luni, 10 noiembrie 2008
Comitii, comiteri...fapte comise
Da, am comis-o din nou. Tot cu zambetul pe buze. Daca tot este sa mi-o iau, macar sa rad. Precum un pisoi care sta si se linge pe bot dupa ce a papat ceva pe furis. Nu de alta, insa nu pot schimba lumea din jurul meu. Prea multa seriozitate dauneaza. Si eu sunt serioasa cand vine vorba de lucruri importante, dar sunt momente cand realizez ca nu e nevoie sa te cramponezi dintr-un fleac si nici sa faci din tantar ditamai elefantul si nici sa devii susceptibil prea des. E o risipa pretioasa de energie si de nervi in egala masura. Desi sunt in fond o persoana sensibila, sfaturile unei foste colege de serviciu mi-au fost adesea de folos. Daca in acea perioada nu puteam sa inteleg comportamentul sau, transpus clar in expresia" ma doare in cot... de tot", am ajuns la concluzia ca avea dreptate sa aiba o astfel de atitudine. Recunosc ca-mi lipseste tupeul si ca pun suflet in orice lucru pe care-l fac (fie chiar si neplacut) si cu toate acestea mai am de invatat pana sa ajung sa fiu maestra in arta "durerii in cot...de tot". Dar incetul cu incetul se invata ...alfabetul indiferentei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu