Am observat azi acest mesaj postat pe un stalp de electricitate din autobuz. Am stat si am incercat in acele clipe sa inteleg ce sa ascunde in spatele mesajului respectiv si care este rostul sau. Inca, rumeg acea informatie si am aceeasi senzatie de dezamagire. Pentru mine, revolutia din 1989 mi-a adus multe momente de durere. Imaginile de la televizor ce se rulau in timpul cinei servite alaturi de bunici, mi-au oferit mari nelinisti. Eram departe de ai mei si tot ce-mi doream era sa-i vad din nou. Sa stiu ca sunt teferi si departe de gloante. Lipsa unui telefon a insemnat o alta lovitura in inima. Vroiam sa-i aud, dar nu aveam cum. Aveam 9 ani atunci. Inca, imi mai aduc aminte de acele imagini. Oameni alergand pe strazi, sunetul asurzitor al pustilor, tipete, cladiri asediate.
Eram in vacanta de iarna, iar farmecul sarbatorilor disparuse. Momentul in care mi-am revazut parintii a fost unul dintre cele mai fericite. Erau vii amandoi. Fusesem ocolita de durerea de a pierde pe vreunul din ei. Ce am pierdut totusi? Un unchi in varsta de 22 ani. Oare cum ar putea sa le aduca vestea acum, cei care au initiat aceasta campanie parintilor sai, fara a-i rani?
Daca dupa doua decenii am ajuns la aceasta concluzie trista, ce putem face pentru a schimba perspectiva?
Unul dintre pacatele noastre vechi ca popor este acela ca ne-am plans eroii tarziu si am ajuns sa-i pretuim mult mai tarziu.
1989-2009 Degeaba? In niciun caz. N-aveam acum tot felul de gadget-uri si acces la variate informatii. Oamenii aceia au murit pentru ca noi sa invatam sa construim, nu sa distrugem.
e foarte trist ce s-a intamplat in noaptea aceea, revolutia, moarte, tineri
RăspundețiȘtergeredar acum cum e? e mai bine?
Nu este mai bine, Adrian. Dar oamenii aceia n-au murit in zadar. Si nu este corect sa spunem despre moartea cuiva ca a fost degeaba. Si stii de ce nu ne este mai bine? Pentru ca multi dintre noi am renuntat sa mai credem in lucrurile marunte si ne-am incredintat sufletul materialului.
RăspundețiȘtergereNu stiu cati oameni care nu au salarii mari le ofera prietenilor bani fara a le cere inapoi. Eu am facut acest gest si o sa-l mai fac. Banii n-au importanta. Oamenii da. Ei imi ofera puterea de a zambi chiar si intr-o zi ploioasa.