Undeva sub clar de luna

vantul adie usor,
purtand cu sine
gandurile noastre marunte,
nespuse,
nescrise.
undeva, intr-un colt al lumii
o inima asteapta pe alta
sa simta la fel.
o mana asteapta sa incalzeasca
pe alta,
mai mica.
pe o alee, in departare
sub un felinar
un acordeonist isi canta durerea,
pasiunea
in note...
ce se transforma in melodii
pentru indragostitii
ce aievea sub balcoane isi cantau amorul.
in versuri, iubirea vrea sa fie cuprinsa
fara rime,
doar cu intensitate.
candva, inimile tremurau altfel;
vibrau intr-un alt mod.
acum asteapta in tacere...grabite
sa "freamate" pe acordurile iubirii,
cu o intensitate ridicata, dar scurta ca durata.
intr-un parc,
doua inimi stau desenate pe un trunchi al unui copac,
un mijloc vechi ce inca isi mai gaseste corespondentul in actualitate.
dintr-un moment in altul
apare sufletul-pereche al cuiva...
incet, iubirea se strecoara, pe furis, in inima,
pentru a se transforma in certitudine,
pentru un oarecare El si o oarecare Ea.
sub clar de luna...poate incepe o poveste de iubire
vegheata de stele.