Un mare fasssssssssss

Desi mi-am propus sa renunt la a mai fi critica, nu ma pot debarasa de aceasta indeletnicire, chiar daca am redus din procentul ei.Insa, in ultima perioada, iar m-a apucat cicaleala in varianta 100% aciditate, nu de alta, dar nu prea mai pot inghiti cu polonicul comportamentele deviante si nici idioteniile de tot felul ale unor persoane din jurul meu.
Nu stiu cati dintre voi ati fost macar pentru o zi in pantofii superiorilor vostri pentru a schimba perspectiva asupra muncii voastre, asa cum nu stiu cati ati fost in postura de a gestiona situatii de criza rapid fara cea mai mica licarire a vreunei slabiciuni. Am trait si asa in pantofi de sef si da, am fost unul corect, serios si hilar in procente echilibrate, care a tinut cu/la echipa sa, dar am trait mai mult (si inca traiesc in acest mod) incaltata in tenisii executantului ideal pus in situatii care de care mai tampite cand alti colegi si chiar superiori n-au chef sa le rezolve si am ajuns la acea limita in care nu mai am chef sa fac pe consultantul care se adapteaza permanent in fiecare moment, oferind diverse solutii la tot soiul de probleme. Inteleg ca ma duce capul si ca mi se ofera un procent urias de incredere in calitate de soldatel capabil, dar totul are o limita. Iar limita in cazul meu are un singur cadru: sunt om de echipa, asa voi fi mereu, imi voi apara colegii de cate ori va fi necesar, chiar daca unii triseaza (asa le este felul), voi baga si mainile in foc pentru ei (ceea ce am facut in calitate de sef/coleg, fara a le reprosa ulterior ori santaja in vreun fel, caci nu-mi sta in fire), insa, nu am fata de fraiera. Gandesc in spirit de fair-play. Asa ca "trasul la gioale", cum se intampla pe terenul de fotbal, imi displace total in mediul de la locul de munca. La fel si barfele pe la spate, sportul preferat al multora. Si ceea ce imi displace cel mai mult este: alocarea meritului pentru ceva ce n-ai facut si de care n-ai avut nici cea mai vaga idee pana in clipa in care superiorul din varful ierarhiei ti-a adus la cunostinta ca i-a placut abordarea, iar tu ai luat simpla si tampita decizie de a spune: "imi apartine". Persoanele care se regasesc in personajul trasat timid in fraza precedenta, ar trebui sa se duca in munti sau oriunde altundeva, caci asemenea fapturi mincinoase nu voi ajuta si nici tolera in jurul meu. Cutia creativitatii mele si a sfaturilor utile s-a inchis pentru voi. "Va turtesc nasul cu usa"-metaforic spus. Si va urez: "drum bun", fraieriti pe altii. Creierul meu nu este un bun de inchiriat.
De maine imi pun "bascheti", asa ca adulmecati dupa idei salvatoare in alta parte.