Un bufon la curte

Cand eram doar un simplu omulet ce invata cum sa tina lingura in mana pentru a gusta din minunatele mancaruri pregatite de mama, retineti doar gustam, caci pentru mine mesele aveau efecte ciudate. In acele vremuri ma gandeam ca mai bine treceam peste un pranz sau o cina, micul dejun nu, caci savuram ceaiul si painea cu unt si gem; preferam un joc sau orice altceva, nu sa mananc.
Atunci, aveam alte dorinte si pentru ca tot trebuia sa ma asez la masa si sa ma comport cuviincios, inventam tot felul de jocuri pentru a trece timpul mai usor si de ce nu, pentru a manca din putinul pe care-l ceream cu ardoare (daca mi se punea in farfurie mai mult decat doream, mare "distractie" era pe capul parintilor mei sa ma convinga ca de fapt e aceeasi cantitate, nu mai multa; tin minte ca raspunsul era invariabil acelasi: "copilul stie"- ce stie, nu mai conteaza...). Unul din jocurile preferate in timpul meselor erau glumele spuse alaturi de fratele meu, glume care au ajuns intr-o seara sa-l faca pe tata sa ne puna porecle, nu de alta , dar cinele ajunsesera sa tina o ora si ceva, datorita spectacolelor de comedie oferite in direct printre atatea legume, fripturi si alte minunatii culinare.
Daca fratele meu s-a ales cu porecla de Bufon, eu a trebuit sa-mi asum rolul de Bufonel, fiind si mai mica, dar... in crestere. Si pentru ca in acea vreme erau difuzate la televizor desenele animate cu Mieunel si Balanel, noi, in rolurile de Bufon si Bufonel trebuia sa tinem piept concurentei televizate. Eram temerari in timpul meselor. Cu rasete la purtator.
Saptamana trecuta am avut parte la serviciu de un flashback referitor la Bufonel.Numai ca a trebuit sa interpretez atat rolul lui Bufonel, cat si pe cel al Bufonului. Si m-am trezit pe strada Sperantia nr. 9, in mijlocul actiunii.
"-Hai, zii!
-Ce?
-Pe unde ai fost?
-In birou (in acest timp sefa ma privea cu ochi mari).
-Ce ai facut?
-Am actualizat baza de date.
-Nu, mai, (in timp ce savura o salata verde cu rosii, ceapa si bucatele de branza), pe unde ai fost in excursie in weekend? Nu te-am chemat ca sa-mi spui ce lucrezi.
-Ah! La Sibiu. (deja, am constientizat ca am fost chemata cu rolul de a intretine atmosfera; stiti fazele acelea din filmele cu regi: "Sa vina bufonul, sa intretina oaspetii! striga regele in timp ce musca din ditamai copanul de curcan sau cine mai stie ce vietate de pe lumea asta). A fost tare frumos. Am avut parte de o vreme exact pe sufletul meu. Am fost prin aceleasi locuri in care am fost si in octombrie.
-Am uitat ca ai fost si anul trecut acolo. Observ ca-ti place orasul (si o barcuta sub forma unei bucatele de salata verde isi urma drumul spre gura sefei mele).
-Yep!
-Adica? Ce inseamna "yep"?
Cu o fata precum Bugs Bunny in avionul groazei cu obrajii multicolori, i-am raspuns:
-E doar o afirmatie de bucurie in limba engleza (asta ca sa dreg cumva situatia).
-Am inteles. Si altceva ce ai mai facut?
-Era sa fiu agatata la Muzeul Brukenthal, in timp ce admiram tablourile expuse acolo, chiar de catre un salariat platit sa pazeasca operele respective. Nu prea m-a bucurat gestul sau, mai ales ca-mi sufla direct in ceafa si nu puteam sa admir in liniste tablourile. Sincera sa fiu, sefa, imi venea sa-i zic ca nu o sa iau vreun tablou expus pe perete si sa-l bag in "papornita" mea. (rasete)
Si am aflat, in aceasta calatorie ca o sa am un mariaj fericit.
-Hmm!Interesant.
-Cel putin stiu ca o sa ma leg, asa cum zic atatia in jurul meu, o singura data la cap. Si sper ca "durerea" sa fie una placuta.
-Adevarul este ca, eu inca, mai am aceiasi fluturi in stomac cand imi privesc sotul. Desi, uneori imi da dureri mari de cap.
-Doar stiti ca durerile astea trec fie cu Nurofen, fie cu multa dragoste.
-Ha!Ha!Ha! Asta mi-a placut."
Telefonul suna si sefa disparu instantaneu din birou. Si "Bufonul Bufonel"se retrase din nou, undeva in spatele cortinei. Pana cand va iesi la luminile rampei, se gandeste la cateva replici pentru show-ul urmator. Cu alti oaspeti dornici sa fie amuzati.