Vantul adie usor, purtand in curentii sai particule de energie. Norii tristi asteapta sa fie "traspusi" de un pictor pe o panza ce va cuprinde o parte minuscula din frumusetea pura a acestei lumi. In ochii nostri, lumea e mica, iar noi... prea lipsiti de continut uneori. Am uitat placerea de a simti fosnetul frunzelor sub talpile pantofilor. Placerea de a mirosi aerul tomnatic si a de a fi o parte din natura. Am uitat sa "ascultam" cu inima muzica din jurul nostru.
Si mai ales am uitat ca putem fi oricand surse de inspiratie pentru ceilalti. Cu povesti spuse prin cuvintele altora, cu fapte comentate sau apreciate, cu minusuri si plusuri plasate sub "lupa' invizibila a realitatii ori a existentei noastre efemere. Am intalnit cativa oameni care m-au inspirat si care continua sa ma inspire prin atitudinea lor, persoane pentru care cunoasterea sinelui nu inseamna impunerea de limite, ci explorare continua. Persoane de la care am invatat ca poti atinge orice vis oriunde si oricand. Nu doar in povesti, ci si in realitatea imediata. Trebuie doar sa risti si sa simti putin din frumusetea lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu