Eva

De la fereastra castelului sau, luna ii parea o minge de foc. Era singura care-i asculta rugile in fiece seara. Sub lumina sa, totul se imbraca in vestmintele linistii. Era lipsita de griji. Nu se mai gandea la singuratatea care-i lega inima cu lanturi invizibile.

In acele clipe, lumea ii parea aproape. Nu mai avea impresia ca traieste pe langa oameni, ci impreuna cu ei.
Lumini ici si colo raspandite, in casele ce se aflau in jurul castelului sau. Un peisaj desprins dintr-un basm ce-l regasesti intr-o carte ce-ti cade intamplator in maini (sau poate ca nu). Licurici ratacesc in noapte.
Intrebari se roiesc in mintea sa. Intamplari de aevea se ivesc in fata sa. Le priveste atent. Desprinde fragmente din ele si totusi nu poate intelege de ce are un asemenea destin. A fost sprijin pentru multi, cand acestia isi impartaseau durerile. A fost scut cand acestia faceau mici prostii. A crezut ca a scapat de naivitate. Ca s-a maturizat. Tragand linie realizeaza ca lucrurile sunt in alb si negru. Ca rozul a fost prezent in viata sa prea putin. Ca are nevoie de altceva.
Va fugi din nou in lume? Va continua sa priveasca lumea de la fereastra sa? Va imbratisa un alt destin? Va fi o alta Ea?
Eva continua sa viseze. Sa spere ca povestea sa va capata alte coordonate... in curand.