare data secundele in minte,
Secunde pana la un nou act
In care va povesti prin miscari
Momente din viata.
La auzul gongului
Se ridica incet de pe scaun
Si paseste pe scena.
………………………………………………………………
Toti ochii atintiti asupra sa
O fac sa-si doreasca sa fie minuscula,
Inexistenta, daca se poate.
Incepe istorisirea…
Danseaza lent in ritmul acordurilor viorii.
Plange la fiecare pas
In speranta ca Fericirea ii va fi alaturi intr-o buna zi
Dedica fiecare miscare a sa visului de a putea rade doar pentru o clipa
In existenta sa.

marți, 18 noiembrie 2008

Bleeding love (post personal 100%)

Motto: Iubire ce gust ai? Dulce-amarui...mai stai...

Desi sunt genul care inchid "usa" atunci cand vine vorba despre relatii si mai ales cele legate de iubire, chiar si fata de prietenii mei dragi, in ultima vreme nu prea am reusit sa-mi revin, fie din cauza oboselii cotidiene, fie ca da...a trebuit sa-mi adun inima de pe jos pentru a n-a oara. Nu caut compatimire, ci doar incerc sa-mi explic de ce...sau mai bine zis de ce s-a intamplat asa. Poate ca iubirea nu are nevoie de explicatii, doar noi nu stim cum sa ne pierdem intru totul in ea si nici sa-i apreciem valoarea.
O buna prietena mi-a spus in weekendul ce a trecut ca am un optimism contagios si ca nu intelege de unde imi iau puterea si energia de a trece peste orice obstacol. M-a uimit afirmatia ei, mai ales cand stiu ca incerc sa-mi "pansez" singura inima de vreo luna si ceva. Da, recunosc ca nu-mi arat durerea...si nici nu doresc nimanui sa se aplece (la modul figurat) sa-si ia inima de pe jos...E poate cel mai dureros moment, in care simti ca nu mai ai aer, ca totul s-a spulberat, ca lumea voastra redevine lumea ta. Ca Doi inseamna de acum Unu. Am trecut prin multe in ultima perioada si ma mir cum de am reusit sa depasesc toate situatiile ivite cu zambetul pe buze. Culmea este ca am oferit in aceasta perioada consiliere altor persoane cu inimile frante (trebuia sa ma fac psiholog; nu sa fiu doar unul sub acoperire). Sper sa nu fiu un psiholog prost.
Trecand peste aceste aspecte decorative, stiu ca va mai trece ceva timp pana cand inima mea isi va capata din nou puterea de a bate frumos in ritmul iubirii. A cui a fost vina? Pe drumul iubirii, fiecare dintre parteneri apreciaza alte lucruri, se regaseste in celalalt intr-un anumit procent, cauta alte sensuri. Ofera saruturi, imbratisari, gesturi ... momente demne de a fi imortalizate. Fiecare vine cu doza proprie de rationalism, de sensibilitate, de romantism. Unul dintre parteneri poate fi poet, celalalt un simplu cercetator care se increde doar in faptele deja puse in aplicare prin cercetari felurite asupra sufletului. Si cum fiecare inima bate un ritm diferit, pana ajungi sa gasesti acea melodie unica pentru a uni frumusetea sentimentului numit iubire, va trebui sa fii un maestru, vrajitor ori romantic peste medie.
Si da, trebuie sa faci ca fiecare moment ori fapta sa conteze pentru persoana iubita. Sa stii ca lumea ta este mai colorata alaturi de persoana pentru care inima ta tropaie de fericire. Unde am gresit? M-am pierdut in realitate...si in poeziile nescrise ale sufletului meu. Romantismul e de vina...dar si lipsa gesturilor simple venite din inima, fara vreo cheltuiala mare. As fi vrut sa impart si eu macar o data castile de la Ipod alaturi de king of my heart (detronat in momentul de fata), asa cum am facut-o la Sibiu cu my Lil'Bro'. Timpul imi va ghida pasii catre...alte zari. Colorate si pline de clipe savuroase. Voi invata sa dansez din nou pe beat-urile iubirii.

luni, 17 noiembrie 2008

Prin gaura cheii

Motto: Arta de a aprecia un El si o Ea in egala masura.

Nu o sa postez cine stie ce filmulet cu vip-uri autohtone pe post de protagonisti, care au confundat din greseala, sub impulsurile ridicarii temperaturii din incapere, spatiul public cu cel privat. Si pentru ca in genere curiozitatea ne indeamna sa exploram continuu lumea, fie si prin gaura cheii, prin intermediul sau ajungem sa interpretam o diversitate de roluri pentru a ne satisface o nevoie primara. De cunoastere.
Trecand prin tot felul de experiente, martori sau cobai ai unor experimente mai mult sau mai putin constiente, ne uitam, judecam si analizam astfel de fenomene. Desi, am putea sa ne punem la adapost trairile sub "umbrela" expresiilor de genul "n-as face niciodata asa ceva", "lipsa de bun simt" si lista ar putea continua, uitam sa luam in calcul ca putem oricand sa ne lasam purtati de impulsuri, fie ele bune sau rele. Indiferent din ce categorie facem parte: femei sau barbati.
Ca femeile sunt de pe Venus si barbatii de pe Marte nu are vreo relevanta aparte. Din punctul meu de vedere, am apreciat mereu deschiderea si onestitatea "martienilor", in defavoarea "pisicismelor" "venusianelor".
"Martienii" poseda acel aer cool (pentru pustoaice), la care vor renunta cu greu, la adapostul carora te vei simti in siguranta daca ajungi sa-i indragesti asa cum sunt, fara schimbari majore, fie chiar si de stil. Deasemenea, vor aprecia mersul de gazela ori de caprioara al "venusianelor', timiditatea sau raceala acestora, atata vreme cat sunt dragastoase cu ei, dar si deschiderea acestora in fata experientelor de tot felul. Le plac "venusianele"exploratoare, dar le inteleg si le accepta si pe cele linistite, ceea ce denota flexibilitate. Mai arunca din cand in cand cate un ochi in revistele lor glossy (pline de pisicisme si dulcegarii ce-ti pot provoca instantaneu "diabet" in urma articolelor citite) in propria lor incercare de a intelege lumea acestora, de a surprinde un pic din aerul venusian (si in ce capsula cu arome ar putea fi acesta cuprins). Cu toate eforturile lor de a surprinde o mica parte din lumea "venusianelor", "martienii" nu reusesc sa cuprinda intru totul misterele acestora. Ceea ce este remarcabil la ei este ca nu renunta. Sunt perseverenti. Pe cand "venusianele" isi indreapta mai tot timpul privirea catre alte zari in momentul in care constata ca in fata lor se afla un "martian" pampalau. Si cam rar isi doresc sa exploreze lumea "martienilor". Multe dintre acestea considera ca este o pierdere de timp sa-i analizeze pe "martieni", astfel incat revistele pe care acestia le devoreaza nu reprezinta decat hartie aruncata aiurea, nu "dosare" cu informatii pretioase, ce le pot scoate din tot felul de situatii inedite, daca au simtul umorului. Si le pot conferi in acelasi timp siguranta sau stabilitatea dupa care viseaza din copilarie.
Asa ca "venusianelor" incepeti explorarea taramului "martienilor".S-ar putea sa aflati lucruri interesante si in final sa va regasiti un pic in lumea lor.

duminică, 16 noiembrie 2008

1, 2, 3 intr-un sistem

Motto: "Vocea mea este oribila, iar a ma privi dansand, este ca si cum as privi un elefant". (printesa Diana)

31 august 1997.O zi obisnuita de toamna in care ma plimbam cu bunele mele prietene prin parc, numarand cu tristete zilele de vacanta ramase pana la inceperea unui alt an scolar. O zi in care am adunat cateva ghinde drept amintire a faptului ca incepusem sa fumez. In aerul acela racoros, am abordat copilareste un subiect cald, prezentat pe diversele canale media: moartea printesei Diana, "printesa inimilor". Tin minte ca am vazut la televizor numeroase buchete si coroane de flori, poze ale printesei Diana, lumanari aprinse, oameni plangand...reportaje care anuntau nu doar pierderea suferita de Casa regala britanica, ci si a intregii natiuni. Cam rare momentele cand oameni cu diverse conditii sociale sunt uniti. Aceste lucruri le-am observat atunci alaturi de prietenele mele si mi-au ramas in minte. La fel si ghindele de care m-am despartit cand am renovat locuinta in 2002.
Ah si acel dans al printesei Diana cu John Travolta in anul 1985 in timpul unui bal organizat la Casa Alba.
Nu stiu cate fete viseaza sau au visat sa ajunga printese, insa povestea printesei Diana la inceputurile ei, pastreaza urmele basmelor care au indulcit unora dintre noi copilaria. Cert este ca a fost pentru multi o sursa de inspiratie, un aer de prospetime adus intre zidurile Palatului Buckingham. A fost o prezenta precum zeita vanatorii, Diana din mitologia romana, faimoasa pentru gratia atletica si frumusetea sa, pe langa multe altele.
O alta Diana (diafana) de aceasta data a fost aclamata si blamata in aceeasi masura cu multi ani inaintea printesei Diana. In 1956, regizorul David Miller, pe baza scenariului conceput de Christopher Isherwood (scris dupa povestea lui John Erskine) a adus in fata publicului povestea vietii Dianei de Poitiers, amanta viitorului rege al Frantei Henric al II-lea, ce a reusit prin manipularea barbatilor din viata sa obtina o pozitie ce-i conferea putere in mediul politic al acelor vremuri. Intitulat simplu "Diane" (Diana), filmul ce i-a avut drept capete de afis pe Lana Turner si Roger Moore s-a bucurat de succes, acest film constituind de altfel si ultima colaborare a actritei cu studiourile MGM.
Si pentru ca sunt numeroase celebritati ce poarta acest prenume, precum Diane Keaton, Diane Laine, Diane Kruger etc., pentru care va mai curge cerneala in presa scrisa, Diana ca simplu cuvant a constituit mai tot timpul o sursa de inspiratie chiar si in muzica. Ca om a facut pe multi sa suspine.
Marturie stau cateva dintre melodiile ce au intrat in categoria oldies but goldies. De la The Bachelors, Fleetwood Mac si Therapy? (si multi altii), Diane s-a auzit in diferite colturi ale lumii si pe undele fm, surprinzand si rescriind in acelasi timp clipe trecute. Enjoy!
1. The Bachelors:
http://www.youtube.com/watch?v=ta_eRZZ0kTc

2. Fleetwood Mac:
http://www.youtube.com/watch?v=5F1G5uvQlJY&feature=related

3. Therapy?
http://www.youtube.com/watch?v=md7SJ1kDE24

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Incepe distractia

Nu voi merge in club, ci voi aduce printre randuri, mici fragmente de cultura, intr-o maniera din care sa invatam fiecare. Nu voi incerca sa schimb atitudini, voi lasa doar gandurile sa va zburde vesel...catre alte zari. Bine ati intrat in lumea 3 in 1!

Do Wah Diddy Diddy....doooo, doooo

Am trecut si anul acesta pe la Kilipirim si am reusit sa imbin doua arte: literatura cu muzica si nu orice gen. Achizitiile ce privesc cele 2 arte se inscriu in curentul clasic. Momentan, inima imi tropaie vesela pe ritmurile vechi ale rock and roll -ului. Iar cartile, opere ale unor mari autori ai literaturii universale scrise in limba engleza, deabia asteapta sa fie citite. Hrana pentru suflet in vremuri friguroase.

Manifest (recomandare pentru weekend)

Pentru: Toti dj-ii de la diversele posturi de radio care vorbesc prea mult, cu fraze lipsite de un continut atractiv/interesant.

vineri, 14 noiembrie 2008

Randuri, franturi

Dedicatie: Tuturor celor care si-au aruncat gandurile prin sertarele mobilierului din casa.

Parti. Ce revin la suprafata. Cuvinte nerostite. Scrise pe o bucata de hartie. Ce a fost candva o scrisoare. Aruncata intr-un sertar. Impaturita. Ce nu va fi nicicand citita de catre destinatar.
Cine nu a conceput macar o data o scrisoare de iubire (in mod clasic)...a pierdut din "savoarea" sentimentului surprins intr-un joc de cuvinte ce transfera starile in alta dimensiune. Palpabila.

In loc de palton

http://www.youtube.com/watch?v=Nwh3FmpZ7kg

Peut etre une belle histoire

Un petit fragment d'une ame qui cherche l'echilibre perdu dans les notes de son coeur.

http://www.youtube.com/watch?v=Q3Kvu6Kgp88

Nota: Va las sa interpretati cum doriti fraza mentionata mai sus. A fost doar un gand surprins sub forma unui haiku...in limba franceza, nu in japoneza.

Intrebari

Ce ai facut azi pentru tine? Ce ai castigat? Ce ai ratat? Cine te iubeste? Cum poti convinge timpul sa lucreze in beneficiul tau? Care este ultimul tau vis implinit? Prin ce metode ai cuceri fie si varful unui munte? In ce poveste te-ai regasit? Melodia din timpul dusului: arie de opera, clasica, old rock sau rhythm and blues cu mult soul? Hip sau hop?

http://www.youtube.com/watch?v=PbL9vr4Q2LU

Cand trecutul se intalneste cu prezentul

Elementele ce au constituit candva o tendinta sunt in prezent revigorate. Este evidenta reluarea acestora fie in moda, muzica, arta ori arhitectura. Trecutul se imbina cu prezentul intr-o legatura cu totul unica bazata pe cautare, pe explorare si pe regasire. Cu noi metode de reprezentare. Urbane. Din care "respira" viata. Un efect de "halo" strabate dincolo de povestile prafuite ale strazilor, ale cafenelelor / ceainariilor ce incearca sa imbrace "hainele" curentului actual, al minimalismului din punct de vedere al decoratiunilor interioare, dar plin de culoare, ale ritmurilor ce faceau odinioara picioarele celor prea putin captivati de dans sa se miste, sa trepideze podeaua cu al lor tremur (vibe), cu voci precum cea a lui Louis Armstrong sau Nina Simone, care atingeau fiecare particica ori "fibra" a sufletului prin intermediul melodiilor ce surprindeau simplu si frumos stari... "flash-uri" ale acelor vremuri.
Cand trecutul se intalneste si "da mana" cu prezentul iese cel mai...bun mix. Cu note care de care mai captivante. Ascunse si vizibile in acelasi timp. Care contureaza cu un "penel" fin imaginea lumii de azi. Tulburatoare si fermecatoare. Pierduta sub soare ori captiva lunii. In care ne regasim fiecare in postura de personalitati individuale.

joi, 13 noiembrie 2008

For the soul

Daca sufletul ar putea vorbi, oare ce ne-ar spune? De ce ii este dor? Adevarul?
http://www.youtube.com/watch?v=EhhZSbSF2cE

Pe derdelusul vietii

Dupa o zi in care m-am simtit precum o papusa manevrata de itele necunoscute ale vietii, a carei replici se schimba constant, in lipsa unui scenariu scris/cunoscut in intregime, o papusa care trebuie sa invete cum sta treaba cu echilibrul ori cu simpla cadere in picioare dupa o "pliciuiala" verbala, am ajuns in singurul loc linistit. Acasa. Desi, ma uit cu jind la patul ce asteapta sa ma gazduiasca pentru inca o noapte doar pentru cateva ore, observ ca nu reusesc sa realizez tot ce-mi propun in fiecare zi. Si ca oricat de mult m-as stradui, nu pot schimba perspectiva. Imprevizibilul mi-a marcat si constat ca-mi va marca si urmatoarea perioada, marunta existenta. Singura mea farama de optimism este aceea ca vine weekendul si voi putea colinda un pic prin lumea povestilor si a muzicii. Kilipirim ma asteapta.

miercuri, 12 noiembrie 2008

Stop cadru

Ok. A trecut ceva vreme de cand am ajuns sa-mi fie dor sa dorm pe saturate. Am acea senzatie pe care doar un mancacios o simte in fata unui tort, caci pentru mine cuvantul " somn" se rezuma in aceste clipe la acea placere maxima de a savura "tortul" nu doar din priviri, ci si de a simti saturatia. Dupa ceva "urecheli" verbale venite din partea multor persoane dragi, fie prieteni, colegi de serviciu, colegi de master, cunostinte, urmare faptului ca dorm in medie 3 ore pe noapte de ceva timp, am constatat cat de bine este sa stii ca exista oameni care tin la tine, indiferent de mediul din care provin. Am ramas surprinsa de reactiile lor, pentru ca in categoriile mai sus mentionate intra si persoane care nu ma stiu de multa vreme. Si am apreciat intru totul criticile lor constructive. Nu o sa fac promisiuni desarte legate de cresterea numarului de ore alocate somnului pe viitor, mai ales in conditiile in care nu stiu ce-mi rezerva ziua de maine. Si nici cum mi se va schimba ordinea de zi. Singura mea bucurie in acest moment este ca am ajuns sa dorm 4 ore incepand de luni noapte...adica sunt pe drumul cel drept. Singurul lucru pe care-l pot afirma este: nu experimentez somnul polifazic, asa ca stati linistiti.E doar o faza din viata mea, care va lua sfarsit asa cum a aparut.De la sine. Va multumesc tuturor pentru sfaturile oferite si pentru grijile facute.Raman aceeasi Carmen. Cu zambetul pe buze.

luni, 10 noiembrie 2008

Haoleu...

Ce-mi vazura ochisorii?????Doamne, cate pitzipoance au navalit in spatiul virtual!!!! Fara numar, caci la fiecare secunda mai apare una dupa cortina, pe vreun bolid ranjind la bustul gol, catarata pe vreo masa, tolanita precum un tigrusor pe o patura intr-un pat cu saltea, imbracata in dantela neaparat de culoare neagra cu ceva auriu (absolut sclipitor!; i-au rapit replica sarmanului domn castor din reclama) drept accesoriu si da, cu boticuri cat mai "botoxate". "Hei, nu stii cine sunt eu? Sunt Angelina, nu Jolie. Numele meu real e Hangelina, dar l-am adaptat vremurilor. Mama mea e vrajitoarea cea buna, iar tatal meu lautarul satului. Nu duc lipsa de bistari si nici de fani. Sunt Angie. Priveste-ma! Marfa de calitate. EXXXtra". Radeti pe saturate!Iar voi, domnisoarelor pitzipoance nu mai fiti asa penibile, viata trece, urmele raman pe fetisoarele voastre!
http://pitzipoanca.org/

Comitii, comiteri...fapte comise

Da, am comis-o din nou. Tot cu zambetul pe buze. Daca tot este sa mi-o iau, macar sa rad. Precum un pisoi care sta si se linge pe bot dupa ce a papat ceva pe furis. Nu de alta, insa nu pot schimba lumea din jurul meu. Prea multa seriozitate dauneaza. Si eu sunt serioasa cand vine vorba de lucruri importante, dar sunt momente cand realizez ca nu e nevoie sa te cramponezi dintr-un fleac si nici sa faci din tantar ditamai elefantul si nici sa devii susceptibil prea des. E o risipa pretioasa de energie si de nervi in egala masura. Desi sunt in fond o persoana sensibila, sfaturile unei foste colege de serviciu mi-au fost adesea de folos. Daca in acea perioada nu puteam sa inteleg comportamentul sau, transpus clar in expresia" ma doare in cot... de tot", am ajuns la concluzia ca avea dreptate sa aiba o astfel de atitudine. Recunosc ca-mi lipseste tupeul si ca pun suflet in orice lucru pe care-l fac (fie chiar si neplacut) si cu toate acestea mai am de invatat pana sa ajung sa fiu maestra in arta "durerii in cot...de tot". Dar incetul cu incetul se invata ...alfabetul indiferentei.

duminică, 9 noiembrie 2008

Visare

http://www.youtube.com/watch?v=VCHcVN3A7Sk&feature=related

Dupa ploaie

Rasare soarele... cel putin asa se intampla vara. Momentan stam si privim cu melancolie cerul cu norii sai pufosi, altadata albi acum gri.Ne plimbam pe aleile din parcuri ce ne par deodata straine datorita frunzelor multicolore care ne desfata privirile si copacilor ce stau precum niste naluci cu ramurile goale, in propria asteptare...a unui nou ciclu al vietii. Savuram aerul rece si ne aducem aminte instantaneu, cand frigul isi face simtita prezenta pe obrajii nostri de momentele calduroase cand razele soarelui ne incalzea trupurile. Ne simtim greoi cu mai multe haine pe noi si parca am vrea sa dam timpul inapoi pentru a ne simti din nou usori. Vara este departe si iarna aproape. Cu ale sale sfinte sarbatori.

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Pentru tine...iubire goala

Sa fiu o soapta in gura ta,
O adiere de vant ce-ti atinge parul,
Un suras, o poezie...
O clipa de iubire ce n-are sa mai vie.
***
Sa ne amestecam trupurile in noapte
Sa fim doi.
O poveste intr-un album al iubirilor de altadata.
Cu momente traite inconstient
sub "hainele" iubirii
ce niciodata n-or sa iasa din tendinte.
Doar cu simple colectii noi.

Nestatornica Ana

Imbracata intr-o rochie rubinie, cu un par de culoarea spicelor de grau, frumos prins cu ajutorul unor fluturasi pe post de agrafe, Ana sta asezata pe covorul din sufragerie si se joaca cu prietena ei cea mai buna, papusa Clara.
Lemnele mocnesc in semineu intr-o melodie netranspusa in note muzicale, in timp ce picaturile de ploaie de afara danseaza vesel pe ferestrele mari ale vilei. Motanul Mitica ii da tarcoale lui tanti Mita, bucatareasa familei Grozavescu, vinovata de pregatirea unor delicioase mancaruri, dar si a codului ce se rumeneste la cuptor, in acest moment. Cu mustatile sale lungi, Mitica adulmeca mirosul si poate preconiza cu talentul sau innascut cand este gata pestisorul...
In timp ce parintii ei se pregatesc pentru a merge la onomastica domnului Mihailescu Gabriel, Ana ii spune poezii Clarei: "S-a intors cercetatoarea/Sa le spuie la surori/Ca-i deschisa toata floarea/Si campia, de cu zori..."
-Ai inteles, Clara? Este vorba despre albine si despre talentul lor, spuse Ana papusii.
"Si-au plecat aproape toate/La cules, cu mii si mii, /Lasand vorba la nepoate/Sa-ngrijeasca de copii./Caci muscoii si bondarii/Si-alte neamuri de padure,/Pe soptite, ca talharii,/Umblau mierea sa le-o fure..."
-Doar stii ca noi mancam zilnic miere.Este facuta de albine, adauga Ana, dupa care continua poezioara: "Insa paza-n stupi e buna,/Ca tarziu, dupi apus,/Colo jos, subt stupi, la luna,/Ei zaceau cu burta-n sus."
-Cred ca putina miere nu strica acum, mai ales ca am auzit-o pe mami ca e buna si pentru piele. Sa ma astepti aici, ii zise cu autoritate Ana, papusii Clara. Ma duc pana in bucatarie sa iau borcanul cu miere.
Se ridica de pe covor si cu pasii ei mici si repezi se indrepta catre bucatarie pentru a duce la bun sfarsit misiunea propusa. Ajunsa acolo, inspecta rapid din priviri dulapurile cu geamuri ca sa vada unde este borcanul cu miere si cand in sfarsit il zari sezand maret pe dulapul de langa cuptor unde Mitica tot mieuna, se indrepta bucuroasa catre el.
Ajunsa aproape de dulapul cu pricina, motanul Mitica se intoarse catre Ana cu o privire gata de lupta...si cu gherutele scoase...
Ana ramase locului si luand o pozitie precum luptatorii de sumo se pregati sa-i raspunda motanului.
-"Tu vrei pestisorul, eu mierea...." spuse Ana.
Dupa o scurta repriza de alergatura prin bucatarie si multe farfurii sparte, dar si oale rasturnate, Ana iesi victorioasa cu borcanul in maini, in timp ce Mitica se lingea pe labute satisfacut de prada sa: codul.
Ivindu-se in pragul bucatariei, tanti Mita isi puse mainile in cap din cauza privelistii ce i se deschidea in fata.Multe oale rasturnate, farfurii sparte si peste toate acestea motanul Mitica statea culcat satisfacut de pestele savurat.
-"Mitica, Mitica, vino sa te scarpine mama..." rosti aceasta cu o matura in mana dreapta.
Mitica se ridica rapid cand vazu maturica indreptandu-se spre el si o zbughi afara din bucatarie.Cu tanti Mita dupa el, Mitica alerga catre sufragerie unde Ana savura in liniste alaturi de papusa Clara mierea cu degetele.
-"Mitica. Mitica...." zbiera tanti Mita.
Ajuns in sufragerie se aseza in fata Anei, punandu-si capul in poala acesteia.
Aproape fara vlaga intra si tanti Mita in camera si vazand-o pe Ana murdara de miere si rochita rubinie "tapetata", mustacind cu motanul alaturi de ea, nu reusi sa rosteasca decat atat: "Si tu, Ana..."
-"Arati precum un bondar", zise mama Anei din pragul usii.
-"Hai sa te spal si sa te schimbi, bondar mic ce esti", adauga aceasta.

vineri, 7 noiembrie 2008

Danseaza baba...

"Nu mai joaca hora in sat"...desi haios la prima auditie acest cantisel (este scris voit asa) te poate pune serios pe ganduri, mai ales daca esti unul dintre persoanele care mai crede in valorile culturale romanesti. Acele valori uitate, dar care au facut istorie in alte vremuri.
Nu stiu cum se face dar nu suntem buni promotori ai propriilor valori. Asteptam si tragem cu ochii la ce au altii si uitam de ograda noastra...in care se asterne praful. Mergem in concedii in zone exotice, uitand sa exploram propriul taram si sa patrundem povestile nescrise ale multor zone rupte parca din picturi. M-a frapat mereu verdele crud ori intens din zonele montane, la fel si oamenii din alte colturi ale tarii. Acea frumusete salbatica, neexplorata...dar si linistea trista ce s-a abatut pe ulitele satelor tipic romanesti. Am observat-o in ochii bunicii mele care a respirat incontinuu acel spirit al omului de la tara, cu povete la purtator ori glume populare, care a tinut la traditie, la respectarea statornica a sarbatorilor. O persoana pe care n-am considerat-o niciodata baba si nici n-am alintat-o "bunica". I-am spus simplu si cu drag mamaie. Culmea face ca este o mamaie "strong" din multe puncte de vedere care l-ar face pe Banica jr. sa danseze hora rock and roll in batatura ori pe prispa cum doreste si in baston.

Let's roll

Dupa o zi in care am realizat ca locul meu este oriunde altundeva din punct de vedere profesional, deoarece abilitatile mele forte raman in stadiul de fasa sau vegeteaza si ies din conul de umbra doar la cursuri si in proiectele de la master, am ajuns la concluzia ca trebuie sa pun stop anumitor comportamente ori atitudini ale colegilor si sa apas forward in ceea ce priveste proiectele personale. Sa pun odata pentru totdeauna ordine in ganduri si in visele proprii. Faptul ca petrec zilnic mai mult de 8 ore alaturi de oameni care nu au pasiuni/gusturi asemanatoare cu ale mele, oameni cu experiente total diferite, pe care ii misca cu totul altceva decat caderea frunzelor, cu valori proprii comerciale, m-a facut azi sa ma simt precum un spectator la un eveniment care este pus in scena prea des la joburile multora dintre noi. N-as vrea sa imi intreb colegii daca citesc altceva decat hartii oficiale si ziare sau ce piesa de teatru au vazut in ultima vreme, caci s-ar putea sa am parte de o lunga pauza decat de un raspuns concret. Nu vreau sa par ironica, sunt realista. Iar realitatea doare de cele mai multe ori. Ne loveste frontal fara vreun semnal de avertizare.

miercuri, 5 noiembrie 2008

"Satisfacerea necesitatilor"

In fata acestor cuvinte ne-a bufnit rasul in drumul spre casa dupa cursuri, ca deh, uneori nu ne ramane decat sa facem astfel de lucruri, desi expresia din titlu este adesea vehiculata in studiile referitoare la promovarea vanzarilor pentru anumite produse. De alte necesitati ne ocupam fiecare in parte, dupa propriile puteri sau capacitati. Si cum diversitatea este unul dintre atributele existentiale, avansarea in varsta aduce si un volum ridicat al necesitatilor, ce nu poate fi acoperit rapid. Si nici dislocat din propria fiinta.

marți, 4 noiembrie 2008

In the air

Vantul adie usor, purtand in curentii sai particule de energie. Norii tristi asteapta sa fie "traspusi" de un pictor pe o panza ce va cuprinde o parte minuscula din frumusetea pura a acestei lumi. In ochii nostri, lumea e mica, iar noi... prea lipsiti de continut uneori. Am uitat placerea de a simti fosnetul frunzelor sub talpile pantofilor. Placerea de a mirosi aerul tomnatic si a de a fi o parte din natura. Am uitat sa "ascultam" cu inima muzica din jurul nostru.
Si mai ales am uitat ca putem fi oricand surse de inspiratie pentru ceilalti. Cu povesti spuse prin cuvintele altora, cu fapte comentate sau apreciate, cu minusuri si plusuri plasate sub "lupa' invizibila a realitatii ori a existentei noastre efemere. Am intalnit cativa oameni care m-au inspirat si care continua sa ma inspire prin atitudinea lor, persoane pentru care cunoasterea sinelui nu inseamna impunerea de limite, ci explorare continua. Persoane de la care am invatat ca poti atinge orice vis oriunde si oricand. Nu doar in povesti, ci si in realitatea imediata. Trebuie doar sa risti si sa simti putin din frumusetea lumii.

luni, 3 noiembrie 2008

De prin lume adunate-fragmente

Motto: "Priveste atent in jurul tau, caci s-ar putea sa pierzi esenta acestei trecatoare lumi."

1. Copilul isi privi mama cu ochii sai mici de culoarea turcoazului, singura fiinta capabila sa-i ia durerea in maini si sa-i puna zambete pe chip, totul intr-un mod neconditionat. Intr-o legatura unica, stabilita de la bun inceput. Mutuala. Fara pierderi, bazata pe regasiri...in bataile inimii care-si regleaza ritmul suav.
2. Intr-un colt, un batran imbracat intr-un trenci uzat sta cu o privire trista, asteptand momentul in care cineva i se va adresa binevoitor si-i va lua durerea ascunsa in suflet doar de la primul cuvant. Chiar si ziarele pe care incearca sa le vanda studentilor nu-i pot alunga singuratatea. Este doar o metoda de a arata tuturor ca inca mai poate fi vizibil, fara a apela la alte mijloace de comunicare. Comunica prin singuratate, purtat de gandurile proprii in vremuri pierdute si la clipe ce n-or sa se mai intoarca prea curand. La prima intalnire cu "Ileana" sa pana la ultimele cuvinte rostite de ea, in urma cu ceva ani.La ultimul buchet de trandafiri lasat duminica, ce tocmai a trecut pe piatra rece, udata cu lacrimi de iubire. De dor.
3. O femeie cu chip de copil se indreapta catre singura destinatie ce o poarta catre lumea la care ravneste de cand era mica, o lume ascunsa in povesti si in care s-a regasit adeseori. Nu a vrut sa se bata cu balaurii fiorosi si nici sa fie rapita de zmei. S-a lasat purtata doar de ritmul poeziilor, in sensibilitatea povestilor de iubire ori in forta captivanta a enigmelor, ascunse in romanele politiste, in scurtele istorisiri pierdute in fisierele propriului calculator. A lasat din sufletul sau in primele capitole ale romanului neterminat ce asteapta de ceva ani sa fie finalizat. A pierdut timp si a castigat puterea de a merge mai departe.
4. Lumea este atat de frumoasa.In creatie.