Am ajuns si la acest numar. A meritat alergatura si am avut multe de invatat. Desi totul a inceput precum un joc, in care jucam contra gandurilor mele, am constatat ca exista oameni care-mi impartasesc trairile si ca in aceasta viata trebuie sa fim mereu atenti sa nu pierdem ceva din savoarea ori frumusetea sa, chiar si in momentele grele. Ca un zambet si niste cuvinte frumoase pot transforma o zi foarte proasta in cea mai fericita. Trebuie doar sa fim constienti de ceea ce putem da si face pentru cei din jurul nostru. Mi-am propus intr-una dintre postarile trecute sa fiu un pic mai egoista, n-am reusit, am esuat, poate si pentru ca nu pot sta o clipa locului si nu pot sta pe margine lasandu-i pe altii sa sufere. Nu-mi place ce aduce suferinta cu sine, desi am experimentat-o de atatea ori. De aceea, sunt uneori prea protectoare cu cei dragi si nu numai. Poate in viitor, voi gasi o cale de compromis prin care sa reusesc sa-i fac pe cei din jurul meu constienti de valoarea lor, de capacitatea proprie de gasire a solutiilor mult mai rapid, fara prea mult timp irosit, poate...voi gasi ceva clipe si pentru mine.
200 de scrieri si peste 2 000 de cuvinte simtite. Trairi si mai multe. N intrebari si X necunoscute. Cu raspunsuri pe drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu