Fara titlu

Las acest aspect, pe seama ta, draga cititorule.Te las si pe tine sa-ti aduci aportul intr-un fel.Sa fii o parte dintr-un blog. As fi gasit un titlu, dar m-am razgandit, pentru ca momentan inspir aerul rece de afara ce patrunde incet in camera.Si astept...fulgii aia mari de zapada de care vorbeste toata lumea.Am prieteni care locuiesc in alte cartiere ale acestui oras si care se bucura de ninsoare. Prima pe acest an. Ma simt precum un copil care il asteapta pe Mosul si nu este convins ca vine pe hornul casei sale, mai ales cand teoretic nu poate, caci nu exista nici un horn in apartament, ci doar doua balcoane. Nici cand eram mica nu credeam astfel de lucruri, puneam prea multe intrebari incomode parintilor. Pentru mine Mosul era cel mai generos om, persoana care face surprize minunate. Tin minte ca la un moment dat, parintii mei mi-au spus ca lasa sa deschisa balconului de la sufragerie ca sa poata veni mai repede Mosul, caci trebuie sa viziteze si alti copii. Recunosc ca am adormit ca un prunc si nu am reusit sa-l surprind pe Mos punandu-mi cadoul sub bradul impodobit, desi am facut ceva ture prin sufragerie in noaptea aceea, dupa ce au adormit parintii mei. Ce buna era o camera de filmat atunci?!!!Dar tot nu ma las...il surprind pana la urma asupra faptului. Poate anul acesta imi va face o surpriza minunata si ma lasa sa fac o poza cu el....Cine stie? Cuminte am fost.