Motto: Iubire ce gust ai? Dulce-amarui...mai stai...
Desi sunt genul care inchid "usa" atunci cand vine vorba despre relatii si mai ales cele legate de iubire, chiar si fata de prietenii mei dragi, in ultima vreme nu prea am reusit sa-mi revin, fie din cauza oboselii cotidiene, fie ca da...a trebuit sa-mi adun inima de pe jos pentru a n-a oara. Nu caut compatimire, ci doar incerc sa-mi explic de ce...sau mai bine zis de ce s-a intamplat asa. Poate ca iubirea nu are nevoie de explicatii, doar noi nu stim cum sa ne pierdem intru totul in ea si nici sa-i apreciem valoarea.
O buna prietena mi-a spus in weekendul ce a trecut ca am un optimism contagios si ca nu intelege de unde imi iau puterea si energia de a trece peste orice obstacol. M-a uimit afirmatia ei, mai ales cand stiu ca incerc sa-mi "pansez" singura inima de vreo luna si ceva. Da, recunosc ca nu-mi arat durerea...si nici nu doresc nimanui sa se aplece (la modul figurat) sa-si ia inima de pe jos...E poate cel mai dureros moment, in care simti ca nu mai ai aer, ca totul s-a spulberat, ca lumea voastra redevine lumea ta. Ca Doi inseamna de acum Unu. Am trecut prin multe in ultima perioada si ma mir cum de am reusit sa depasesc toate situatiile ivite cu zambetul pe buze. Culmea este ca am oferit in aceasta perioada consiliere altor persoane cu inimile frante (trebuia sa ma fac psiholog; nu sa fiu doar unul sub acoperire). Sper sa nu fiu un psiholog prost.
Trecand peste aceste aspecte decorative, stiu ca va mai trece ceva timp pana cand inima mea isi va capata din nou puterea de a bate frumos in ritmul iubirii. A cui a fost vina? Pe drumul iubirii, fiecare dintre parteneri apreciaza alte lucruri, se regaseste in celalalt intr-un anumit procent, cauta alte sensuri. Ofera saruturi, imbratisari, gesturi ... momente demne de a fi imortalizate. Fiecare vine cu doza proprie de rationalism, de sensibilitate, de romantism. Unul dintre parteneri poate fi poet, celalalt un simplu cercetator care se increde doar in faptele deja puse in aplicare prin cercetari felurite asupra sufletului. Si cum fiecare inima bate un ritm diferit, pana ajungi sa gasesti acea melodie unica pentru a uni frumusetea sentimentului numit iubire, va trebui sa fii un maestru, vrajitor ori romantic peste medie.
Si da, trebuie sa faci ca fiecare moment ori fapta sa conteze pentru persoana iubita. Sa stii ca lumea ta este mai colorata alaturi de persoana pentru care inima ta tropaie de fericire. Unde am gresit? M-am pierdut in realitate...si in poeziile nescrise ale sufletului meu. Romantismul e de vina...dar si lipsa gesturilor simple venite din inima, fara vreo cheltuiala mare. As fi vrut sa impart si eu macar o data castile de la Ipod alaturi de king of my heart (detronat in momentul de fata), asa cum am facut-o la Sibiu cu my Lil'Bro'. Timpul imi va ghida pasii catre...alte zari. Colorate si pline de clipe savuroase. Voi invata sa dansez din nou pe beat-urile iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu